DIN LUMEA ANEI – Radiografii tragice pe patul de spital

Anamaria NEDELCOFF

Ionel își spu­ne, în glu­mă, ”fotb­a­lis­tul”. Spun că în glumă, deoa­re­ce mai întâi a ră­mas fără pi­ciorul drept. Mai apoi fără stângul, iar anul trecut fără mâna dreaptă. Urcă și coboară de unul singur scările, de la etajul patru, însoțit de trei maidanezi salvați de la moarte. E resemnat în fața sorții și-ți spune că ”așa a vrut Dumnezeu” să i se întâmple, chiar și atunci când nu și-a putut face actele pentru a lua pensia de handicap. I s-a spus că ”noi vedem că nu ai picioare, însă ai acte doar pe unul”. Nu dă vina pe sistemul medical. Ridică din umeri, spune că ”așa e la noi”.
O cunosc și pe Alexandra. 24 de ani, frumoasă de pică. Puțini sunt cei care știu că s-a îmbolnăvit în spital de SIDA, de la o perfuzie nenorocită. Nimeni n-a plătit, niciodată, cum n-au fost trași la răspundere nici cei care au îmbolnăvit de SIDA alți peste 200 de copii din Valea Jiului la începutul anilor 90. “Asta e, nu mai am ce face, merg mai departe cu boala asta”, îmi spune și ea.
L-am cunoscut și pe Vlăduț. L-am văzut crescând. Avea părul creț și ochii albaștri, mari, ce păreau mirați tot timpul. Era îndrăgostit de sora mea mai mică, îi aducea flori de fiecare dată când ne călca pragul. A murit la 14 ani, dintr-o ”eroare medicală”.
Pe Irina, care a fost în comă vreo trei săptămâni, o mâncau viermii de vie, în ATI. Găuri imense, prin care se vedeau oasele albe și o duhoare insuportabilă. Cu asta s-a întors ea din spital și nici acum nu și-a revenit pe deplin. E fericită că trăiește și a scăpat. Nu mai vrea să vadă spitale în viața ei.
Izabela a murit la patru ani, într-o secție în care se aflau copii cu probleme. Fusese legată de pat și mătușa ei îmi povestea, cu mulți ani în urmă, cât de îngrozită a fost să vadă, când a mers la ea, că avea și rahat în păr.
Mai am istorii de genul ăsta. Multe, adunate în 12 ani de presă. Însă nu am spațiu în această rubrică. La toate mai adaug povești despre medici care nici măcar nu se uită la tine dacă nu le dai șpagă, despre asistente care îți cer bani de la obraz și te lasă să te chinui de durere, dacă ai ghinionul de a fi sărac.
Mai am și alte povești. Despre medici dedicați, calzi și buni, care-și petrec nopți întregi în saloane, uitând să doarmă, să mănânce, să aibă o viață a lor, în timp ce sănătatea bolnavilor e pe primul loc. “Știi de cine trebuie să scăpăm sistemul? De toți ăștia care vor să dea șpagă doctorilor, care-i aleargă prin spitale. De toată atitudinea asta a oamenilor de a nu-și cunoaște drep­turile, de a crede că doar dacă dau șpagă vor fi tratați. Toată ziua sunt fugărit prin spital de oameni care vor să-mi dea bani și asta mă satură, mă umilește!”, mi-a spus zilele astea un medic, revoltat. E unul dintre cei mai buni și cei mai drepți, care-ți re­cunoaște, cât ai clipi, care sunt defectele sistemului de sănătate, precum și defectele noastre, ale celor ce ne încadrăm în categoria pacienți. Despre sistemul de sănătate și defectele lui vom vorbi în emisiunea ”Vocea Străzii”, la televiziunea Info HD, începând cu ora 17:30.