Hunedoreanul care a făcut o fundaţie dintr-o moştenire

A obţinut o moştenire şi, în loc să se bucure de ea egoist, a decis să înfiinţeze o fundaţie şi să organizeze tabere pentru artişti din toată lumea. A avut peste 300 de expoziţii de grup sau colective, peste 80 de expoziţii personale, iar marţi seara hunedoreanul Sergiu Ianza a vernisat la Hunedoara „Viziuni creative”: o expoziţie internaţională care reuneşte 24 de artişti români, dar şi din Germania, Bulgaria şi Grecia. Astăzi, la ora 17.30, va urma, la galeria din Petroşani a fundaţiei IANZA-ART INTER-CULTURAL, vernisajul Salonului Anual al filialei Uniunii Artiştilor Plastici din Hunedoara.

Pentru a studia la secţia Ceramică, a avut ambiţia de a susţine examenul la universitate cinci ani la rând, după ce încă din clasa a noua de liceu alesese să aprofundeze arta mo­delajului. „În ’76 am terminat liceul şi am fost să vizităm universităţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, iar eu am ales să îmi continui studiile în Capitală.
De cinci ori am dat la facultate până am reuşit. Îmi spusesem că voi susţine examenul de maximum opt ori, iar apoi voi renunţa”, a mărturisit hunedo­reanul. Concurenţa era, la acea vreme, foarte mare: doar trei universităţi de arte în ţară şi numai şapte locuri la Bucureşti, vizate chiar şi de 30 de can­didaţi.

Descendentul unei familii din Padova

Descendent al unei vechi familii de italieni din Padova, şi cu un stră-străbunic care a fost primul vicar greco-catolic al Ţării Haţegului, dar având şi ascendenţi de origine germană, artistul a fost din copilărie fascinat de visul Occidentului, aşa că în 1990 a plecat în Germania, la invitaţia unei rude. Prima destinaţie vestică a fost Karlsruhe, unde a avut şi prima expoziţie vernisată peste graniţe. Un an mai târziu avea să plece din nou, de această dată la Nurnberg, unde a primit statutul de azilant. „După vreo trei-patru zile alături de ceilalţi emigranţi, am fost repartizat în Kronach, o localitate în Bavaria, unde în scurt timp am devenit o mică vedetă locală. Spre deosebire de ceilalţi azilanţi, care se ocupau cu spargerile, eu – cum ştiam şi ceva germană de la bunica mea – am mers la prefectură şi mi-am prezentat portofoliul”,4 a spus Cristian Ianza. Au urmat zeci de expoziţii, printre care la Nürnberg, Rotterdam şi Kulmbach, hunedoreanul a predat cursuri la universitatea po­pulară, a apărut în nenumărate articole în presa germană, dar a ratat şi şanşa vieţii lui, un contract de mare per­spectivă la o fabrică renumită de por­ţelan.

Artistul-bucătar

Pentru a putea beneficia de acel contract, artistul ar fi trebuit să se întoarcă în România şi să îşi retragă cererea de azil, ceea ce a şi făcut. Susţine însă că din cauza unor acuzaţii nefondate de colaborare cu Securitatea nu a reuşit să revină în Gemania decât doi ani mai târziu, după o mulţime de memorii la ministerele de resort, iar din 2005 a obţinut drept de rezidenţă definitivă în Germania. Lucrările lui se regăsesc acum atât în spaţii publice din ţara care l-a adoptat, cât şi în colecţii particulare din Japonia, Canada sau ţările arabe. În afară de lupta lui pentru a recupera proprietăţi pe care le-a moştenit în zona Haţegului şi la Petroşani, hunedoreanul a avut şi un fast-food în Valea Jiului, unde i se spunea artistul-bucătar. „Am avut o mare bucurie când o doamnă a cerut şase hamburgeri la pachet, ca să-i trimită fiului ei care era în armată, la Iaşi, pentru că acesta nu mai găsise nicăieri alţii la fel de buni!”, îşi aminteşte, artistul.

De când umblă în două picioare, omul a făcut artă

După ce a obţinut o moştenire şi a valorificat-o, Cristian Ianza a decis, cu generozitate, să facă ceva pentru „breasla lui”. „În 2013 am înfiinţat Fundaţia Ianza-Art Inter-Cultural şi am organizat, până acum, zece tabere de creaţie, în ţară sau peste graniţe. Sunt întrebat în multe locuri de ce şi mi se spune că, de obicei, artiştii sunt in­teresaţi să organizeze ei expoziţii, nu să-şi folosească resursa lor fianciară şi să aducă alţi artişti. Ce aş putea să zic… E o bucurie interioară când reuşesc să creez altora bucurie. Văd că aceia care au participat la taberele mele ar vrea să vină din nou, dar nu pot să-i aduc, mereu, pe aceiaşi artişti. Vreau să evit monotonia. Sigur, încerc să-i promovez permanent pe artiştii din Valea Jiului. Ulterior, expoziţiile sunt itinerante: am fost în multe locuri din ţară, la Gabrovo, anul ăsta voi fi în Germania, am făcut acolo şi expoziţii de tradiţii populare, pentru a face lobby pentru România… E drept, interesul se îndreaptă întotdeauna spre altceva, şi nu doar la noi! A fost în Germania o expoziţie şi toţi oamenii care erau acolo, intelectuali la care nu se punea problema banilor, s-au grăbit la bere şi la cârnaţi. Totuşi, în ciuda turbulenţelor sociale actuale, cred că arta este binevenită, întotdeauna. De când există omul şi umblă în două picioare a făcut artă. Dacă a plecat la vânătoare, a pictat, dacă şi-a făcut un castron, a vrut să-l facă frumos!”