Paştele, între trăirea credinţei şi bucuriile laice – De unde apare totuşi Iepuraşul în “ecuaţia” Paştelui?

Anamaria NEDELCOFF
Moartea fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, și învierea Sa după trei zile ne arată că, datorită jertfei Lui, avem șansa de a fi mântuiți de păcate, sperând că vom obține viață veșnică. Câte zone, atâtea tradiții, obiceiuri și simboluri, în fiecare colţ de lume considerat creștin. Și a mai apărut el, Iepurașul de Paște, care și-a asociat imaginea cu cea a unui Iisus răstignit, mort în chinuri. Un fel de Moș Crăciun primăvăratic, care aduce copiilor cuminți ouă roșii, jucării și dulciuri, repede asimilat de o societate mai mult obsedată de consum și petreceri, în defavoarea spiritualității.
Iepurașul, un mic păgân pocăit?
Pentru început, Encyclopaedia Bri­tannica arată că iepurele reprezintă un simbol al fertilității, care a fost preluat ”din ritualurile antice și din sim­bo­lismul festivalurilor păgâne ale pri­măverii, care se țineau în Europa și în Orientul Mijlociu”; în ”Dicționar de simboluri”, apărut la editura Polirom, în 2009, se precizează că același animal are legătură cu ”simbolismul apelor fecundatoare și regeneratoare, al vege­tației, al reînnoirii neîncetate a vieții”.  Tot legat de primăvară, în antichitate, iepurele a fost prima dată menționat în jurul anilor 3500 î.Hr., reprezentând, iarăși, un simbol păgân al vieții și al fecundității.

 
Iepuraşul care face ouă
În vechea Europă, în tradiția anglo-saxonă, se organizau serbări dedicate zeiței Ostara (Eostre, Easter), odată cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Într-o lucrare din secolul al VIII-lea, ”De temporum ratione”, călugărul creștin Berne scria că ”Eosturmonath (aprilie), care este acum considerată luna Paștelui, a fost numită așa după zeița Eostre, căreia îi era dedicată”. De asemenea, cel mai cunoscut simbol al acestei zeițe este oul, care este asociat cu fertilitatea, belșugul și renașterea. Potrivit unei legende, în timpul iernii, Eostre a salvat o pasăre rănită, pe care a transformat-o în iepure, iepure care putea să facă ouă. În momentul în care creștinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiții din timpul festivalului dedicat zeiței au fost adăugate în ceremoniile date în onoarea lui Iisus. Motivul? Erau în același timp și, astfel, păgânii erau încurajați să se conver­tească la creștinism. Astfel, numele sărbătorii Paștelui în engleză (Easter) provine de la zeița Eostre.

 
Ce spun reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române?
Și care ar trebui să fie atitudinea unui creștin ortodox, care se pregătește, în această perioadă, de sărbătoarea Paștelui? “Mă tem că nu este niciun fel de legătură cu spiritualitatea bisericii noastre. Însă, ca opinie personală, cred că bucuria copiilor este cea care ne creează și nouă bucurie și probabil că ar trebui să convertim, cumva, acest iepuraș de paște într-o cu totul altă motivație prin care, totuși, să le oferim copiilor un dar, pentru că bucuria lor este neprețuită. Este o chestiune co­nexată oarecum comercial cu sărbă­toarea Paștilor și, într-o societate con­sumistă cum este societatea de lângă noi, poate se exagerează cu acest ie­puraș. Însă eu cred că și copiii trebuie să fie învățați de către părinții lor sensul, semnificația profundă, duhov­nicească a Paștilor și să înțeleagă că și acum, cu acest prilej, al jertfirii Mân­tuitorului Iisus Hristos și mai ales al învierii Sale din morți, ei, ca și copii, primesc un cadou”, a declarat, pentru REPLICA, preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei și Hunedoarei.