Dorin PETRESC
După recentul scandal privind sustragerile din arhiva SIPA, un nou dezastru pune sub semnul întrebării siguranța arhivelor, în România anului 2017.
Este vorba despre incendiul în care a fost mistuit unul dintre cele mai mari fonduri arhivistice din țara noastră, conținând documentele unor renumite instituții bancare și firme multinaționale. Cu tot efortul pompierilor, în numai câteva zeci de ore, se apreciază că s-au transformat în cenușă cca. 20.000 de metri cubi de documente, adică mai mult de 220 km liniari de arhivă. Spre comparație, cam cât jumătate din celebrele Arhive Hoover!
În seara zilei de vineri, 26 mai 2017, a luat foc depozitul de arhivă de la Dărăști, jud. Ilfov, aparținând companiei „Global Archive Management” București, firmă privată al cărei obiect de activitate este acela de arhivare, păstrare și valorificare a documentelor pe suport de hârtie și în format electronic. Deși reprezentanții acestei companii au declarat că ar deține unul dintre cele mai performante sisteme antiincendiu, cu gaz inert, flăcările nu au putut fi stinse, decât după mai mult de 48 ore.
Potrivit ziarului „România Liberă”, în hala metalică distrusă de incendiu, printre documentele aparținând unor mari bănci și corporații multinaționale (peste 150 de agenți bancari și economici), s-ar fi aflat și cele de la „Astra Asigurări” S.A., probe de importanță capitală în „Cazul Adamescu”. Pe blogul său, jurnalistul Radu Soviani afirmă că, între documentele transformate în scrum, s-ar fi aflat și arhiva „Bancorex”, subiect cu „fum” penal care a încins atmosfera societății românești, din ultimele decenii. Același jurnalist, într-o emisiune televizată, sublinia importanța arhivelor arse în unele virtuale dosare de „spălare a banilor”.
Deși am încercat să ne informăm direct de la sursă, asupra legalității obiectului de activitate al „Global Archive Management”, la ora încheierii ediției, nu a fost posibilă accesarea serverului companiei, acesta fiind blocat.
Drept urmare, ne-am îndreptat înspre instituția abilitată să autorizeze și să supravegheze o asemenea entitate economică. Conform legii, Arhivele Naționale ale României asigură evidența generală a Operatorilor economici autorizați să presteze servicii arhivistice, prin „Registrul operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice”, acest document având „caracter de document public”. Întâmplător sau nu, la data încheierii prezentului articol, pe site-ul „arhivelenationale.ro”, opțiunea „Registrul operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice (actualizat la 24 aprilie 2017)” era inactivă, fiind blocată chiar de către administrator, adică Arhivele Naționale.
În România, actul juridic care ar trebui să reglementeze funcționarea unor astfel de instituții private, prestatoare de diverse servicii arhivistice, îl reprezintă „Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996” (cu modificările și completările ulterioare). Astfel, în accepțiunea legii, firma „Global Archive Management” este un „Operator economic autorizat în prestarea de servicii arhivistice”. Dar, de unde provine profitul unei astfel de afaceri cu arhive? Aceeași Lege a Arhivelor ne mai lămurește că „serviciile arhivistice prestate de către acești operatori, pentru rezolvarea solicitărilor persoanelor fizice și ale persoanelor juridice, se efectuează contra cost” (art. 29). Un „mercurial”, avizat de către Arhivele Naționale, stabilește prețuri pornind de la 30 RON și până la 300 RON, pentru fiecare înscris și adeverință privind vechimea în muncă, stagiul de cotizație la fondul de pensii, adeverințe de venituri, acte privind regimul proprietății, proiecte de construcții ș.a.. Și cum, după valuri întregi de pensionări anticipate, de recalculări ale pensiilor și retrocedări de proprietăți, tot românul are nevoie de patalama la mână, acești precupeți de arhive au devenit prosperi, peste noapte. Surse neoficiale din interior acreditează faptul că, primii întreprinzători din noua nișă de piață nu ar fost alții decât unii dintre foștii directori ai filialelor județene ale arhivelor din țara noastră. Or, asemenea societăți cu răspundere limitată (SRL-uri), în ultimul deceniu, au „prelucrat” arhive de localități, instituții și foste intreprinderi, distrugând „potrivit legii” sau sustrăgând documente istorice încadrabile în Fondul Arhivistic Național al României.
