Bârfa Zilei — PROVERB DE CĂTĂNIE:

Demnitatea fără şpagă, precum caşcheta fără cozoroc: n-ai de unde s-o apuci
Tov. General are să dea căprăria jos din pod ca să-şi poată urca el sacii-n căruţă. Aşa se aude prin popota PSD-istă, că de când a intrat Nistor în oalele de la spitale nimeni n-a mai apucat să mănânce ciolanul puterii pe săturate, „din scoarţă-n scoarţă”, cum o cere programul de guvernare. Azi-mâine se face anu’ de când au pus stăpânire peste popor şi ţara nu-i jumulită nici cât să i se vadă copanele. Plânge masa. Degeaba au pus câteva lipitori la apă, că senatul partidului zace pe sec. În aceste împrejurări vitrege a venit ordin pe unitate să ia Tov. General cu asalt tezaurul public prin intermediul unei firme de pază, cum altfel… Scenariul ar fi cam aşa: Generalul îşi trage un pluton de jandarmi cu răspundere limitată şi supraveghează kosoni la Sarmizegetusa Regia contra cost. Este vorba de aceeaşi muncă pe care un general în soldă (un fel de Bese-n Cizme, cum ar zice bravul soldat Svejk) n-ar face-o în ruptul capului. Şi poate că un astfel de general nici măcar n-ar recunoaşte vreodată că a refuzat misiunea. Asta li se poate întâmpla numai militarilor activi. Pentru un general în rezervă, ridicat glorios în grad de PSD-ist la apelul bocancilor, misiunea de a face profit e sfântă, bă! Ca să înţeleagă tot mocofanu’ de civil: demnitatea (onoarea după caz) fără şpagă e ca caşcheta fără cozoroc: n-ai de unde s-o apuci.