Cu magistraţii la Judecata de Apoi

Un bătrân zurbagiu din Orăştioara de Sus a pus pe jar un sat întreg cu răutăţile sale. Poliţiştii i-au făcut zeci de dosare penale, dar magistraţii l-au făcut scăpat cu câte-o amendă penală. În decurs de câteva luni şi-a bătut de două ori cumnata cu parul la ea în curte şi e convins că poate mai mult… Cum ar fi să-i rupă capul „ca la şerpe”. Cu toate acestea, un judecător blajin a decis să-l ţină sub control judiciar. Adică liber…

Plouă mocăneşte la Orăştioara de Sus. Vestea că „nişte ziarişti se in­teresează de Antonie Scandalagiu” se duce repede şi oamenii ies pe uliţă ori ne aşteaptă la gard. „În familia lor, de generaţii au fost agresivi şi într-o neînţelegere continuă. Ca să nu mai spun că autorităţile n-au avut nicio putere asupra lui. Are, cred, cel mai stufos cazier din toată zona Orăştiei. Pentru aceleaşi delicte a fost con­damnat de două ori cu suspendare. Nu se poate să-l îndrepte nimeni. Sunt cel puţin zece familii cu care a avut procese pentru agresiune şi distrugere. Cel puţin zece”, ne spune unul dintre vecini. Şi, într-adevăr, spusele lui sunt confirmate de po­liţişti. În perioada 2012 – 2016, po­liţiştii Postului de Poliţie Orăştioara de Sus şi cei ai Poliţiei Rurale Orăştie au făcut cercetări în 16 dosare penale întocmite pe numele lui Antonie Muntean, un bătrân de 76 de ani care a întors pe dos comuna. Cele 16 dosare au fost instrumentate într-un singur ciclu electoral, ca să zicem aşa, dar moşul îşi terorizează vecini încă din 1990, când s-a întors de pe alte meleaguri la locul de baştină. Cu tot cazierul lui „stufos”, Antonie n-a făcut nicio zi de puşcărie, deşi Poliţia şi-a făcut datoria.

 
La pândă cu binoclul, ca grănicerii
Mai la vale de Antonie stă Vasilie Andrişoiu. Adicătelea, „locuieşte”, fiindcă de stat nu prea are tihnă să stea. Asemenea unui grănicer, Vasilie iese cu binoclul în colţul şopronului să inspecteze gardul ce-l desparte de inamic. „În cazul meu a fost con­damnat pentru distrugeri. Mi-o cio­plit pomii de la pământ până s-au uscat, mi-o cules prunele, că i-o zis judecătorul: „Tu nu ai fructe la omu’ ăsta în grădină, n-ai voie să mai intri acolo”. Degeaba. Mi-o luat gardul şi l-a mutat la el, pe proprietatea lui. Şi l-a întrebat judecătorul: „De ce i-ai demontat gardul?” Şi el zice: „Aşa am vrut!” No, acesta-i răspuns de om sănătos la cap? E o teroare continuă. Am ajuns să stau cu binoclu’ să-l supraveghez, să-l prind când îmi strică gardul. Da’ tot îl scap. Mi l-a stricat când am înmormântat pe bunicul nevestei, când a murit cumnata, când l-am dus la groapă pe socru-meu, când am tăiat porcul… în toate zilele când ştia că-s ocupat îmi făcea ceva rău. Şase procese am avut cu el şi pe toate le-am câştigat. Dar tot nu s-o astâmpărat. Are pe cineva. Clar. Nu mă feresc să spun: are un procuror pe la Deva, rude sau ceva prieten care-l învaţă cum să scape. Pe urmă, toţi procurorii care au asistat la procese au cerut judecătorilor să aibă în vedere vârsta înaintată a pârâtului şi să-i dea o pedeapsă mai blândă. Păi, dacă de atâţia ani comite aceleaşi fapte şi nu i-a venit mintea la cap – nu-i mai vine niciodată!”, ne povesteşte Vasilie Andreşoiu.

