Rujeola– o boală infecţioasă care face victime!

Dr. Carollina RADU

Deşi a trecut aproape o ju­mătate de an de la debutul epi­demiei de rujeolă, ne con­fruntăm în continuare cu aceas­tă boală care încă face victime. La fel ca multe alte boli erup­tive, rujeola apare în valuri epidemice, atunci când există neglijenţă în administrarea vac­cinului în conformitate cu pro­gramul naţional de vaccinare. Neglijenţă atât din partea fo­rurilor care se ocupă de aceste programe de vaccinare bine stipulate la nivel de politici de sănătate publică, cât şi din par­tea părinţilor care, influenţaţi fiind de anumite mijloace de informare nerealiste, decid să nu îşi vaccineze copiii. Din păcate, în momentul în care boala se declanşează cu toată virulenţa, părinţii asistă neputincioşi la grava suferinţă a copiilor, iar uneori asistă la decesul celor dragi. Încerc prin acest articol să atrag un semnal de alarmă asu­pra unei boli infecţioase reemer­gente, care încă face victime, dar care poate fi evitată dacă ne facem cu toţii datoria şi îi pro­tejăm pe copiii noştri de această boală de temut, printr-o simplă vaccinare. După ce boala s-a declanşat, vaccinul nu mai are nicio eficienţă. Am să descriu pe scurt câteva dintre aspectele importante ale rujeolei.
‘’RUJEOLA’’ – denumirea de “pojar’’, cu care este cunoscută la noi, este descriptivă pentru principalele semne: febră foarte înaltă (până la 40 grade) şi erupţia ca para focului.
Este o boală infecţioasă de etiologie virală, specifică perioa­dei copilariei. Virusul rujeolei este înrudit cu virusul urlian (care determină oreionul), cel sinciţial respirator (care dă multe infecţii virale severe la copil) şi virusurile paragripale (care dau răcelile comune –  guturaiul).

Cum se răspândeşte?
Rujeola se răspândeşte pe aceleaşi căi clasice – picături de salivă şi secreţii nazale pe care persoana infectată le răspândeş­te în jur în timpul tusei, stră­nutului sau vorbirii. Transmi­terea indirectă (prin obiecte- jucării) este rară, nu imposibilă. Din fericire, virusul rujeolic are timp scurt de supravieţuire în mediul extern– în aer, pe supra­feţe, precum şi o sensibilitate deosebită la dezinfectante, căldură şi raze UV. Rezistă bine la frig (poate fi conservat ani de zile la frig, temperaturi ex­tre­me). Din aceste motive, virusul rezistă şi este mai activ în lunile reci, cu soare mai puţin.
Rujeola este foarte contagioasă!
Intrarea în contact cu virusul rujeolic duce automat la îm­bolnăvire la persoanele neimu­nizate prin vaccinare, cu până la 100% risc de contaminare. Pe­rioada maximă de conta­gio­zitate este de 2-4 zile înainte de debutul simptomelor, gazda vi­rusului distribuind virusul, fără să fie conştientă de acest lucru. Celelalte 5-7 zile care urmează debutului bolii sunt mai puţin periculoase privind pericolul diseminării bolii, deoarece pacientul este izolat la domiciliu sau în spital. În ceea ce priveşte grupul de vârstă cel mai afectat, înainte de era vaccinării an­tirujeolice, acesta era format din copii de până la 8-9 ani, cu vârf de incidenţă maximă intre 2-5 ani. Acum situaţia este în schim­bare, afectând copiii de la câteva săptămâni de viaţă, mai ales dacă mama nu a avut boala sau nu a fost vaccinată.
Cum se manifestă?
Perioada de incubaţie (inter­va­lul de timp dintre conta­mi­nare şi apariţia primelor semne şi simptome) durează între 7 şi 18 zile. În general, debutul este brutal, cu febră înaltă, tuse iri­tativă, inapetenţă, cefalee. Se adaugă obstrucţia nazală, rino­reea apoasă, lacrimarea abun­dentă a ochilor (aspect de facies plâns), dureri în gât, răguşeală.
A doua fază a bolii începe la 24-48 ore de la apariţia febrei şi se caracterizează prin: accen­tuarea febrei (existând pericolul apariţiei convulsiilor febrile), înroşirea intensă a mucoasei bucale (pot sa apară mici punc­te hemoragice care fac dificilă alimentaţia), vărsături, diaree. Semnul Koplik este considerat specific pentru rujeolă şi constă în mici pete albicioase ca bo­biţele de griş, care apar la nivelul mucoasei obrajilor, în dreptul molarilor.
Urmează apariţia exantemu­lui (erupţia), care este specifică, apare iniţial după ureche şi se generalizează în zilele urmă­toare, pe fondul persistenţei fe­brei. Erupţia durează 3-5 zile şi poate fi însoţită de o uşoară mâncărime (prurit).
Măsuri generale de precauţie
Izolarea pacientului la cele mai mici simptome şi apelarea la  medic (medicul de familie, pediatru, infecţionist). O atenţie deosebită se acordă com­ba­terii febrei, datorită ris­cului apariţiei convulsiilor fe­brile. Se folosesc preparate pe bază de paracetamol sau brufen. Este total interzisă folosirea as­pirinei la copil, datorită riscului apariţiei unei complicaţii deo­sebit de periculoase – sindromul Reye, care poate fi letal. Se fo­losesc şi  împachetări reci, supo­zitoare de novocalmin. Hidra­tarea corespunzătoare în limita toleranţei digestive se face cu limonade, supe, ceaiuri, com­pot.
Izolarea la domiciliu se face între 8-10 zile. De asemenea, pentru grupele mici de vârstă (sugari foarte mici), copii cu boli asociate (astm bronşic, boli cardiace, hepatice, renale, etc.) se recomandă spitalizarea, pen­tru evitarea apariţiei compli­caţiilor. În general, rujeola are o evoluţie uşoară spre medie. Cu toate acestea, este considerată o boală eruptivă severă, cu multe complicaţii. Cele mai multe com­plicaţii sunt suprainfectări la nivelul aparatului respirator (angină pultacee, laringită – de multe ori cu insuficienţă respi­ratorie severă, care poate să ducă la deces, bronşiolită, pneumonii bacteriene). De asemenea, pot să apară miocardita şi peri­cardita (afectarea inimii), otite sau chiar encefalită (prin tre­cerea virusului în sistemul ner­vos central).
O complicaţie rară (1 caz la 100.000 de infecţii) este re­prezentată de panencefalita sc­le­rozantă, care apare la distanţă de rujeolă (3-7 ani). Boala este foarte gravă şi duce la deces.
Trecerea prin infecţie asigură o imunitate durabilă pentru tot restul vieţii; singura metodă de prevenire este vaccinarea.