Oamenii pe care statisticile îi ascund

Un oraş mic, două-trei fabrici ceva mai mari, mii de pensionari şi câteva sute de salariaţi la stat. În spatele lor, în statistici, se ascund sute de cetăţeni apţi de muncă despre care nu se ştie însă din ce anume reuşesc să trăiască. Aplicând o scădere simplă a categoriilor de populaţie din numărul total de locuitori, situaţia se repetă în absolut orice oraş din România.

Un fost oraş “muncitoresc”, cum prea multe sunt în judeţ, cu prea mulţi oameni în putere nevoiţi să se descurce de pe o zi pe alta

REPLICA a încercat un mic studiu de caz alegând oraşul Brad, localitate al cărei destin post-tranziţie seamănă cu cel al fiecărui oraş mic de provincie. Caracterul mono-industrial a provocat aici convulsii serioase în perioada de tranziţie a economiei româneşti. Minele de lângă oraş s-au închis (cea de cărbune de la Ţebea şi cea de aur de la Gura-Barza), iar statisticile au luat-o razna.

Un calcul simplu

Dintr-o situaţie numerică generală, făcând însă o simplă scădere, se constată că 25 la sută din forţa aptă de muncă a oraşului nu are niciun venit. Nimeni nu ştie din ce anume trăiesc aceşti oameni. Conform rezultatelor parţiale ale recensământului din toamna anului trecut, în Brad mai trăiesc 14.000 de oameni, fără să fie luaţi în calcul cei plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă mai lungă de un an (15.600 era numărul populaţiei calculat în vara lui 2011). 2000 sunt minori, 5.200 sunt pensionari, 4.400 sunt salariaţi. 100 primesc venit minim garantat şi încă aproximativ 100 de persoane se află în concediu pentru creşterea copilului. Rămân 2.200 de oameni despre care nimeni nu ştie să spună cum şi din ce anume trăiesc. “Probabil o parte dintre aceşti oameni merg la muncă sezonier, în străinătate. Alţii se prea poate să se descurce din agricultura de subzistenţă. Însă este foarte dificil de stabilit ce anume se întâmplă cu aceste persoane”, spune Vasile Iorgovan Velichi, directorul Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara.

Un hunedorean “invizibil”: “Muncim la negru”

Un hunedorean "invizibil"

Cei 2.200 de oameni “invizibili” pentru rubricile detaliate ale statisticilor reprezintă un sfert din totalul forţei apte de muncă a oraşului şi jumătate din numărul brădenilor care muncesc cu acte în regulă.

Constantin Jurca este unul dintre hunedorenii “invizibili”. Are 32 de ani, iar până în urmă cu un an şi jumătate a lucrat la fabrica de volane şi centuri auto din Brad. A avut contract pe durată determinată şi nu i-a mai fost prelungit. De atunci se descurcă la fel cum o făcea la 18- 19 ani. “Mama mea este plecată la muncă în străinătate. O grămadă de oameni din Brad sunt dincolo, la fel de fel de servicii, de la îngrijit bătrâni până la necalificaţi în abatoare. Bani îmi mai trimite ea, iar vara mă ocup cu zugrăvit de apartamente. Normal, la negru fac asta. Am o grămadă de prieteni care aşa trăiesc. Unii care muncesc la negru în vreo fabrică, sunt mai norocoşi ca noi, pentru că ei au de lucru şi iarna. Nu-i întrebaţi că n-or să vă spună absolut nimic, însă eu ştiu, de exemplu, o fabrică din Brad, unde tot schimbul de noapte lucrează fără cărţi de muncă”.

Umor negru

Localnicii născuţi crescuţi şi pensionaţi în Brad par să nu fie impresionaţi de situaţie. Unii încearcă să o trateze cu umor: “Unde să fie domnule ăştia 2.000 de oameni? Vă spun eu unde, când au închis minele de la Gura Barza şi de la Ţebea, au uitat că mai era câte un schimb întreg de ieşit din şut, au tras gratiile au zidit gurile de mină şi acolo au rămas ăştia 2000 de oameni”, spune Constantin Oprişoni (73 de ani).
Vasile Avram (63 de ani), un alt pensionar din Brad, are o altă teorie: “Ziceţi că lipsesc 2000 de oameni? Cum să lipsească? Se ascund doar şi n-au deschis uşa la recensământ. Păi după ce s-au închis minele, ei, săracii, obişnuiţi să stea ascunşi, au rămas cu reflexul ăsta. Şi eu am fost miner, dar ies din casă doar o dată pe săptămână, joia, că e zi de târg la Brad”.

Telefonul mobil – barometrul sărăciei

Cei 800 de salariaţi din domeniul bugetar al Bradului câştigă în medie 1.000 de lei “în mână”. În domeniul privat salariul mediu este de doar 800 de lei. Majoritatea lucrează în industrie, în unităţi care funcţionează în sistem lohn. Pensia medie în Brad este însă de 920 de lei, pentru că cei mai mulţi pensionari au muncit în mină. De fapt, dispariţia mineritului din zonă a dus la prăbuşirea economică a localităţii. Exploatările miniere au fost închise la începutul deceniului trecut, moment din care situaţia socială a oraşului s-a înrăutăţit considerabil. Febra telefoniei mobile nu a ocolit însă nici acest oraş. Dealerii locali spun că fiecare brădean are cel puţin un telefon mobil. Tot ei precizează însă că din 10 telefoane vândute, 8 sunt obţinute cu “zero lei” la ofertele pe abonament, iar pentrui celelalte două se plătesc sume cuprinse între 50 şi cel mult 150 de lei. “Aici se vinde un smartphone pe lună, doar atât. Pe mine mă miră că se vinde şi acela”, mărturiseşte angajata unui dealer local de telefonie mobilă.