Hunedoreanul Vlad Lăscoi a dus protestele anticorupţie ale românilor în Antarctica

Are 30 de ani şi lucrează, de când a terminat facultatea, pe vase de croazieră şi de expediţii. Comisarul de bord Vlad Lăscoi a văzut cam toată lumea: Europa, Africa, Asia, America Centrală şi de Sud. A trecut prin sute şi mii de întâmplări, provocări zilnice şi furtuni ucigaşe. Întotdeauna, însă, gândul i-a fost acasă. Şi, tocmai pentru că îi pasă atât de mult de România, Vlad a dus protestele împotriva corupţiei până în Antarctica!

 
– Cum ai ajuns să profesezi drept comisar de bord: cine te-a „împins” spre asta, unde şi ce şcoală ai făcut?
– Când eram în ultimul an la Fa­cultatea de Management în Producţie şi Transporturi din cadrul Poli­teh­nicii Timişoara, am aflat de o opor­tunitate de angajare pe un vas de croazieră. Era un post de contabil entry-level (n.r. pentru începători). Am trecut prin mai multe poziţii administrative, ca să ajung la poziţia de comisar de bord. Acum sunt res­ponsabil cu administraţia şi finanţele de pe vasul de croazieră, coordonez relaţiile cu pasagerii, mă întâlnesc şi ţin legătura cu autorităţile în porturi.

Călător prin lume: „România este, de fapt, un loc foarte frumos!”

– Din punct de vedere financiar,  merită efortul acesta uriaş, plecarea de acasă, peste mări şi ţări.

Între ce sume se învârt salariile pe un astfel de vas de croazieră?
– Un job pe un vas de croazieră merită! Pe lângă faptul că vezi foarte multe ţări, îţi dai seama că România este, de fapt, un loc foarte frumos, cu nimic mai prejos decât altele. Salariile, de la cele mai mici în departamentul hotel, sunt în jur de 600-700 de euro, media pe la 1.000-2.000 când ai ceva experienţă. Poate ajunge la 3.000-4.000 de euro, dacă eşti un caz excepţional şi avansezi la grad de ofiţer. Dacă eşti brevetat, adică inginer sau navigator, poţi începe de la 4.000, pentru a ajunge la 10.000 de euro pe lună.

- Eşti din Orăştie. Îţi lipseşte ceva din locurile natale, pe unde ajungi, în călătoriile tale?
– Cel mai mult îmi lipsesc prietenii şi cunoscuţii din copilărie, pe care, din păcate, nu pot să îi vizitez cât de des aş vrea, aerul curat şi peisajul muntos. Sunt foarte mândru că sunt născut la Orăştie şi vă asigur că mulţi străini din toată lumea au aflat de unde vin.

- Pe unde ai călătorit, până acum şi ce te-a impresionat, cel mai mult, în voiajele tale?
– Am văzut toată Europa, am fost în Antarctica aproape de Polul Sud, acum doi-trei ani am fost în Insula Svalbard, aproape de Polul Nord. Caraibele mi-au plăcut foarte mult, am trecut prin canalul Panama, am urcat pe Amazon până în oraşul Manaus, am făcut baie în apa termală din Islanda, am fost în nordul Africii, America Centrală şi de Sud şi am văzut parte din Asia. Este interesant să vezi tot timpul lucruri noi, inevitabil observ cum trăiesc alte naţii: de la încercarea de perfec­ţio­nism şi stricteţea culturii vestice, la lejeritatea popoarelor latine sau super-aglomeraţia din Asia. Am în­văţat că nu putem compara două ţări doar cu cifre şi că, de cele mai multe ori, cei mai fericiţi oameni nu sunt în ţările bogate. Dar, la fel, am observat că unde corupţia este ridicată, oa­menii suferă din cauza neajunsurilor cauzate de aceasta. Mă interesează istoria locurilor pe care le vizitez, să înţeleg particularităţile naţiilor, cu ce se mândresc ei, în funcţie de zonă, şi ce urmăresc (zâmbeşte). Peisajele nealterate de om, iarăşi, sunt pasiu­nea mea. De asemenea, îmi place să încerc mâncare nouă.

De ce protestează Antarctica?

– Ce nu îţi place, tot în general, în aceleaşi cazuri?
– Nu îmi place disproporţia de atenţie pe care unele atracţii le primesc, în timp ce, în unele locuri este o aglomeraţie de nedescris, deşi nu oferă mare lucru, alte locuri mai puţin cunoscute, dar cel puţin la fel de frumoase, nu sunt băgate în seamă, deşi ar merita.

