Cât de sigure mai sunt arhivele în România?­

Dorin PETRESC

După recentul scandal privind sus­tragerile din arhiva SIPA, un nou dezastru pune sub semnul întrebării siguranța arhivelor, în România anu­lui 2017.
Este vorba despre incendiul în care a fost mistuit unul dintre cele mai mari fonduri arhivistice din țara noastră, conținând documentele unor renumite instituții bancare și firme multinaționale. Cu tot efortul pompierilor, în numai câteva zeci de ore, se apreciază că s-au transformat în cenușă cca. 20.000 de metri cubi de documente, adică mai mult de 220 km liniari de arhivă. Spre comparație, cam cât jumătate din celebrele Arhive Hoover!
În seara zilei de vineri, 26 mai 2017, a luat foc depozitul de arhivă de la Dărăști, jud. Ilfov, apar­ținând companiei „Global Archive Management” București, firmă pri­vată al cărei obiect de activitate este acela de arhivare, păstrare și valo­rificare a documentelor pe suport de hârtie și în format electronic. Deși reprezentanții acestei companii au declarat că ar deține unul dintre cele mai performante sisteme antiincen­diu, cu gaz inert, flăcările nu au putut fi stinse, decât după mai mult de 48 ore.
Potrivit ziarului „România Liberă”, în hala metalică distrusă de in­cendiu, printre documentele apar­ținând unor mari bănci și corporații multinaționale (peste 150 de agenți bancari și economici), s-ar fi aflat și cele de la „Astra Asigurări” S.A., pro­be de importanță capitală în „Cazul Adamescu”. Pe blogul său, jurnalistul Radu Soviani afirmă că, între do­cu­mentele transformate în scrum, s-ar fi aflat și arhiva „Bancorex”, subiect cu „fum” penal care a încins atmosfera societății românești, din ultimele decenii. Același jurnalist, într-o emisiune televizată, sublinia impor­tanța arhivelor arse în unele virtuale dosare de „spălare a banilor”.
Deși am încercat să ne informăm direct de la sursă, asupra legalității obiectului de activitate al „Global Archive Management”, la ora în­cheierii ediției, nu a fost posibilă ac­cesarea serverului companiei, acesta fiind blocat.
Drept urmare, ne-am îndreptat înspre instituția abilitată să autorizeze și să supravegheze o asemenea en­ti­tate economică. Conform legii, Arhi­vele Naționale ale României asi­gură evidența generală a Operatorilor eco­nomici autorizați să presteze servicii arhivistice, prin „Registrul opera­to­rilor economici prestatori de servicii arhivistice”, acest document având „ca­racter de document public”. În­tâm­plător sau nu, la data încheierii prezentului articol, pe site-ul „arhi­velenationale.ro”,  opțiunea „Regis­trul operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice (actualizat la 24 aprilie 2017)” era inactivă, fiind blocată chiar de către administrator, adică Arhivele Naționale.

