Timp de aproape doi ani, Deva a fost loc de tranzit şi de cantonare pentru trupele sovietice implicate în Al Doilea Război Mondial, iar militarii le-au lăsat localnicilor amintiri traumatizante. Arhivele păstrează o mulţime de relatări ieşite din comun despre cum au fost sărăciţi devenii în zilele „de convieţuire” cu ostaşii Armatei Roşii. Una dintre ele îl are ca erou pe însuşi Petru Groza, cel care urma să devină aliat de nădejde al URSS.
Mărturii inedite din anii tulburi ai celui De-al Doilea Război Mondial oferă detalii despre jafurile ostaşilor sovietici înregistrate în Deva, la mij­locul anilor 1940. În toamna anului 1944, românii au întors armele împotriva Germaniei Naziste, alătu­rându-se Națiunilor Unite şi sovie­ticilor care luptau în Al Doilea Război Mondial. În următoarele luni, județul Hunedoara a fost tranzitat de puhoaiele Armatei Roşii, iar Deva s-a aflat pe ruta lor spre fronturile din vestul ţării. Documentele păstrate la Arhivele Naționale din județul Hune­doara prezintă numeroase mărturii despre pagubele pe care le-au suportat devenii, de pe urma militarilor Armatei Roşii. Ostaşii „vânau” caii, porcii, cea­surile, vinul, ţuica, grânele şi mâncarea localnicilor, iar cei care se opuneau hoțiilor erau amenințați cu arma. De cele mai multe ori, infractorii scăpau nepedepsiți.

Iată câteva dintre episoadele ja­furilor din Deva anilor 1944 – 1945, care purtau amprenta sovieticilor:

Cea mai mare captură de ţuică

Un raport al Poliției Deva, din noiembrie 1944, informa asupra spargerii date depozitului de ţuică din Deva. „Armata sovietică a spart depozitul de ţuică de lângă depozitul de subzistență al armatei române, unde după cum se menționează se aflau 45 de vagoane de ţuică. Vă rugăm să binevoiți a dispune să fie audiați soldații din garda ce se afla de serviciu în ziua de 2 octombrie a.c. la acel depozit”, se arată în nota informativă adresată Garnizoanei Deva.

Prăvăliile cu băutură, cele mai atractive

Iuliu Burs, proprietarul unei prăvălii din Deva, se plângea autorităților că a fost jefuit de mai mlte ori de soldații sovietici, într-o zi din septembrie 1944. „După ce au intrat în curte m-au forțat să le deschid prăvălia şi să le dau băutură. Le-am deschis uşa, fiind forțat, şi ei având una damijeană de 10 kilograme au început să umple damijanul cu vin şi să se servească la băutură. După ce s-au pilit, au plecat cu damijana plină”, relata tânărul de 34 de ani.
Câteva ore mai târziu, în aceeaşi zi, Burs a fost din nou călcat de sovietici. „Pe la orele 21:30, au venit din nou acei militari, care fuseseră înainte, începând din nou să bată în poartă să le deshid uşa. Unul a sărit peste poartă şi a dat drumul şi celorlalți. Au început să mă amenințe cu pistoalele să le deschid uşa, eu le-am deschis uşa, iar ei au început să ia tot ce mai avusesem prin prăvălie: un butoi de circa 150 de kilograme de vin, un halat, timbrele de facturi şi consumații, registrele din prăvălie. Și după ce au strâns toate acestea, unul a început să dea cu arma spărgându-mi mai multe sticle şi pahare”, se plângea Iuliu Burs, potrivit notelor informative păstrate la Arhive. Câteva ore mai târziu, un ostaş sovietic s-a întors din nou la prăvălia deveanului, de această dată pentru a-i lua vaca din staul. În acest timp, Iuliu Burs a anunțat gardienii şi Poliția, însă autoritățile i-au răspuns că „nu au ce le face” ostaşilor.

Colonel lăsat fără lanțul de aur

În Deva anului 1944, potrivit rapoartelor Poliției, cele mai multe dintre spargerile comise de ostaşii sovietici aveau loc în prăvăliile şi casele din centrul oraşului. Victime ale jefuitorilor au fost chiar şi militarii români. „În seara de 6 noiembrie 1944, pe la orele 20, am simțit intrând în curtea locuinței mele doi soldați sovietici, care păreau a fi gradați ca­zaci… Cerându-mi să deschid gar­derobul, l-am deschis şi unul dintre cei doi gradați mi-a luat un costum complet de haine, aproape nou, stofă englezească, culoarea bleu deschis şi a dispărut cu iuțeala fulgerului în întunericul nopții. În timp ce eu deschideam garderobul, aflându-mă cu spatele la noptieră, celălalt gradat mi-a luat de pe noptieră un ceas de aur cu lanț de aur Omega şi un ceas de nichel Longinus şi un portmoneu din piele de crocodil, în care aveam diferite acte personale”, relata colonelul în rezervă Vasile Georgescu, într-o plângere adre­sată Poliției, rămasă fără rezolvare.