– Ai creat o pagină Facebook „Antarctica Protestează” şi te-ai alăturat, de la mii de kilometri, protestatarilor împotriva actualei guvernări. Postările tale au fost distribuite şi redistribuite de mii de ori. Care partid crezi că ar trebui să fie la guvernare şi de ce?
– Eu, personal, aş fi optat pentru un guvern USR sau o continuare a gu­vernului Cioloş, susţinut de USR. Dar, desigur, cine are majoritate par­lamentară poate să propună pre­mierul. Demisia guvernului Grin­deanu este, în continuare, o nece­sitate, oricât ai încerca să reîncălzeşti o ciorbă nu va mai avea acelaşi gust. Premierul actual nu se mai bucură de nicio credibilitate de când cu OUG 13.

Pe vapor e mereu luni. Acasă, mereu duminică

– Cât de obositoare este munca pe care o faci? Ştim că, în unele cazuri, munca pe vas presupune muncă 7 zile din 7, 10 ore pe zi. Este şi cazul tău?
– Pe o scară de 1 la 10, eu aş pune jobul meu undeva pe la un 8, cu excepţia zilelor de început sau sfârşit de sezon, sfârşit de lună sau de croazieră, când oboseala ajunge la 11! Într-adevăr, muncim aproximativ 10 ore pe zi. Singura constrângere este să ne odihnim îndeajuns. Ajungi să te obişnuieşti cu acest ritm, fără nicio zi liberă, timp de câteva luni. Eu, unul, recuperez când sunt acasă. Avem şi o vorbă: când suntem pe vapor în fiecare zi e luni, iar când suntem acasă în fiecare zi e duminică.

- În concediul de o lună-două, vii întotdeauna acasă? Ce faci, în aceste luni în care eşti liber?
– Negreşit, prima oprire e acasă. Îmi văd familia, dar după ceva vreme îmi place să călătoresc prin România sau Europa, să văd locuri unde nu pot ajunge cu vasul.

- Am văzut frecvent imagini cu tine în Antarctica. Din ce ştim noi, în general, croazierele vizează mai mult mările calde şi ţărmurile însorite. Cum se face că te vedem atât de des înconjurat de ape reci şi zăpezi?
– Am fost şi pe vase de croazieră obişnuite, în Antarctica este, de fapt, o nişă a croazierelor, se numesc vase de expediţie. Acelaşi format, doar că vasele sunt mai mici decât de obicei, coloşii croazierelor nu au ce căuta acolo. Un motiv pentru asta este că vasele mari nu sunt construite să spargă gheaţa, iar un vas are voie să debarce doar 100 de pasageri, în acelaşi timp, pe uscat.

Prinşi în furtună, evacuări cu elicopterul

În Insulele Caraibe.

- Unde/ în care dintre ele ţi-a plăcut cel mai mult şi de ce?
– Mi-au plăcut foarte mult Insulele Caraibe, sunt oameni foarte calzi, relaxaţi (îi ajută şi vremea), pare că nu au nicio grijă pe lumea asta. Însă din punct de vedere operaţional, sunt un coşmar! (Râde!) Ca să obţii un serviciu sau cooperare de la ei, trebuie să ai foarte multă răbdare şi să insişti. La polul opus mi-a plăcut Olanda, de asemeni, oameni foarte relaxaţi, dar la ei fiecare petec de pământ este aranjat sau are un scop, nimic nu este la întâmplare.

- Care întâmplări te-au marcat, cel mai mult, în timpul călătoriilor tale?
– Februarie, 2014. Eram pe vasul numit Discovery şi ne întreptam din Gibraltar spre Marea Britanie. Ne-a prins o furtună uriaşă, aceeaşi care a prins şi vasul Marco Polo. Doar că noi nu aveam pasageri la bord. M-a impresionat faptul că, timp de 24-36 de ore, căpitanul nostru, Brian Lar­combe, a stat la timonă şi a „negociat” cu fiecare val, ne-a ţinut în siguranţă, deşi multe s-au spart pe vapor. În meseria mea, şi având pasageri bătrâni şi foarte bătrâni, câteodată se întâmplă să am de-a face cu evacuări cu elicopterul, urgenţe, poate chiar decese. Cel mai greu a fost când a trebuit să evacuăm un coleg de-al nostru, Petrică, de 46 de ani, român, pe care, din păcate, doctorii nu au reuşit să îl salveze. 

Furtună în apele Norvegiei.

- Ce te bucură cel mai mult? 

- Când mă întorc acasă şi aud vorbindu-se peste tot româneşte. Am speranţa că vom învaţa, ca naţie să fim mai corecţi şi să ne respectăm conaţionalii mai mult. Ar trebui să încercăm să fim mai putin egoişti. Să fim harnici şi să nu aşteptăm ca alţii să ne rezolve problemele, ar fi un început. Aşa, toate lucrurile bune vor veni de la sine!

În jurul lumii.

În Vigo, cel mai mare oraş al regiunii Galicia, din nord-vestul Spaniei.