Scarlatina – o boală eruptivă deosebit de periculoasă!

Dr. Carollina RADU

Scarlatina este o boală in­fecțioasă eruptivă deosebit de severă, specifică copilăriei, mai frecvent sub vârsta de 10 ani, determinată de variate tipuri de streptococi beta-hemolitici de grup A, toxigeni.
Scarlatina este răspândită pe tot globul, în special în zonele temperate, apărând sezonier, cu incidență crescută toamna -iarna și primăvara, maximă în luna noiembrie și minimă în luna aprilie. Boala poate să apară în epidemii, la 5-6 ani, în co­lectivitățile de copii preșcolari sau școlari. Mediul urban este afectat mai mult față de mediul rural. Sub vârsta de 1 an apare excepțional.
Transmiterea scarlatinei se face prin contact direct cu bolnavii de scarlatină sau cu alte forme de infecții streptococice, cât și cu purtătorii de streptococ beta-hemolitic de grup A. Con­ta­giozitatea persoanei bolnave de scarlatină durează atâta timp cât streptococul este prezent în nas, faringe, tegumente. După aplicarea terapiei cu penicilină, contagiozitatea este redusă, la câteva zile. Receptivitatea este ridicată, la 30-40%. După vin­decarea bolii se obține o imu­nitate antitoxică durabilă, care oferă protecție față de o nouă îmbolnăvire de scarlatină, dar nu și față de alte infecții cu alte serotipuri de streptococ beta–hemolitic. Incubația medie este de 3-6 zile (1-10 zile).
Debutul este brusc, cu febră ridicată (39-40 grade), durere în gât, cefalee, stare generală alterată, uneori vărsături, dureri abdominale. După 1-2 zile cu astfel de simptome, apare enan­temul (modificări la nivelul gâtului și limbii) – gâtul este roșu ca flacăra, cuprinde amigdalele și palatul cavității bucale. An­gina poate să aibă aspecte va­riate, de la angină eritematoasă sau pultacee, la forme ulce­ro­necrotice, foarte severe, care pot duce la septicemii. Limba, ini­țial albă, încărcată cu depozite, se descuamează și ia aspectul de limbă zmeurie.
Perioada eruptivă începe odată cu exantemul specific, cu debut la baza gâtului și pe fața anterioară a trunchiului, ulterior se generalizează rapid, în 24 ore, până la 2 zile, fără a afecta fața. Erupția este specifică, aspră, reliefată pe fond roșu intens, are uneori un aspect hemoragic. La nivelul locurilor de flexiune (plici-antebrațe, fața posterioară a genunchilor), are un aspect microhemoragic. Febra se men­ține ridicată scăzând la normal în 2-3 zile de la introducerea penicilinei (sau altă terapie – macrolide, în cazul alergiei la penicilina G).
În formele severe de scarla­tină, toxice, netratate sau ne­recunoscute, pot să apară com­plicații severe:
– colaps – prăbușirea tensiunii arteriale, hepatită toxică, cu icter, mărirea ficatului;
– afectarea rinichiului – dimi­nua­rea urinei/24 ore și alte mo­dificări de laborator ale funcției renale;
– simptome neuro-psihice (agi­­ta­ție, convulsii, delir);
– artralgii.
Tratamentul scarlatinei și prevenirea acesteia
Scarlatina este o boală de izolare și internare obligatorie în spital, pentru 7 zile. Repausul la pat se recomandă pentru 6-7 zile.
Regimul alimentar – este o dietă ușoară, hidro-lacto-zaha­rat și fructarian. După 7 zile se poate trece la o dietă normală, dacă sumarul de urină este normal și nu apar alte com­plicații. Regimul fără sare nu mai este recomandat pentru for­mele comune, necomplicate.
Repausul la pat și izolarea se pot prelungi până la 2-3 săptămâni, dacă apar complicații imunologice determinate de toxinele streptococului. Penici­lina este antibioticul de elecție, de preferat pe cale parenterală (injectabilă), administrată pen­tru 6 zile. În ziua a 7-a, se va ad­ministra moldamin, doză care se repetă la 7 și la 14 zile de la externare.
Pentru prevenirea și comba­terea acestei boli este obliga­torie ancheta epidemiologică, cu depistarea sursei de infecție. Cazurile de scarlatină se declară nominal și se spitalizează 7 zile. După externare, se meține repaus la domiciliu încă 7 zile. După externare, bolnavii de scarlatină se dispensarizează timp de 3 luni prin examen clinic lunar și prin examen de urină – acesta efectuat săptămâ­nal. De asemenea, se recomandă următoarele analize:
-VSH, ASLO și FIBRINO­GEN la 1 și 2 luni, pentru a sur­prin­de eventualele complicații.
Suspecții de scarlatină vor fi tratați ca și bolnavii, până la infirmare sau confirmare. Pur­tătorii de streptococ beta hemo­litic vor fi tratați cu penicilină pe cale orală sau cu macrolide, pen­tru 7 zile. Persoanele din focar (membrii familiei, colegii, toți cei care au intrat în contact cu bolnavul) vor fi supravegheați clinic la 2-3 zile, prin consult medical. În colectivitățile de copii unde au apărut focare se face un triaj epidemiologic zil­nic, timp de 10 zile de la apariția ultimului caz. Dezinfecția în focar se face cu dezinfectanți uzuali (cloramina, formol 5%, etc.). Este foarte importantă edu­cația sanitară adresată per­sonalului didactic, părinților, co­piilor și angajaților din sec­torul alimentar, privind moda­litățile de transmitere a scarla­tinei și riscul complicațiilor poststreptococice, dintre care cele mai de temut sunt reuma­tismul articular acut, glomeru­lonefrita acută și nu în ultimul rând complicațiile cardiovas­culare.