A vrut să îi găzduiască, dar a fost jefuit

Într-o altă plângere la Poliție, în­registrată în decembrie 1944, deveanul Ladislau Kugel afirma că a fost jefuit de patru sovietici care i-au cerut să fie cazați în locuința lui. „Cum le făceam patul, deodată cel îmbrăcat în veston civil scoate un revolver şi m-a ame­nințat în ruseşte. Unul a ieşit, probabil pentru a sta de veghe la poartă, ceilalți doi au scos toate lucrurile din dulap: cearceafuri, fețe de pernă, fețe de plapumă, şase indispensabili, cinci că­măşi, un complet femeiesc, patru cos­tume femeieşti, un costum băr­bătesc şi un pardesiu”, se arăta în documentul de la Arhivele județului Hunedoara.
Deva nu a fost doar localitate de tranzit pentru trupele sovietice, ci şi oraş în care unitățile Armatei Roşii şi-au stabilit baze permanente. Din iunie 1945 şi până în februarie 1946, în oraşul Deva a fost stabilită Divizia 7 Artilerie sovietică, compusă din Brigada 11 Artilerie Uşoară, Brigada 25 Obuziere, Brigada 3 Mortiere, coman­damentul Diviziei fiind localizat în clădirea Prefecturii Hunedoara. O mulțime de spargeri şi furturi au fost înregistrate la Poliție, în cei aproape doi ani de conviețuire cu militarii ruşi, chiar dacă relațiile dintre populația Devei şi aceştia erau paşnice.

Au devastat ştrandul

Ostaşii sovietici au pus stăpânire pe ştrandul din Deva, arăta o plângere a administratorului acestuia, iar în câteva săptămâni locul a fost devastat. „De o lună de zile, un grup de ostaşi sovietici, au venit cu un bilet din partea comandantului Comşa, la a cărui dispoziție era ştrandul, rugându-mă că dacă nu-l întrebuințez la nimic, să-i las deoarecere nu vor strica nimic, din contră, au să şi grijească de el. Ieri, ducându-mă pe acolo, am rămas înlemnit de ceea ce am văzut. Mi-au desfăcut toate scândurile de la cabine şi au făcut focul cu ele. Dacă mai stau acolo încă o lună o să îmi distrugă absolut tot. Vă rog, domnule chestor  interveni, deoarece acest ştrand nu este numai o proprietate particulară, ci este şi un local de utilitate publică, făcut de mine pentru a fi util acestui oraş, capitală de județ”, informa Ioan Burs, într-o plângere adresată Chesturii de Poliție Deva, din august 1945.
O altă notă a Poliției Deva, semnată de comandantul Iancu Todoran, informa despre hoții voiajori care au invadat Deva. „În ziua de 25 noiembrie 1945, şase ostaşi sovietici şi o femeie sovietică, fiind în trecere cu trenul prin gara Devei, s-au dat jos pornind spre centrul oraşului. În drum de la gară spre centru, ostaşii sovietici au intrat prin mai multe curți, în scopul de a fura. De la restauratorul Muntean Dumitru au furat un acordeon, pe care însă l-au restituit, fiind surprinşi de proprietar. De la susnumitul au intrat în curtea avocatului Mesko Nicolae de unde au furat un covor ce era întins pentru curățat”, se arată în nota păstrată la Arhive.

Petru Groza, victimă a ostaşilor sovietici

Un episod aparte al trecerii so­vieticilor prin județul Hunedoara l-a avut în prim-plan pe deveanul Petru Groza, devenit primul şef de guvern prosovietic din România. Petru Groza a fost jefuit de trupele sovietice, po­trivit informării Legiunii de Jandarmi Hunedoara, din 14 septembrie 1944. „Urmare a raportului nostru secret din 13 septembrie 1944, referitor la abu­zurile săvârşite de trupele sovietice de pe teritoriul judeţului Hunedoara, am onoarea a raporta că din 13 septembrie 1944 şi până în prezent, trupele so­vietice au mai comis următoarele abu­zuri: de la Petru Groza, fost ministru, au luat un cal şi mai multe obiecte de lingerie”, arată documentul păstrat la Arhivele Naţionale – Direcţia Jude­ţeană Hunedoara. Alţi săteni din Băcia au fost mai puţin norocoşi ca dem­nitarul român, care deținea o moşie în satul hunedorean. „În după-masa zilei de 13 septembrie 1944, mai mulţi ostaşi sovietici au ridicat pe locuitorul Nădăştean Ion din comuna Băcia, pe care l-au dus la marginea comunei, spre a-l executa pentru că a refuzat să le dea băutură, însă în urma rugăminţii acestui locuitor, l-au lăsat liber”, in­forma Legiunea de Jandarmi Hu­nedoara. Acelaşi raport menţiona cel mai grav caz de abuz cu privire la trupele sovietice. „În noaptea de 13 spre 14 septembrie, doi soldaţi sovietici au intrat în casa locuitorului Nistor Dreve, din comuna Târnăviţa, satul Bejan, unde sub ameninţare au cerut ţuică şi mâncare şi după ce s-au îmbătat, au voit să profite de soţia acestui locuitor, anume Petruţa, în etate de 37 de ani, şi care opunându-se, cei doi ostaşi sovietici au împuşcat-o mortal”, informa Raportul Legiunii de Jandarmi, din 14 septembrie 1944. La două zile după comiterea crimei, ostaşii au fost identificaţi. Unul dintre soldaţi a fost condamnat la moarte prin îm­puşcare, sentinţă executată pe loc de sovietici, iar complicele său la 10 ani de închisoare.