MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ

Dr. Radu CAROLLINA

Este numită popular boala sărutului şi este produsă de un virus (Epstein-Barr). Este o boa­­lă infecţioasă care se asea­mănă cu gripa şi alte infecţii virale respiratorii. Denumirea populară se datorează modului de transmitere (prin sărut) şi simptomele produse, asemănă­toare cu o infecţie virală, dar care  determină o inflamaţie a ganglionilor laterocer­vicali. Boala se poate transmite şi prin strănut, tuse, folosirea de obiecte conta­mina­te (vese­lă, ta­că­­muri). Persoa­nele care îşi petrec mult timp în colec­tivităţi sunt la risc mai mare de a se contamina (personal me­dical, studenţi, personal mili­tar).
Boala afectează atât co­piii (frecvent infecţii inaparente), cât şi adolescenţii sau adul­ţii. Odată pătruns în orga­nism, virusul se localizează în nazo­faringe şi în limfocite pentru tot restul vieţii, chiar dacă boala trece spontan în câteva săptămâni. Statisticile arată că infecţia este contractată încă de la 5 ani, sub formă de in­fecţii inaparente, procesul cres­când până la vârsta de 40 de ani, la 90%. Un factor de risc important pentru contaminare este sistemul imunitar slăbit al pacientului (vârsta mică, ali­men­taţie deficitară, ad­minis­tra­rea de tratamente sau boli care crează imunodeficienă – virusuri hepatice, diabet, etc.).

 
Simptome
Copiii mici nu manifestă simptome specifice. Adulţii şi adolescenţii pot să prezinte:
-cefalee, aste­nie fizică şi psi­hică, dureri la nivelul ficatului şi splinei,
-febră înaltă – 39-40, care se menţine în platou pentru 6-7 zile şi cedează greu la ani­ter­mice,
-disfagie puternică (durere la înghiţire),
-pete albe pe peretele pos­terior faringian,
-obstrucţia nazală este pu­ter­nică, specifică şi se remite greu,
-inflamaţii ale ficatului şi splinei – confirmate prin teste de laborator şi ecografie ab­dominală,
-erupţii la nivelul pielii,
-tulburări de dispoziţie – de­presie şi irascibilitate,
Simptomele îşi fac apariţia după 4-7 săptămâni de la in­cubaţie.

 
Diagnostic
Se face pe baza semnelor şi simptomelor descrise ante­rior. De reţinut obstrucţia na­zală pronunţată şi inflamaţia ganglionilor laterocervicali. De asemenea, se pot efectua teste de sânge uzuale – hemo­leu­co­gramă cu modificări speci­fice (limfomonocitoză) şi creş­te­rea enzimelor hepa­tice. Eco­grafia abdominală evidenţiază creşterea dimensiunilor splinei şi ficatului.
Complicaţii
Nu sunt frecvente dar tre­buie cunoscute pentru a con­ştientiza importanţa acestei boli.
-ruptura de splină – cauzată de mărirea splinei care devine friabilă. Simptomele rupturii in­clud dureri vii în partea stângă a abdome­nului, pră­bu­şirea tensiunii arte­riale, ame­ţeli, transpiraţii profuze, palpitaţii şi tahicardie.
-complicaţii hematologice – anemia hemolitică, trombocitopenia.
-erupţii cutanate – la admi­nis­trarea de antibiotice – aug­mentin!!!
-complicaţii neurologice – en­cefalită, neuropatie perife­rică, meningită aseptică.
-complicaţii hepatice – creş­te­rea enzimelor hepatice – he­patită mononucleozică. ,
Complicaţii rare – miocar­dită, anemie hemolitică auto­imună, otită.

 
TRATAMENT
Este important să realizăm importanţa acestei boli pentru a o putea trata şi a preveni complicaţiile acesteia. Repausul la pat este foarte important pentru o evoluţie favora­bi­lă. Alimente uşoare –supe, com­poturi, limonade. Nu există medicaţie antivirală specifică pentru tratarea acestei boli. Se pot administra antiter­mice, anti­inflamatorii şi vitamine. De asemenea, calmante ale dis­fagiei  şi ale obstrucţiei naza­le. Se pot administra medica­mente protectoare hepatice şi, doar la indicaţia medicului, an­tibiotice. NU SE VA AD­MI­NISTRA AUG­MEN­TIN!! Exis­­tă riscul apariţiei unor reacţii alergice severe.
Corticosteroizii se dau doar în spital, sub supravegherea medicului.
NU SE VA ADMINISTRA ASPIRINĂ!! La copii deter­mină apariţia sindromului Re­ye, o complicaţie fata­lă. Per­sonal am întâlnit în cursul spe­cializării medicale la clinica din Cluj un astfel de caz, de un dramatism de neimaginat.
Profilaxie – nu există trata­ment profilactic sau vaccin îm­potriva acestui virus. Vă reco­mand să vă adresaţi medicului dacă apar simptome care su­gerează mononucleoza infec­ţioasă. De reţinut – obstrucţia nazală (nasul înfundat) impro­tantă, greu de remis şi adeno­patiile laterocervicale. Unele complicaţii (ruptura splinei şi anemia hemolitică) sunt foar­te rare, dar nu trebuie să le ui­tăm odată ce am pus diagnos­ticul. Personal, am întâlnit nu­me­roase cazuri de mono­nucleoză infecţioasă, mulţi pa­cienţi prezentându-se iniţial la medicul ORL-ist sau hema­tolog (pentru adenopatiile vo­lu­minoase).
Mononucleoza nu este o boală care să vă pună viaţa în pericol dar trebuie tratată cu seriozitate pentru com­plica­ţiile (rare!) pe care le poate da.