În România, actul juridic care ar trebui să reglementeze funcționarea unor astfel de instituții private, pres­tatoare de diverse servicii arhivistice, îl reprezintă „Legea Arhivelor Na­ționale nr. 16/1996” (cu modificările și completările ulterioare). Astfel, în accepțiunea legii, firma „Global Ar­chive Management” este un „Ope­rator economic autorizat în prestarea de servicii arhivistice”. Dar, de unde provine profitul unei astfel de afaceri cu arhive? Aceeași Lege a Arhivelor ne mai lămurește că „serviciile ar­hivistice prestate de către acești ope­ratori, pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice și ale persoanelor juridice, se efectuează contra cost” (art. 29). Un „mercurial”,  avizat de către Arhivele Naționale, stabilește prețuri pornind de la 30 RON și până la 300 RON, pentru fiecare înscris și adeverință privind vechimea în mun­că, stagiul de cotizație la fondul de pensii, adeverințe de venituri, acte privind regimul proprietății, proiecte de construcții ș.a.. Și cum, după valuri întregi de pensionări anticipate, de recalculări ale pensiilor și retrocedări de proprietăți, tot românul are nevoie de patalama la mână, acești precupeți de arhive au devenit prosperi, peste noapte. Surse neoficiale din interior acreditează faptul că, primii între­prinzători din noua nișă de piață nu ar fost alții decât unii dintre foștii directori ai filialelor județene ale arhivelor din țara noastră. Or, ase­menea societăți cu răspundere limi­tată (SRL-uri), în ultimul deceniu, au „prelucrat” arhive de localități, insti­tuții  și foste intreprinderi, distrugând „potrivit legii” sau sustrăgând docu­mente istorice încadrabile în Fondul Arhivistic Național al României.
Pentru investigarea temei de față și pentru informarea publicului, am „săpat” cu insistență pe Internet. Și am avut surpriza să identificăm, to­tuși, o variantă neactualizată a po­menitului „Registru al operatorilor economici prestatori de servicii arhi­vistice”, postat în format pdf, care să ne lămurească în chestiune. Astfel, în România, ar funcționa nu mai puțin de 142 de operatori, dintre care 21 în municipiul București, semn că afa­cerea cu arhive e prosperă. Potrivit acestei evidențe, firma „Global Ar­chive Management” este un SRL, autorizat de către Arhivele Naționale, în luna octombrie 2014. Având sediul social în București, într-o cameră, la parterul unui bloc de locuințe, aceas­ta ar trebui să presteze următoarele servicii: „utilizarea documentelor de­ținute, păstrare și conservare, pre­lucrare arhivistică”. Surse din firmă au desemnat între manageri numele unor foști funcționari aflați, odinioară, în conducerea Arhivelor Naționale.
Raportat la litera legii, nu este destul de clar, însă, dacă, la emiterea autorizației de funcționare a „Global Archive Management”, reprezentanții Arhivelor Naționale ale României au verificat dacă sunt îndeplinite cumu­lativ condițiile privind: competența profesională a personalului, existența unor re­gle­mentări interne de practică arhi­vis­tică, și, mai ales, asigurarea unei baze materiale adecvate (Legea Arhivelor, art. 19). Un alt paragraf din lege se referă și la construcțiile deținătorilor de arhivă, care „vor fi avizate de către Arhivele Naționale ale României” (art. 12).
Mai mult, Legea Arhivelor atribuie responsabilități clare: „deținătorii de documente sunt obligați să păstreze documentele create sau deținute în condiții corespunzătoare, asigurân­du-le împotriva distrugerii, degra­dării, sustragerii…” (art. 12).
Registrul identificat de noi, dar inaccesibil momentan pe site-ul Ar­hivelor Naționale, ne avizează că, în județul Hunedoara, operatorul economic privat în materie de arhive este „S.C. Arhive Vest SRL”, firmă autorizată în septembrie 2014, cu se­diul în municipiul Hunedoara. Cu o cifră de afaceri, în 2014, de cca. 480.000 RON, această Societate Co­mercială asigură „prelucrarea arhi­vis­tică, păstrarea și conservarea, uti­lizarea documentelor deținute”. Po­trivit unor surse din interior, hiba cea mare a firmei ar consta în faptul că nu mai are specialist în domeniu, ceea ce, potrivit legii, i-ar atrage anularea autorizației de funcționare! Cu toate acestea, în actualul context, nu putem să nu ne întrebăm, dacă nu cumva, reprezentantul în teritoriu al Arhi­velor Naționale încuviințează tacit funcționarea acestui agent economic?
În deceniile de tranziție post­de­cembristă, județul Hunedoara a fost marcat de desființarea unor mari „actori” economici, în special din domeniile mineritului și siderurgiei. O parte din arhivele acestor foști coloși industriali a intrat în posesia Arhivelor Naționale, însă, o și mai bună parte a rămas la voia în­tâm­plării. Sunt cazuri în care foștii an­gajați caută cu disperare dovada mun­cii lor, precum „acul în carul cu fân”, ajungând să constate că fostele arhive de întreprindere se află în păstrarea unor agenți economici de pe la Galați sau Brăila. În alte situații, mai ne­fericite, datorită indiferenței și lipsei ori­cărei responsabilități, valoroase arhi­ve s-au distrus ori au ajuns la centrele de colectare DCA. Așa au dispărut, ireversibil, nu numai documentele cu valoare istorică pentru acele instituții, ci și statele lor de plată, încât salariații lor nu-și vor mai putea dovedi salariul pe care l-au avut, atunci când ur­mează să iasă la pensie!
Din prețuire și responsabilitate pen­tru un patrimoniu inco­men­su­rabil – izvoarele trecutului nostru is­toric, după cele întâmplate, reflectăm dacă nu ar fi oportună înființarea unei Comisii Parlamentare de Supra­ve­ghere a Arhivelor Naționale!
Orice mister ar ascunde dezastrul de la „Global Archive Management”, în care au pierit cca. 20.000 de metri cubi de documente, adică mai mult de 220 km liniari de arhivă, și orice verdict vor pronunța comisiile de anchetă în acest caz inimaginabil pentru secolul XXI românesc, în societatea românească se conturează cu pregnanță o întrebare: Cât de si­gure mai sunt arhivele în România?…