Note informative ale Poliţiei din Haţeg şi din Arhivele fostei Securităţi oferă detalii mai puţin ştiute despre reacţiile ostile ale localnicilor faţă de comunismul impus cu forţa la sfârşitul anilor 1940. Câteva dintre episoadele relatate în documentele de arhivă au în prim-plan preoţi, deseori consideraţi elite ale comunităţilor, iar între ei, în Ţara Haţegului, se distinge Arsenie Boca, duhovnic în acei ani la Mănăstirea Prislop.
Note informative secrete de la începutul anilor 1950, ani în care comunismul îşi adâncea rădăcinile în poporul român, oferă detalii despre revoltele spontane ale celor care au refuzat şi au respins noile reguli ale societăţii şi pe cei care le impuneau cu forţa. În Ţara Haţegului, mai mulţi preoţi, printre care şi stareţul Arsenie Boca al Mănăstirii Prislop, s-au numărat printre personajele incomode pentru noul regim, potrivit rapoartelor Poliţiei şi Securităţii. Au luat atitudine împotriva lui şi oamenii simpli, nemulţumiţi de abuzurile comuniştilor şi încrezători că noii conducători ai ţării vor fi deturnaţi în scurt timp, lucru care nu s-a mai întâmplat conform cu speranţele lor.
Arsenie Boca, pericolul numărul unu din Ţara Haţegului
Câteva episoade dramatice, petrecute în Ţara Haţegului, arată cât de multă atenţie dădeau autorităţile locale celor pe care îi considerau inamici ai noii orânduiri. Unul dintre subiectele principale ale anchetelor din jurul anului 1950 a fost Arsenie Boca, duhovnic la Mănăstirea Prislop.
Arsenie Boca petrecuse câteva luni în închisoare, în anul 1948, fiind considerat opozant al noului regim comunist, iar din toamna târzie a acelui an mitropolitul Bălan al Ardealului a decis trimiterea călugărului la Mănăstirea Prislop, reintrată de puţin timp în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, de la greco-catolici. Treptat, popularitatea lui Arsenie Boca între credincioşi a crescut, iar oamenii veneau din întreaga ţară la mănăstirea din Ţara Haţegului. Autorităţile statului erau îngrijorate de fenomenul pelerinajelor.
„Pentru a nu întreţine şi pe mai departe această atmosferă în rândurile populaţiei în acea regiune, propunem ca Boca Arsenie să fie schimbat de la această mănăstire, de către Ministerul Cultelor, într-un post care nu are legătură cu populaţia. Întrucât este un mare impostor şi prin misticismul său loveşte direct în regim; suntem de părere să fie mutat la Mitropolia din Sibiu, întrucât ar fi ţinut mereu în strictă supraveghere”, se arăta într-o cerere din 1949 adresată către Ministerul Cultelor, semnată de colonelul Gavril Birta. Preotul nu a fost mutat de la Prislop, dar Siguranţa l-a pus sub supraveghere informativă şi a acţionat pentru strângerea de „material compromiţător” împotriva sa.
„Problema semnalată trebuie urmărită cu toată atenţiunea, cunoscând priza în mase a lui Boca Arsenie şi manevrele antidemocratice pe care le întreprinde acesta. În consecinţă, informaţiile trebuie adâncite, creându-se şi antene informative de profunzime în mediu”, se arăta într-o altă notă a Direcţiei Siguranţei Sibiu, din 27 septembrie 1949.
În primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost arestat. „La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952.
Suspiciunile călugărului
Securitatea şi-a inflitrat, între timp, informatorii la Prislop. „Începând cu anul 1951, în jurul Mănăstirii Prislop avea să se dezvolte o reţea informativă care urmărea cunoaşterea şi supravegherea activităţii religioase din acest asezământ. Astfel, avea să intre în funcţiune o întreagă reţea informativă, întreţinută de informatorii: „Valea fetelor“, „Inf. 15“, „Inf. GI“, „Inf. Prislop“ şi surse ocazionale”, susţine Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”. La scurt timp după revenirea călugărului la Prislop, notele despre activitatea lui s-au înmulţit, deşi acesta devenise mai rezervat în relaţia cu vizitatorii mănăstirii. „Le-am găsit pe toate călugăriţele lucrând împreună cu călugărul la grădină, însă el când m-a văzut că vin a lăsat lucrul şi a plecat sus la camera lui, lăsându-mă ca să mă primească stareţa, care a început să mă întrebe că ce vânt m-a adus la mănăstire. Eu i-am spus că am venit cu căruţa ca să vorbesc cu părintele, crezând că îl găsesc mai liber, însă ea mi-a spus că nu am a vorbi fiindcă părintele nu vrea ca să mai vorbească cu nimeni“, scria informatorul „Valea Fetelor”, în nota dată la 31 mai 1952.
