Colţul cultural: Încornoratul

Foarte interesant acest început de an. Pe lângă concertele renascentiste şi de jazz pe care le-am susţinut cu colegii de la Huniadi Cantores, Duo Continuo şi Steel Jazz Caffe, am fost implicat zilele trecute la punerea în scenă a unei piese de teatru.

Totul a început din momentul în care am achiziţionat o fidula, un instrument copie după modelul din anii1500, strămoş al viorii şi când, după mai multe zile de studiu, am hotarât să cânt în faţa domnului MC Ranin, directorul artistic de la Teatrul de Artă din Deva. În timp ce executam lucrarea „Tourdion” scrisă de Pierre Blondeau, a intrat pe uşă domnul regizor Laurian Oniga. Dânsul era la Deva pentru a începe lucrul la piesa „Încornoratul”.

Expert în creaţia lui Moliere, domnul Oniga, la înţelegere cu domnul Ranin, au hotărât să facă din mine şi instrumentele la care cânt, violoncel, viola da gamba şi fidula, un personaj prezent în acţiunea piesei. Se ştie că Moliere a lucrat cu Jean Baptiste Lully, compozitor italian, care a trăit în Franţa şi a fost favorit al regelui Ludovic al XIV-lea, mare amator de dans. Pornind de la această stare de fapt, domnul Oniga Laurian, care a mai montat Moliere în Romania având chiar orchestră de cameră la dispoziţie, a propus prezenţa mea şi executarea câtorva menuete pentru autentificarea atmosferei. În special în primul act, când publicul află foarte multe lucruri despre două lumi care existau în acea vreme, pe de o parte nobilii cu etichetele şi codurile la care ţineau enorm şi pe de altă parte burghezii îmbogăţiţi ce doreau să parvină. Eroul nostru George Dandin, interpretat cu mare plăcere de către Corneliu Jipa, ia lecţii de dans, de violoncel şi află cum ar trebui să vorbească, de la socrii lui, nobili scăpătaţi.

Chinuit de lucrurile pe care este nevoit să le înveţe, află că soţia îl înşeală şi de aici conflictul capătă nuanţe tragi-comice, dialogurile, gesturile, acţiunea în sine oferind spectatorilor din plin ocazia să râdă în hohote. Am sesizat, de-a lungul celor câteva săptămâni de muncă, dorinţa regizorului Laurian Oniga de a nu cădea în zona comicului grotesc, grosier, vulgar, atât de des întâlnit la producţiile de astăzi. A reuşit acest lucru experimentând stări, atitudini, replici, gesturi, păstrând ceea ce era veridic şi de bun gust, eliminând situaţiile ce nu aveau sustenabilitate în comportamentul uman specific perioadei regelui Ludovic al XIV-lea.

A experimentat până în ultima zi şi rezultatul a fost spectaculos. Toţi aveam impresia că nu mai ştim nimic, că totul se amestecă şi deodată, când am intrat pe scenă în seara premierei, am simţit că stăpânim situaţia. Interesant mod de lucru.

Fiind implicat în mijlocul fenomenului, am înţeles acum cu adevărat ce înseamnă teatrul de proiect, când fiecare piesă înseamnă o echipă ce se cunoaşte doar atunci şi care apoi pleacă la alte proiecte. Alegerea oamenilor este esenţială. Avantajul este simţit de public prin prospeţimea fiecărei producţii, prin varietatea partiturilor interpretative a actorilor, care nu se repetă. Nou, dinamic, interesant, imprevizibil, fascinant.

Echipa acestei noi producţii este formată din:
– regia: Laurian Oniga;
– scenografia: Valentin Codoiu;
– distribuţia: Corneliu Jipa, Răzvan Vicoveanu, Andreea Gabor, Laurenţiu Tudor, Răzvan Bănuţ, Anis Doroftei, Roxana Olşanschi;
– violoncel, fidulă, violă da gamba: Mircea Goian.

Este cea mai jucată piesă din timpul vieţii, tratând tema legăturilor conjugale prin prisma falsităţii relaţiilor interumane. Un text tipic Comediei dell’Arte, cu personaje de caracter, cu încurcături şi răsturnări de situaţii care l-au făcut celebru pe dramaturgul francez, în care râsul e inteligent şi dialogul actorului este direct cu publicul.

Câteva considerente despre textul molieresc al domnului Laurian Oniga: “Mă pasionează textele clasice, adică cele care aparţin dramaturgiei universale şi a căror valoare a fost verificată în timp. În acelaşi timp, ca om de teatru, mă simt bine, asta nu înseamnă confortabil, ci provocat de doi autori pe a căror texte ar trebui să lucrez, e vorba de Moliere şi Cehov. Pentru că textele celor doi autori sunt texte contemporane în cel mai bun sens al cuvântului, iar dacă lecturarea lor nu este superficială ci ţintind dimensiunea umană, atunci regăsim şi astăzi aceleaşi lucruri, adică slăbiciuni, zbateri, căutarea de sine, fericire, nefericire, râs, plâns, suferinţă, bucurie, etc.
E tragic şi comic în acelaşi timp – în perplexitatea sa – atunci când dragostea nu poate fi cumpărată. George Dandin este o tragi-comedie bufă, aşa cum de multe ori a fost ea citită, pusă în scenă”. După cum ştie toată lumea, impostura nu e o temă clasică, ci universală. Din păcate, pentru foarte multă lume, astăzi, impostura este un subiect la ordinea zilei, fapt regăsit şi în textul prezent.

George Dandin îmbogăţitul, parvenitul, omul cu bani doreşte să pătrundă în lumea bună, considerând că averea sa îi poate garanta sau cumpăra un statut social spre care orice parvenit aspiră. Hohotele de râs şi aplauzele de la final au răsplătit cu vârf şi îndesat pe cei implicaţi în realizarea acestei noi producţii de la Teatrul de Artă din Deva. A doua lună a anului 2012, a doua premieră la Teatrul de Artă din Deva!