 
Cumnata, victimă a zurbagiului
Vasilie este om în putere. Pe el nu îndrăzneşte să-l ia la omor. Cumnata zurbagiului, în schimb, e victimă sigură. A rămas văduvă, după ce i-a răposat bărbatul, fratele lui Antonie. Stă împreună cu fiul ei, adult, persoană cu dizabilităţi. Anul trecut, moşul bătăuş a intrat peste ei în casă şi i-a bătut cu parul. Femeia a avut nevoie de 56 de zile de îngrijiri medicale. „De 57 de ani îs venită aici. Am găsit aici două camere. Am avut cinci copii şi, 15 ani, am stat şapte persoane într-o singură cameră (în cealaltă stăteau socrii). Omu’ meu a fost fochist, am adunat bani să facem casă. Am făcut două case, una în care stăm noi şi alta în care stă el (Antonie) şi acu zice că toate-s ale lui”, ne povesteşte Opriţa Muntean. Pe frunte mai poartă urmele loviturilor. „De două ori m-a bătut. Am vrut să mă duc cu copilul la biserică. O venit şi mi-o dat cu un bât peste spate, peste mâini şi în cap… După aia, aici în stradă, o venit şi l-o bătut şi pe copil”, mai spune femeia.

„La aia îi trăbă sucit capu’ ca la şerpe…”
Antonie Muntean trage cu urechea la vorbele noastre de după gard. Nu-i place povestea. „Şi tată-său îl bătea cu parul…(de nepotul său e vorba) şi-l mânau la oameni să lucreze pentru mâncare. Da’ eu nu l-am bătut… l-o bătut dracu’… (Da pe cumnată?, ne interesăm noi) Aia trăbă bătută! (râde mânzeşte şi ne explică de ce) O stricat două generaţii: pe părinţii mei şi pe mine, la etatea asta de76 de ani. Eu m-am dus de ginere, ea o rămas în casa părintească şi îl scotea pe tata cu toporul de-acia. Şi nu-i dădea nici lui de mâncare… ea l-o băgat în pământ”, zice Antonie. Olecuţă mai la deal, alt vecin, altă gâlceavă. Sapta Sturza a fost nevoită să vândă grădina ca să scape de scandalagiu. A dat-o unui cioban. „Cu Sapta nu mai am treabă de vreo doi ani, că acu’ am cu ăsta cu oile. Păi, de trei ani – cu iarnă cu vară – tu ţii oile aici? (Arată indignat cu mâna spre grădina vecinului ca să ne dumirim unde) Ai de capu’ meu!!! Eu sunt om corect, am fost 28 de ani tractorist, nu ca aia (face semn spre cumnată-sa, ce a prins puţin curaj şi a ieşit pe uliţă.). La aia îi trăbă sucit capu’ ca la şerpe… Ascultă ce-ţi spun io!”, mai zice şi se întoarce la ale lui.

Când justiţia nu e numai oarbă…
În prezent, Antonie Muntean este cercetat în două dosare penale. Recent, a fost reţinut de poliţişti pentru 24 de ore fiindcă a dat buzna, din nou, peste cumnată-sa, în casa acesteia. A fost dus la Judecătoria Orăştie, dar un judecător milostiv a dispus să-l ţină sub control judiciar. Adică liber. Poate că, într-o zi, încurajat de bunătatea şi îngăduinţa magistraţilor, Antonie Muntean o să se uite la cumnată-sa ca la un „şerpe”… E posibil ca bătrânul zurbagiu să facă mai mult decât să privească… În ziua aceea, Poliţia – cea care şi-a făcut mereu şi prompt datoria – va transmite o ştire macabră ce va produce indignare, revoltă şi trafic pentru ziarele de scandal. Atât. Viaţa merge mai departe. Mâine e o nouă zi. Şi foarte probabil, undeva prin Orăştie, câţiva magistraţi blajini – procurori şi judecători – vor merge liniştiţi la culcare, savurându-şi, mul­ţumiţi de sine, inamovibilitatea…