Jurnal de pescar: Dandineta şi mormâşca

În urmă cu câţiva ani eram la magazinul de pescuit al lui Adi Sebeşten din Hunedoara când, la un moment dat, au intrat pe uşă doi bucureşteni care întrebau dacă pot găsi la magazin mormâşti sau dandinete, pentru că voiau să pescuiască pe Cinciş la copcă. A fost, cred, pentru prima oară când am auzit de astfel de momeli. Adi le-a spus că nu are aşa ceva în magazin şi că pe la noi micile năluci sunt mai puţin populare. În schimb, în sudul ţării, ele sunt foarte des folosite pentru pescuitul la copcă.

Bunăoară, am descoperit pe forumurile de pescuit de pe Internet chiar şi competiţii dedicate exclusiv pescuitului cu astfel de năluci, cum este şi Cupa APS desfăşurată pe la începutul lui februarie pe Goştilele.

Despre dandinete

În cazul în care urmărim peştii răpitori în pescuitul la copcă, este bine să avem în dotare celebrele dandinete – năluci asemănătoare unei oscilante mici sau prezentate sub forma unei biluţe sau frunze de salcâm. Cu un singur cârlig şi jiguri colorate, sunt confecţionate fie din tablă sau din material florescent, lestate cu plumb şi având unul sau doi craci. Asemănătoare cu o cicadă miniaturală, dandineta ca o frunză de salcâm evoluează pe verticală ori oblic, cu mişcări legănate, vălurite sau mixte. Dotată aşadar cu un singur cârlig fixat la capăt prin lipire, se foloseşte şi primăvara devreme în căutarea bibanului în partidele de spinning. Dandineta se joacă în copcă prin ridicări din băţ de până la 1 metru, apoi se lasă să cadă montura până se aşează pluta pe poziţie, se aşteaptă 3-5 secunde, după care se repetă mişcarea. La ridicarea dandinetei se produc vibraţii puternice, iar la coborâre, aceasta are de fiecare dată o altă direcţie, fiind foarte atractivă pentru cârdurile de bibani. Se spune despre dandinetă că ar fi prinzătoare de şalăi, bibani şi ştiuci mobilate, spre deosebire de ruda sa mormâşca, ce este potrivită în genere cam oricărei specii de peşti care are apetit pe timp de iarnă.

Mormâştile

Mormâşca este o artificială micuţă care poate evolua în apă pe verticală cu mişcări sacadate, mişcări ce sunt imprimate de pescar, realizate prin dinamizarea vârfului lansetei. În esenţă, mormâşca este un cârlig care are turnat pe tijă un lest de diferite forme, modele şi culori. Se poate pescui fără plută, doar cu mormâşca legată de strună sau la plută cu larve de libelulă sau viermuşi ataşaţi de mormâşcă. Cuvântul „mormâşcă” vine din rusescul „mormâş”, care este echivalentul pentru crustacei de apă dulce, raci mici din genul Gammarus. Astfel, mormâşca nu ar face altceva decât să imite un crustaceu pe substrat, deosebit de atractiv îndeosebi pentru bibanii hrăpăreţi, dar nu de puţine ori chiar pentru ştiuci, şalăi şi uneori chiar şi pentru paşnici, precum roşioara sau babuşca. Am spus că mormâştile pot fi folosite ca atare, însă eficienţa lor creşte odată ce le este ataşat un buchet de viermi sau de larve. Capul mormâştii este găurit pentru prinderea liniei de pescuit, iar acţiunea mormâştii este orizontală. Forma acestor mici năluci, ce variază ca dimensiune între câţiva milimetri şi maximum un centimetru, este extrem de variată. Spre deosebire de dandinete, a căror dimensiune variază, mormâştile rar depăşesc 1 cm.

Culoarea la fel variază şi poate fi adaptată zilelor înnorate sau însorite. La fel ca şi în cazul linguriţelor, există mormâşti alămite, cuprate, argintate, aurite sau nichelate, unele având două feţe, fiind astfel cu mult mai atractive. Există şi mormâşti care sunt vopsite, însă pescarii cu experienţă în acest gen de pescuit le recomandă pe cele cu aspect metalic şi tratate anticoroziune. În ce priveşte greutatea acestor mici năluci, aceasta variază în funcţie de specificul apei pe care pescuim, astfel pentru ape cu curenţi, putem folosi mormâşti ce ajung până la 2,5 grame însă standardul greutăţii se situează undeva pe la 1 gram, deci năluci extrem de uşoare pentru un pescuit de maximă fineţe.

Jucarea unor astfel de năluci se face pe substrat sau în apropierea acestuia, întrucât răcuşorii pe care îi imită, acolo trăiesc, pe substrat nisipos sau prundos, unde se hrănesc cu resturi vegetale – detritus. În cazul în care nu avem mormâşti, putem folosi cu încredere jiguri cu capul colorat, de dimensiuni mici – acestea fiind foarte asemănătoare cu mormâştile. Tot cu acţiune pe verticală sunt şi voblerele Salmo Chubby Darter, despre care am citit pe site-urile de pescuit că sunt imbatabile în pescuitul bibanului, al cleanului şi chiar al ştiucii sau şalăului. Tot secretul ar consta în prezentarea acestor năluci cât mai aproape de substrat, acolo unde le place răpitorilor să pândească pe timpul iernii.