Mihai Leu, 20 de ani de când a cunoscut gloria supremă în box

Moment emoţionant pentru boxerul hunedorean Mihai Leu, care, la finele lunii februarie, a sărbătorit 20 de ani de când a adus României primul titlul de campion mondial la box. În 1997, sportivul din Hunedoara a cucerit cea mai râvnită centură din boxul profesionist, centura mondială la categoria semi-mijlocie a versiunii World Box Organization (WBO), după un meci obositor şi foarte strâns, de 12 reprize.

Sunt 20 de ani de când Mihai Leu a ascultat în ring imnul României. După două decenii, priveşte cu emoţie înregistrarea meciului. Îşi aminteşte momentele de glorie din acea zi: „A fost o zi foarte grea şi o zi foarte importantă. Sincer să spun, la mo­mentul respectiv – pentru că întot­deauna când aveam meciuri grele încercam cumva să mă rup de tot, ca să mă concentrez numai la meci -, atunci, nu mi-am dat seama de importanţa şi atenţia acordată acestui meci în România, decât după ce s-a terminat”, spune Mihai Leu, fost campion mondial de box WBO. Era un moment când i-au fost alături cei din echipa tehnică şi membri ai familiei, dar a simţit şi susţinerea românilor din ţară: „Îmi amintesc că, tocmai înainte de meci, managerul meu, după nişte şedinţe foarte lungi, mi-a spus că s-au primit foarte multe telegrame din România, inclusiv de la preşedintele României. Este un lucru care m-a motivat înainte de meci. E incredibil cum trece timpul şi că s-au împlinit 20 de ani de atunci. A fost un meci extrem de greu, mai ales că am avut şi probleme la braţul stâng. În repriza a treia mi s-a rupt tendonul care ţine bicepsul şi a fost o luptă dificilă. Eu însă am fost foarte bine pregătit şi am avut o dorinţă de a câştiga foarte mare, care m-a dus până la final”. Cu ochii pe ecranul televizorului, sportivul recunoaşte că a privit înregistrarea de mai bine de 50 de ori : în perioada când boxa, a vrut să vadă ce nu a mers bine şi ce trebuie îndreptat din punct de vedere tehnic, apoi, împreună cu prietenii, acasă. Pe filmarea din 1997, se observă şi momentul de care Mihai vorbeşte cu drag: „A fost un meci strâns. Chiar în secunda când a bătut gongul, când mă îndreptam spre colţ, soţia mea, Anna, s-a urcat pe colţul ringului şi mi-a spus – cum e ea italiancă: „Amore! Eşti campion mondial!” Acela a fost momentul în care am ştiut că am câştigat meciul!”

Doliu în Panama, sărbătoare în România
Mihai Leu a devenit campion mondial la box, categoria semimijlocie a versiunii World Box Organization (WBO), prin centura cucerită în 22 februarie 1997, împotriva panamezului Santiago Samaniego: „El a fost considerat favorit şi avea deja stabilite meciuri în Statele Unite. După ce a pierdut titlul cu mine, Samaniego a şi trecut la o categorie superioară şi a fost campion mondial vreo doi ani. Oricine poate fi bătut dacă există o tactică şi o pregătire bună. După ani de la acel meci, la un congres de box, m-am întâlnit cu un ziarist din Panama şi el mi-a spus că atunci a fost la ei mare tragedie. Cel care a arbitrat meciul este şeful arbitrilor World Box Organi­zation şi, cum sunt arbitru de box şi eu, este normal că ţinem legătura, dar cu Santiago Samaniego nu m-am mai văzut niciodată. El câştigase aproape toate meciurile prin KO, lovea ex­traordinar de tare, dar eu nu mai căzut, chiar dacă, la un moment dat, m-a lovit când eram cu garda jos, adică după ce arbitrul deja fluierase. Repriza a treia a fost una foarte grea, cea în care mi s-a rupt tendonul, a fost şi o repriză pe care am pierdut-o. Ştiam din discuţiile cu antrenorul că, după repriza a patra sau a cincea, boxerul din Panama scade ritmul şi de aici a venit strategia pe care am adoptat-o, ştiam că era mai greu pentru el să câştige un meci mai lung”, mărturiseşte Mihai.

Învingător sub culorile tricolorului
Pentru că trăia şi se antrena în Germania sub numele de Michael Loewe, mulţi spectatori din sală au fost suprinşi să afle că boxerul pe care îl susţineau era român. Mihai Leu crede că în tribune erau şi vreo 200 de români, o parte dintre ei veniţi special pentru meciul după care hunedoreanul a devenit primul român care şi-a trecut numele pe lista campionilor mondiali la box profesionist. „Mulţi credeau că eu sunt german şi a fost o surpriză pentru mulţi momentul în care m-au văzut cu steagul României pe echipament. Discuţiile s-au dus până acolo încât unii au spus că este mai bine să nu se cânte imnul României înainte de meci, lucru pe care eu nu l-am acceptat. Au fost şi reacţii negative, dar eu eram deja concentrat la meci şi nu mă interesa asta”. O surpriză, de această dată pentru el, a fost entu­ziasmul manifestat de români la aflarea victoriei: „A fost ceva extraordinar, nu mi-am imaginat niciodată că cei din România vor fi atât de încântaţi de acel meci. Prima surpriză am trăit-o la Timişoara, unde făceam escală – am văzut fanfara pe aerorort şi chiar vorbeam cu cei care mă însoţeau: „Oare pe cine aşteaptă? Cine o fi în avion?” După asta am fost invitat să cobor puţin şi m-am întâlnit cu oficialităţile. La Bucureşti, am fost primit la Co­troceni, oamenii erau foarte bucuroşi. Acum pot să spun că primirea din România a fost mai importantă decât orice recompensă pe care am primit-o pentru acest meci.” Centura primită atunci este cel mai important trofeu care stă la loc de cinste în casa din Hunedoara a campionului mondial care a boxat în 28 de meciuri la profesionişti şi le-a câştigat pe toate. Tot în 2017 se împlinesc şi 30 de ani de când a devenit campion mondial la juniori. Trofeele sale dovedesc performanţele obţinute de hunedorean în zeci de ani de box si alţi 10 ani de raliuri. Acum, Mihai Leu este arbitru internaţional de box, postură din care menţine legătura cu lumea boxului. „Sportul m-a format ca luptător şi vârsta contează, e adevărat când e să faci performanţă, dar e important să ştii să te uiţi înainte!”