Note secrete din anul 1939, păstrate la Arhivele judeţului Hunedoara, oferă detalii mai puţin cunoscute despre cum s-a organizat serviciul secret specializat în informaţii şi contrainformaţii din Orăştie dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial. Documentele arată de unde proveneau informatorii de bază ai Siguranţei şi ce probleme întâmpina aceasta într-un oraş în care tensiunile interetnice erau ridicate.
Anul 1939 marca începutul unui deceniu tulbure pentru România, resimţit din plin în oraşele hunedorene, în care trăiau români, dar şi minorităţile însemnate ale maghiarilor, evreilor şi saşilor.
Ţara se afla sub dictatura regelui Carol al II-lea şi se pregătea de intrarea în război, iar serviciile secrete căpătau o importanţă covârşitoare. Documente rare din 1939, păstrate în prezent la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara, oferă detalii despre cum s-a organizat primul serviciu secret specializat în informaţii şi contrainformaţii din Orăştie, unul dintre cele mai importante oraşe din Ardeal la acea vreme. În Orăştie locuiau peste 6.000 de oameni, dintre care 4.000 erau români, aproape 1.000 erau maghiari, 900 erau saşi şi circa 150 erau evrei, astfel că riscul unor tensiuni interetnice era ridicat, pe fondul războiului. De asemenea, în zona militară a localităţii se aflau aproape 2.000 de ostaşi.
Ordinul de organizare al serviciului secret
În 20 martie 1939, Comisariatul de Poliţie Orăştie a primit ordin, printr-o notă confidenţială a Poliţiei de Reşedinţă Deva, să organizeze şi să pună în funcţiune serviciul secret. „În urma evenimentelor externe se impune o intensificare a serviciului informativ şi contrainformativ. Vă invităm, deci, să desfăşuraţi la maximum activitatea în această direcţie şi orice informaţiuni generale cu caracter militar, organizaţiuni sau informaţiuni asupra acţiunii subversive, în legătură cu informaţiuni obţinute de peste frontieră, ne vor fi transmise cu cea mai mare urgenţă şi discreţiune, cunoscând că se va păstra cel mai desăvârşit secret, atât asupra acestui ordin cât şi a informaţiilor obţinute”, se arăta în nota primită de Comisariatul de Poliţie Orăştie. „Veţi mai cunoaşte că domnul Ilie Rău, care este delegat de către Direcţiunea Generală a Poliţiei pe lângă Centrul de Informaţiuni şi contrainformaţiuni, înfiinţat de Marele Stat Major, are dreptul ca şi direct să dea dispoziţiunile ce le crede de cuviinţă tuturor organelor poliţieneşti. Atragem atenţiunea asupra acestei chestiuni şi vi se pune în vedere că pentru orice neglijenţă sau indiscreţiune va trage consecinţele atât şeful comisariatului, cât şi funcţionarul vinovat”, se arăta în completarea ordinului primit. 
Se bazau pe profesori
Poliţia Orăştie nu era însă pregătită pentru un asemenea efort. Cei mai buni informatori erau detaşaţi din oraş, informau reprezentanţii Comisariatului, care solicitau readucerea acestora în Orăştie. „La ordinul dumneavoastră, confidenţial şi secret, am onoarea de a vă raporta următoarele. Am fiinţat serviciul de informaţie din care au făcut parte profesori de la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie, care însă au plecat, şi anume: profesorii Teodor Pop şi Albu Dionisis, soldaţi la Postul de Jandarmi Romos, au fost în serviciul de pază la Uzina Electrică şi la Podul de fier din Orăştie. Mai departe, profesorul Tamaş Gheorghe, profesorul Praţia Nicolae şi secretarul Ioan Albu au fost chemaţi la Centrul de Recrutare Deva pentru serviciul auxiliar. Având în vedere că numiţii ar putea fi înlocuiţi la acel serviciu, iar serviciul de informaţiuni pe care l-am organizat simte lipsa foarte mare, căci numiţii fiind cunoscuţi în acest oraş şi cunoscând limba maghiară şi germană ar fi mult mai de folos statului, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a interveni locului în drept, ca numiţii să fie împărţiţi la acest Comisariat de Poliţie ca informatori. Totodată, am onoarea de a vă raporta că noi avem informatori, însă dintre meseriaşi şi economi, care în niciun caz nu pot pătrunde în păturile intelectualilor”, informa Comisariatul, în 23 martie 1939.
Se plângeau de lipsa personalului specializat
Două zile mai târziu, Comisariatul de Poliţie Orăştie a revenit cu o solicitare în care cerea trimiterea unor specialişti. Şeful comisariatului, Brădiştean, se plângea de volumul prea mare de lucru, care îl împiedica să se dedice şi informaţiilor cu caracter secret. „În acest Comisariat, în afară de subsemnatul mai este ofiţer de poliţie comisarul ajutor Ungheanu, care este delegat de mine la rechiziţii, fiind acolo ocupat de la începutul concentrărilor aproape permanent, iar eu sunt ocupat aproape toată ziua şi o parte din noapte cu lucrările de birou, până acum cu rechiziţii de autocamioane, biciclete, autobuse, frizeri etc., de ce are Regimentul nevoie. Mai departe, în fiecare seară încartiruiesc pe la locuitorii din localitate circa 1.800 – 2.000 de concentraţi”, informa comisarul Brădiştean.
