Nu hrăniţi lebedele! Riscaţi să le condamnaţi la moarte

Două lebede prinse iarna în gheaţa unei bălţi de lângă Deva s-au întors „acasă”, în natură. Au fost salvate de pompieri de la o soartă crudă, care le-a ucis suratele blocate între sloiuri. După ce au fost îngrijite la Sibiu, de tinerii din Asociaţia Peregrinus, lebedele au fost aduse înapoi şi au fost lăsate să-şi vadă de viaţa în sălbăticie, pe apele Mureşului.
Lebedele au ajuns de la Sibiu, cu o seară înainte de eliberare. Un membru al Asociaţiei Peregrinus le-a avut în grijă peste iarnă şi le-a adus înapoi, la Deva. George Iacob le-a transportat în nişte cutii de carton care le-au protejat pe parcursul drumului. „Noi folosim cutii de carton de dimensiunea lor. Toată lumea crede că trebuie unele mari, dar asta e o prostie mare, pentru că ele se lovesc. În schimb, dacă cutiile sunt mici, ele stau liniştite. Le trebuie doar atât cât să mişte din aripi”, spune George Iacob de la Peregrinus Sibiu. Tânărul le-a avut în grijă timp de două luni, după ce cele două lebede au fost salvate de la moarte, la începutul anului, de către pompieri. Sunt singurele supravieţuitoare dintr-un grup de mai bine de zece înaripate care îşi făceau veacul pe o baltă piscicolă de lângă Deva, pe malul stâng al Mureşului. Balta este administrată de o asociaţie a vânătorilor şi pescarilor. Membrii acesteia veneau periodic să le hrănească pe graţioasele păsări, dar, când gerul a restrâns la un mic ochi de apă suprafaţa bălţii, unele au fost prinse de gheaţă. Supravieţuitoarele erau epuizate de frig şi de foame şi atunci s-a cerut ajutor pompierilor. „Oamenii focului” nu au avut o sarcină tocmai uşoară în încercarea de a salva cele două lebede dintre gheţuri. Bietele păsări abia se mai mişcau, dar se ţineau aproape de micul ochi de apă rămas neîngheţat, loc care însă prezenta un mare pericol pentru salvatori.
Adâncimea apei acolo atingea chiar şi 6 metri. Epuizate de frig, păsările au fost luate de reprezentantul Asociaţiei Peregrinus şi duse la adăpost.

Intenţii bune care pot fi fatale

Timp de două luni au fost îngrijite de nişte oameni inimoşi: „La început, au fost într-o stare jalnică, erau slăbite, le-am luat concentrate şi le-am făcut un amestec, la veterinar, cu calciu şi cu vitamine ca să le punem un pic pe picioare. Când s-a mai încălzit vremea, le-am scos afară şi n-am mai avut treabă cu ele: le schimbam apa zilnic şi le dădeam de mâncare. Au fost blânde ele, în general, nu consideră omul un duşman, dar dacă încerci să le atingi, muşcă”, spune George, care crede că este o greşeală hrănirea lor: „Păsările, dacă sunt hrănite, rămân în locurile unde sunt îngrijite şi aşa le prinde frigul şi apoi îngheţul. Omul încearcă să le facă un bine, dar, până la urmă, le face rău. Trebuie lăsate să plece, pentru că lebedele sunt păsări care migrează. Nu merg ele până în Africa, doar până unde găsesc un ochi de apă şi se pot hrăni singure. E bine pentru ele dacă rămân pe râuri în oraşe, dar nu pe bălţi, pe ape stătătoare, unde, dacă sunt hrănite de om, le prinde gheaţa. În toate locurile unde au fost hrănite de oameni în această iarnă, lebedele au fost prinse de gheaţă. Cele mai multe au murit, le prind vulpile, alte animale, într-un fel, e selecţie naturală”. Sunt multe locuri în ţară unde lebedele rămân la iernat, spune medicul veterinar Ciprian Hodor: „Lebedele nu mănâncă peşte, ci crustacee sau alte microorganisme, dar şi tot soiul de vegetale, grăunţe, pâine.
Cum ultimele ierni au fost mai blânde, s-au obişnuit să rămână aici, dar un episod de ger crunt le prinde noaptea pe luciul de apă şi ele, sărmanele, îngheaţă.”
Înapoi, în libertate

Recent, a venit momentul în care cele două păsări salvate s-au întors în sălbăticie. Biologul Dorin Cărăbeţ, preşedintele Asociaţiei Peregrinus, a avut misiunea frumoasă de a elibera cele două lebede. El a ales o altă locaţie decât balta piscicolă de unde au fost salvate: malul Mureşului, în speranţa că nu vor mai avea probleme în iarna care vine: „Sunt singurele scăpate de gheaţa iernii, pe restul le-au mâncat vulpile şi doar pe cele două le-au salvat. Acum, le dăm drumul într-un loc bun, am vorbit cu localnicii şi mai sunt câteva în zonă”. Înaripatele au ieşit un pic temătoare din cutii, apoi au plutit fericite pe apă câteva momente, după care şi-au luat zborul spre libertate, undeva în zona Hărău, unde localnicii au mai văzut exemplare de lebede plutind pe apele Mureşului. Este foarte posibil ca cele două exemplare supravieţuitoare să formeze un cuplu: „Sunt nişte păsări foarte interesante, elegante şi apar în heraldică de foarte mult timp. De sute de ani oamenii le-au remarcat calităţile. Nu sunt deloc păgubitoare pentru piscicultură, pentru că se hrănesc cu plante subacvatice. De foarte multe ori, întâlnim exemplare blânde care se apropie de om. În alte locuri din Europa, sunt păsări protejate şi ar fi de dorit ca şi românii doar să le admire şi să le lase în pace.
În ciuda a ceea ce cred unii, nu sunt nişte păsări comestibile! În plus, ca şi alte specii de păsări de talie mare, cum sunt acvilele, şi lebedele formează perechi pe viaţă”, spune biologul Dorin Cărbăbeţ, care vă sfătuieşte ca, în cazul în care întâlniţi lebede, să le admiraţi de la distanţă.