PE CONTRASENS. PSD are viitor! Azi el se numeşte Chirică

Nimeni nu s-a aşteptat ca recenta victorie decisivă în alegeri a PSD-ului să creeze atât de repede oportunităţi de schimbare la vârful acestui partid. La fel ca vizita lui Geoană la Vântu în ajunul alegerilor din 2009, Ordonanţa 13 a lui Dragnea dă o lovitură nău­citoare partidului, retrogradându-l elec­toral cu zeci de procente.
Şi într-un caz şi în celălalt vorbim de gafe monumentale ale preşedintelui PSD. Geoană a fost însă mai ghi­nionist! A scrofit-o înainte de alegeri, a pierdut şi a fost purjat de partid. Dragnea, din contră, a mutat catas­trofal din ipostaza de mare învingător la urne. Prin urmare, PSD-ul, care încă nu a apucat să guste din fructele dulci ale guvernării,  se află acum în ipostaza nevestei care ascunde bătăile primite în casă ca să nu piardă pâinea pe care i-a câştigat-o bărbatul. Că domnul Drag­nea şi-a pus colegii de partid într-o ipostază ingrată este evident. Decontul va fi foarte scump pentru liderul actual al PSD după ce lucrurile se vor mai linişti. Complicitatea la gesturi penalo-politice precum Ordonanţa 13 e în­totdeauna o opţiune de mare risc, care cere răsplată grasă. Pentru încasarea ei este obligatoriu însă ca Dragnea să rămână la butoane. Liderii pesedişti care au aderat la grupul organizat de şeful PSD ştiu asta mai bine decât „Tatăl nostru”.
De aici agitaţia de la vârful parti­dului! De aici manipulările şi scena­ritele „paranoice” aruncate , bulk, pe piaţă, pentru a rebrendui o faptă penală săvârşită „noaptea, ca hoţii” într-un lucru bine făcut. Tot staff-ul de con­du­cere al PSD este scos acum din pro­ducţie şi pus în situaţia jenantă de a cultiva la TV penalii şi foloasele lor, deşi nu toţi sunt în situaţie.
Numai că din tot acest cor dirijat autoritar de „biciul” lui Liviu Dragnea se evidenţiază un „solo” incredibil. Este al domnului Mihai Chirică, vice­preşedinte PSD şi primar al Iaşiului.
L-am perceput pe domnul Mihai Chirică ca fiind vocea pesediştilor oneşti din această ţară. Declaraţiile domniei sale acoperă lejer bocitul în grup de la vârful PSD-ului. Pentru că domnul Chirică spune adevărul. Îl recunoaşte şi cere în consecinţă o deratizare la vârful propriului său partid. Sigur, atitudinea domnului Chirică se încadrează în tiparul unei lupte interne pentru putere în PSD. Sigur, domnul Chirică poate fi acuzat de trădare de colegii care au făcut deja pactul cu diavolul. Contează însă prea puţin aceste detalii „tehnice”! Miza este democraţia şi independenţa Justiţiei din România. Iar domnul Chirică se poziţionează clar de partea acestor valori! Nu cred că, pe moment, domnul Dragnea mai are puterea să-l „execute” pe domnul Chirică. Riscul să erupă nemulţumirea mocnită din rândul pesediştilor cinstiţi este prea mare. Pe de altă parte, Ordonanţa 13 nu l-a fragilizat într-atât pe şeful PSD încât apelul de reformă făcut de domnul Chirică să poată răsturna instant căruţa cu boss-ii de la vârful partidului.
Ar fi prea devreme. Dizidenţa domnului Chirică amorsează însă în PSD numărătoarea inversă până la declanşarea unei reforme. Prin poziţia sa critică la vocaţia penală a şefului său de partid, la reflexele de dictator ale acestuia, domnul Chirică coagulează forţele reformatoare, oneste, anti-căprărie şi pro-occidentale din PSD  care, deocamdată, sunt ţinute captive sub talpa domnului Dragnea.
Aşa cum sunt aranjate acum lu­crurile în partidul social-democraţiei, soarta şefului PSD, pe termen scurt,  depinde încă de prestaţia domniei sale. Există însă o nuanţă importantă. Dacă imediat după alegeri, domnia sa juca politic ca un Cezar, Ordonanţa 13 l-a readus pe domnul Dragnea la dimen­siuni ceva mai rezonabile. În sensul că încă o mişcare greşită ar fi prea mult pentru supravieţuirea politică a dom­niei sale. Oricum, pe termen mediu, soarta domnului Dragnea este pece­tluită. Dacă nu reuşeşte o dictatură, din 31 ianuarie 2017 bomba cu ceas pe care singur a amorsat-o ticăie întruna. PSD-ul are evident un viitor, dar el nu se mai numeşte Dragnea.
Astăzi el e sinonim cu numele Chirică!