PE CONTRASENS. Românii, mai tari ca ruşii şi turcii

#Rezist campaniei de persuasiuni prin care domnii Dragnea şi Tăriceanu încearcă să mă convingă că Bruxelles-ul şi multinaţionalele sunt o frână în elanul nostru neaoş spre prosperitate şi progres. Domniile lor nu sunt cei mai recomandaţi comunicatori privitor la destinul european al României dintr-un motiv evident: se bate cap în cap complicata lor situaţie în Justiţie cu susţinerea fermă a luptei anticorupţie promovată de Uniunea Europeană.
Totuşi, suntem de 10 ani ţară europeană. Cu ce ne-am ales? Merită? Am încercat să culeg date cât mai clare,  din surse credibile,  cum ar fi statistica oficială a UE, Eurostat, Institutul Naţional de Statistică a României, precum şi analize ale unor experţi neutri. Din datele publice existente până la această oră reiese un lucru care ne avantajează. Şi anume că, în relaţia cu Bruxelles-ul, am primit mai mult decât am dat. După semnarea acordurilor de aderare la UE în aprilie 2005, până în septembrie 2016, România a primit 39,8 miliarde de euro de la UE – fonduri structurale, pentru dezvoltare rurală şi plăţi directe în agricultură – şi a plătit contribuţia obligatorie de 1% din Produsul Naţional Brut (PIB) de 13,7 miliarde de euro, rezultând un sold pozitiv de peste 26 de miliarde de euro. Deci în relaţia cu Bruxelles-ul e clar: suntem pe plus 26 de miliarde de euro!
În evaluarea absolută a PIB-ului,  România stă de asemenea bine. Am depăşit demult Ungaria. Cu 160 miliarde de euro în 2015, conform Eurostat, România a ajuns la doar 6 miliarde de euro faţă de Cehia şi la doar 15 miliarde de euro faţă de Grecia. Dacă îşi continuă parcursul de creştere în medie cu 5% pe an, cum a făcut-o în ultimii 10 ani, pentru a obţine o di­namică de plus 63% la PIB-ul nominal,  România va depăşi în următorii 5 ani, Cehia, Grecia şi Finlanda.
Din păcate, aceasta nu înseamnă automat un trai comparabil  pentru noi. Pentru simplul fapt că şi Cehia şi Finlanda, dacă le-am ajunge din urmă,  produc PIB-ul României cu o po­pulaţie la jumătate faţă de a noastră. Şi aici ajungem la alt parametru economic care dă de data asta măsura nivelului de trai, PIB/locuitor. Adică cât revine fiecărui cetăţean din  “puşculiţa” pe care o umple economia României. Aritmetica ne spune că am putea avea un nivel de trai egal cu al Cehiei sau Greciei dacă ne-am dubla PIB-ul actual. Greu de făcut! La PIB/locuitor suntem încă într-o situaţie jenantă comparativ cu restul Uniunii Euro­pene. Adică suntem pe locul 27 din 28 de ţări UE, depăşim doar Bulgaria, cu un PIB pe locuitor de aproximativ 9400 de dolari anual. Departe, în spate de grosul plutonului. Prima în clasa­ment înaintea noastră este Croația, cu 11.858 de dolari/ locuitor. Calcula cineva la un moment dat că am putea depăşi ca  nivel de trai această țară abia în 8 ani, dar numai dacă păstrăm ipoteza unei creșteri anuale de 5 la sută noi şi 2 la sută ei. Greu de crezut! Şi mai dărâmător pentru moral este dacă ne comparăm cu media europeană a venitului care revine pe cap de locuitor. Aceasta este de 31.118 dolari/ locui­tor, adică de peste trei ori mai mare decât la noi. Am putea ajunge la această cifră în doar… 42 de ani, adică în anul 2058, dacă noi ne dezvoltăm ca Făt-Frumos, iar restul Uniunii face joc de glezne cu o creştere economică de 2 la sută.
Paradoxal, în acelaşi timp, aceste rezultate ale României relevă, totodată, o dezvoltare economică fără precedent în istoria modernă a ţării. Evident ne face rău la moral să ne comparăm cu alte ţări din Uniunea Europeană. Dar dacă ne comparăm cu noi înşine vedem imediat progresul. Îmi amintesc că în anii 1990 câştigam un salariu MEDIU pe economie care echivala cu 70 de dolari americani. Astăzi, MINIMUL pe economie trece de 340 de dolari. Şi, fapt cu adevărat notabil, de când suntem în Uniunea Europeană, nivelul de trai din România a depăşit pentru prima dată standardul de viaţă a două ţări care ne surclasau cu doar câţiva ani în urmă, Rusia şi Turcia. Întâmplător sau nu, exact ţările pentru a căror democraţie originală par să aibă afini­tate domnii Dragnea şi Tăriceanu.