Episcopul legitimat de miliţian
Notele informative despre Arsenie Boca au continuat, cu regularitate, până la arestarea sa, din 1955. Călugărul de la Prislop nu a fost singurul considerat periculos pentru comunişti. Note informative ale Securităţii din Haţeg oferă detalii despre incidentele petrecute în timpul vizitei episcopului Aradului, Andrei Magieru (Crişanul), în Ţara Haţegului. „Cu ocazia venirii episcopului ortodox Andrei Crişanul în plasa Sarmizegetusa, în ziua de 9 iulie 1949, a fost în comuna Păucineşti, unde la ieşirea din biserică a vorbit credincioşilor <<Iubiţi credincioşi, acei ce vor să şteargă sfânta religie şi sfânta biserică de pe faţa pământului, vai va fi de sufletul lor şi veni-va pedeapsa mare peste ei şi veni-va sfârşitul lumii. Şi fiecare om să tragă la casa lui Dumnezeu>>. Şeful Miliţiei Sarmizegetusa voind a legitima pe acesta, episcopul s-a înfuriat, spunând că el nu se legitimează şi că este rudă cu Petru Groza şi că va merge la Prefectură şi le va arăta acestora că el este oprit de a predica şi a spune poporului cuvântul lui Dumnezeu”, arăta documentul Biroului de Securitate Haţeg, din 12 iulie 1949, păstrat la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara. Zece ani mai târziu, episcopul a murit otrăvit, potrivit unor mărturii ale vremii.
Preoţii care au adus ploaia şi i-au înfuriat pe comunişti
O slujbă religioasă din satul Boşorod completa seria incidentelor în care erau implicaţi preoţii şi autorităţile comuniste, în vremea în care regimul totalitar căuta să prindă rădăcini în ţară. „Astăzi, 20 iulie 1950, un preot delegat al Episcopiei Ortodoxe din Arad, împreună cu protopopul Lăzărescu din Călan şi cu preotul Tirinescu din Boşorod au oficiat o slujbă religioasă la biserica din localitate, unde a participat un număr mare de credincioşi. Predica a fost rostită de numitul Deheleanu, delegatul Episcopiei Arad. În continuare a arătat că există azi o serie de oameni care nu cred în Dumnezeu şi nu numai că nu cred, dar spun şi altora că nu există, că aceasta pot să o facă numai nebunii. De asemenea, preoţii arătaţi mai sus au făcut o rugăciune pentru ploaie tot în biserică, iar la câteva ore după aceasta a ploat. Şi deci populaţia după ce a trecut ploaia s-a adunat grupuri şi vorbesc între ei că Dumnezeu este bun şi a primit rugăciunea de la biserică, însă chiar în timpul când se făcea acea rugăciune, cerul era noros, iar buletinul Institutului Meteorologic Central anunţa timpul schimbăcios şi ploi locale de câteva zile”, se arăta în nota informativă a Poliţiei Haţeg.
Sectele, ţinute sub supraveghere
Probleme le creau comuniştilor şi membrii altor culte religioase. Baptiştii şi penticostalii de la sfârşitul anilor 1940 continuau să manifeste un comportament ostil faţă de noua situaţie politică a ţării. „Circulă un zvon care emană de la adunările baptiştilor, în sensul că în URSS, într-o oarecare regiune, aproape de Moscova, a fost o ploaie de stele, cu care ocazie au fost nimicite câteva oraşe. Se spune că această ploaie este bătaia lui Dumnezeu pentru că ruşii vreau să distrugă credinţa Domnului din întreaga lume. Şi că aşa se va întâmpla în toate ţările care urmează linia URSS-ului, care vor să distrugă biserica domnului, că acestea de-acum sunt semnele de pedepsire peste ţările unde se găsesc la conducere comuniştii şi că din Serbia va începe un mare război”, arăta o notă informativă a Biroului de Securitate Haţeg, din 13 iulie 1949.
„Membrii sectei penticostale din comuna Boşorod în număr de 16, cu 10 – 25 de simpatizanţi, în special femei, au început a se aduna în fiecare marţi seara şi sâmbătă seara în casa lui Cristoaie Ileana, într-un beci, unde fac rugăciuni şi cântece religioase până seara târziu. Idem, duminică după masă. Informaţie sigură”, arăta o notă informativă din 17 iulie 1949.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.