PE CONTRASENS. Ce rămâne după hoţi, domnule Ţiriac?

Atunci când trăieşti mult timp într-o anumită promiscuitate morală, fie ea şi VIP, decazi. Involuntar! Nu-ţi dai seama că începi să gândeşti ca hoţii şi, dacă eşti suficient de excitat mediatic, să şi vorbeşti ca ei. Poate că mama şi tata te-au învăţat de bine. Poate la început erai şi tu un om la locul lui, cu respect pentru lege şi frică de pedeapsa lui Dumnezeu. Dar te-a cariat mediul! Cobori, dar te zbaţi crezând că o faci ca să urci, să răzbeşti, să învingi.
Să învingi ce? Când spui că între un hoţ şi un prost preferi hoţul nu ai cum să fii un model de învingător valabil, chiar dacă te-ai pricopsit cu un miliard de euro sub tron. Declaraţia domnului Ion Ţiriac sună extrem de trist din gura celui mai bogat român în viaţă. Nu e cinică, nu e nici măcar şugubeaţă! Pare chiar adevărata filozofie de viaţă a domnului Ţiriac! În obiectivul dom­nului Ţiriac omul cinstit nu există, nu se contrapune la hoţ. Domnia sa împerechează hoţul cu prostul, dar nu prostul ăla clasic al lui Ion Creangă.  Întâmplător sau nu, viziunea dom­nului Ţiriac se suprapune perfect cu trendurile penale ale actualei Puteri. „Prostul” fostului tenisman e simplul cetăţean, majoritar fără avere şi dosar penal, cu serviciu, cu nevastă, copii şi câine acasă, care protestează în stradă pentru că nu vrea să fie guvernat „noaptea ca hoţii”.
Conjunctura e favorabilă pentru o vânătoare a Justiţiei şi a statului de drept, iar domnul Ţiriac vede opor­tunitatea de a-şi relua postul de hăitaş în comandoul penal al domnului Drag­nea. Nu e vorba de politică aici, nici măcar de simpatii. E doar instinctul de rechin care îi aminteşte domnului Ţiriac ce bine era pe vremea când cu bani şi influenţă puteai să tragi uşor muşamaua chiar şi peste un dosar penal notoriu cu trageri pe nas. Iar PSD-ul condus de domnul Dragnea promite „libertăţi” chiar mai mari decât cele ale vremurilor lui Adrian Năstase.
Dacă se oprea aici cu declaraţia, mai era cum era. Dar domnul Ţiriac a ţinut să se spovedească până la capăt. Aşa am aflat că hoţul este flebeţea domniei sale pentru că  „după hoţ mai rămâne ceva”.  Ce mai rămâne după hoţ, domnule Ţiriac? Da, ştim de viloaiele, de bolizii şi cotletistele cu cracii lungi care rămân moştenire familiei, respectiv unor alţi hoţi. Dar, pentru genericul prost naţional, ce rămâne după hoţ? Ce a rămas pentru românul „regulat” după alde Voiculescu, Năstase, Fenechiu, Udrea, Hrebenciuc? Nu văd decât o ţară înapoiată (ultima din Europa), cu oameni săraci (ultimii din Europa la salarii), o ţară cu spitale sinistre, şcoli prăpădite, capete de autostrăzi şi câteva televiziuni care spală creierele nea­mului.
Asta a rămas după hoţi la noi, domnule Ţiriac! Multe, ce-i drept! Dar toate nasoale!
Sigur, aşa, ca să scuze corupţia generalizată de la noi, domnul Ţiriac a liniştit poporul, informându-l că există corupţie în toată lumea asta, la toate naţiile.
Aşa e!
Nu e mai mult de o săptămână de când senatorul UDMR Tanczos Barna propunea graţierea falsului intelectual, el fiind acuzat tocmai de fals intelectual într-un dosar în curs de cercetare. Q.E.D.