Primele misiuni
Doi agenţi de poliţie se ocupau cu culegerea informaţiilor, iar printre informatori se aflau alţi profesori de la Liceul Aurel Vlaicu. „Agendele de agenţi le îndeplinesc doi gardieni dintre care unul este împărţit în oraş, iar al doilea în permanenţă la gară. Am informat un grup de informatori dintre profesorii de la Liceul Aurel Vlaicu, mai departe dintre meseriaşi şi economi. Având în vedere că aceştia nu sunt de meserie poliţişti, cu onoare vă rugăm a interveni locului în drept a ni se denumi agenţi secreţi cu care am putea satisface cerinţele faţă de situaţia prezentă”, informa şeful Poliţiei din Orăştie.
Prima misiune a agenţilor secreţi a fost spionarea unui preot sas din Orăştie, însă nu a avut efectul dorit. „Am înaintat nota informativă referitoare la preotul german sas Piringer Otto, am pus la cale un informator care a luat parte la serviciul divin, însă numitul în vorbirea sa nu a atins nimic referitor la situaţia actuală”, informa o notă secretă din 25 martie 1939, transmisă de şeful Comisariatului Orăştie.
La rândul ei, Poliţia de Reşedinţă Deva a revenit cu precizări, despre cum trebuia să acţioneze serviciul de informaţii organizat în Orăştie. „Rugăm ca informaţiile cu privire la siguranţă, spionaj sau propagandă subversivă să fie raportate telefonic, cifrat, cu cea mai mare urgenţă. Se va lua contact cu diriginţii oficiilor respective, pentru interceptarea convorbirilor telefonice suspecte şi controlul telegramelor, păstrând cel mai mare secret”, arăta un document transmis Comisariatului, în 30 martie 1939.
Ce sarcini îi erau trasate serviciului
Treptat, sarcinile trasate serviciului de informaţii din Orăştie au fost mai elaborate. O notă secretă a Poliţiei de Reşedinţă – Biroul Siguranţei Deva, trimisă în septembrie 1939 către Comisariatul din Orăştie, prezenta schema cu informaţiile care îi erau solicitate acestuia, de urgenţă. Printre ele se numărau: diagrama etnografică a oraşului, acte de spionaj, acte de terorism şi sabotaj, propagandă subversivă şi sentimente antiromâneşti, curente politice subversive, repartiţia minoritarilor, tabele cu străini, tabele cu minoritari, schema cu organizaţiile iredentiste din oraş, cele identificate şi cele ţinute sub observaţie. De asemenea, erau solicitate tabele cu minoritarii cunoscuţi pentru activitate în cadrul organizaţiilor cu caracter iredentist, cei notorii şi suspecţi urmând a fi trecuţi în rubrica separată, tabele cu minoritarii sau românii suspecţi care ocupă funcţii la stat (Poştă, Telegraf, Telefon, CFR, Serviciul Drumuri, Primării etc.), tabele cu foştii condamnaţi (se va arăta motivul condamnării, durata condamnării şi data când s-a eliberat), tabele cu suspecţii pentru acţiuni de spionaj, sabotaj, terorism, acţiuni politice interzise, acţiuni extremiste, propagandişti etc., tabele cu sectanţii religioşi suspecţi, tabele cu femei de moravuri uşoare, sosite după 15 august 1939, tabele cu industriile mai importante la care se afişează tabelul lucrătorilor suspecţi, tabelul hotelurilor, pensiunilor, hanurilor cu numele patronilor şi al personalului, tabelul cu localurile importante de zi şi de noapte, al cafenelelor, al caselor de întrunire, al caselor de toleranţă, cu numele patronilor şi al personalurilor, un tabel al publicaţiunilor zilnice, periodice şi al instituţiilor de editură, un tabel al societăţilor de turism şi de voiaj, un tabel cu ziarişti şi fotografi, cu corespondenţii de presă din Orăştie, se vor specifica separat cei veniţi ocazional, şi un tabel cu radio amatorii şi posesorii de aparate de emisie-recepţie.
În Orăştie, potrivit răspunsului dat de comisariat câteva zile mai târziu, membrii Gărzii de Fier au provocat unele probleme, maghiarii erau consideraţi paşnici, cu unele excepţii menţionate, iar saşii şi evreii erau nedovediţi în privinţa activităţilor subversive şi antiromâneşti.
Locuiau câţiva foşti condamnaţi pentru spionaj, opunerea la ordinea de stat şi distribuirea de manifeste comuniste, dar şi o prostituată suspectă, „reformată în chelneriţă”, arăta nota secretă a comisariatului. De asemenea, aivitatea muncitorilor din fabrica Astra, de încărcare a cartuşelor industriale, şi în cea de bocanci Ardealul era ţinută sub obervaţie.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.