Aş fi vrut să pot participa, incognito, măcar la una din şedinţele cu telefoane închise în care domnii Dragnea, Şerban Nicolae, Grindeanu, Nicolicea, Iordache, Tăriceanu pun la cale scenariile penale. E uşor să-mi imaginez distribuirea rolurilor: Şerban Nicolae, ticălosul corupt care face legi pentru penali (rol principal negativ), Grindeanu, prim-ministrul pocăit care, după OUG 13, se dezice de practicile murdare (rol secundar pozitiv), Nicolicea, povestitorul care prezintă situaţia cu susul în jos (personajul doct şi toxic), Iordache, bodyguardul care sparge cu bâta de baseball legea penală (personaj negativ secundar în curs de reevaluare), Tăriceanu, victima inocentă a Justiţiei şi a statului de drept (doctrinarul frăţiei) şi Dragnea (personajul pozitiv principal), justiţiarul care, oripilat, spulberă legiferările penale ale lui Şerban Nicolae.
Pe bune? Cum să nu-ţi dai seama de ridicolul acestor dramolete aruncate în public cu singurul scop de a ascunde un adevăr evident? Toată dragostea şi grija asta neţărmurită a Puterii pentru puşcăriaşi şi puşcăriabili e impusă şi întreţinută exact de şeful social-democraţiei. De ce? Pentru simplul fapt că domnia sa este, cu acte, unul dintre ei. Scoateţi-l pe domnul Dragnea de la butoane şi vă garantez că toate sluguţele domniei sale vor uita instantaneu interesul nobil pentru graţierea penalilor, ba chiar, în pură tradiţie locală, ar începe să se plângă de netrebniciile la care îi obliga baronul de Teleorman.
După tot ce s-a spus în spaţiul public, pe o logică elementară, aş putea spune că domnul Dragnea aplică acum ceea ce în vânătoare se numeşte “ţintă falsă”. Vânătorul este Strada, iar vânatul e domnia sa în goana după izbăvirea de condamnările trecute şi, poate, viitoare. Ca să scape, ce face vânatul? Are nevoie de promovarea legii graţierii aşa cum a fost dată ea în varianta guvernului. Am fi fost prea interesaţi ce zace în această lege, dacă ea ar fi fost promovată direct în Parlament. Din această cauză, legea trebuie adoptată în aplauze, ca şi când promovarea ei ar fi un succes împotriva corupţiei. Şi atunci dl Dragnea & Co. a construit o dramoletă în patru acte. Actul 1. Aruncă la înaintare o momâie. Pe domnul Nicolae şi amendamentele sale stridente privitoare la graţierea corupţilor. Presa reacţionează. Vânătorul, adică românii, se irită şi ies la protest. Actul 2. Moment optim ca şi Liviu Dragnea să se demarce în rolul justiţiarului, suduind serafic împotriva naturii penale a amendamentelor subalternului său Şerban Nicolae. Actul 3. Amendamentele penale la legea graţierii sunt retrase. Şerban Nicolae preia rolul de cap al răutăţilor, camuflându-l pe adevăratul şef al lor. Se cere şi se aprobă ca Legea Graţierii în varianta ilustră a domnului Tudorel Toader, ministrul Justiţiei, să intre pe rol. Actul 4. Şerban Nicolae primeşte un şut formal în fund care, la fel ca în cazul Iordache, va fi pentru el un pas înainte. Dragnea iese basma tot mai curată. Toţi penalii scapă. Cade cortina.
De ce e mai bună graţierea lui Toader?
Tot nişte jurişti lămuresc problema! E simplu. Pentru că graţierea în varianta guvernului iartă infracţiunile din sfera electorală, precum şi condamnările cu suspendare, ceea ce graţierea ”lui Nicolae” nu făcea. Adică, până să răsuflăm noi uşuraţi că am scăpat de amendamentele lui Şerban Nicolae, intră pe rol graţierea ministrului Toader care, măiastru, face în textul de lege o dedicaţie legislativă direct şefului PSD, scăpându-l pe acesta de încărcătura penală.
Cum vi se pare?!
E totuşi un progres faţă de amatorismul din OUG 13.
pe contrasens – De la rudimentara OUG 13 la ţinta falsă Şerban Nicolae
Posted in: contrasens
Articolul a fost vizualizat de 930 ori
– 10 May, 2017
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.