Pentru investigarea temei de față și pentru informarea publicului, am „săpat” cu insistență pe Internet. Și am avut surpriza să identificăm, totuși, o variantă neactualizată a pomenitului „Registru al operatorilor economici prestatori de servicii arhivistice”, postat în format pdf, care să ne lămurească în chestiune. Astfel, în România, ar funcționa nu mai puțin de 142 de operatori, dintre care 21 în municipiul București, semn că afacerea cu arhive e prosperă. Potrivit acestei evidențe, firma „Global Archive Management” este un SRL, autorizat de către Arhivele Naționale, în luna octombrie 2014. Având sediul social în București, într-o cameră, la parterul unui bloc de locuințe, aceasta ar trebui să presteze următoarele servicii: „utilizarea documentelor deținute, păstrare și conservare, prelucrare arhivistică”. Surse din firmă au desemnat între manageri numele unor foști funcționari aflați, odinioară, în conducerea Arhivelor Naționale.
Raportat la litera legii, nu este destul de clar, însă, dacă, la emiterea autorizației de funcționare a „Global Archive Management”, reprezentanții Arhivelor Naționale ale României au verificat dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind: competența profesională a personalului, existența unor reglementări interne de practică arhivistică, și, mai ales, asigurarea unei baze materiale adecvate (Legea Arhivelor, art. 19). Un alt paragraf din lege se referă și la construcțiile deținătorilor de arhivă, care „vor fi avizate de către Arhivele Naționale ale României” (art. 12).
Mai mult, Legea Arhivelor atribuie responsabilități clare: „deținătorii de documente sunt obligați să păstreze documentele create sau deținute în condiții corespunzătoare, asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii…” (art. 12).
Registrul identificat de noi, dar inaccesibil momentan pe site-ul Arhivelor Naționale, ne avizează că, în județul Hunedoara, operatorul economic privat în materie de arhive este „S.C. Arhive Vest SRL”, firmă autorizată în septembrie 2014, cu sediul în municipiul Hunedoara. Cu o cifră de afaceri, în 2014, de cca. 480.000 RON, această Societate Comercială asigură „prelucrarea arhivistică, păstrarea și conservarea, utilizarea documentelor deținute”. Potrivit unor surse din interior, hiba cea mare a firmei ar consta în faptul că nu mai are specialist în domeniu, ceea ce, potrivit legii, i-ar atrage anularea autorizației de funcționare! Cu toate acestea, în actualul context, nu putem să nu ne întrebăm, dacă nu cumva, reprezentantul în teritoriu al Arhivelor Naționale încuviințează tacit funcționarea acestui agent economic?
În deceniile de tranziție postdecembristă, județul Hunedoara a fost marcat de desființarea unor mari „actori” economici, în special din domeniile mineritului și siderurgiei. O parte din arhivele acestor foști coloși industriali a intrat în posesia Arhivelor Naționale, însă, o și mai bună parte a rămas la voia întâmplării. Sunt cazuri în care foștii angajați caută cu disperare dovada muncii lor, precum „acul în carul cu fân”, ajungând să constate că fostele arhive de întreprindere se află în păstrarea unor agenți economici de pe la Galați sau Brăila. În alte situații, mai nefericite, datorită indiferenței și lipsei oricărei responsabilități, valoroase arhive s-au distrus ori au ajuns la centrele de colectare DCA. Așa au dispărut, ireversibil, nu numai documentele cu valoare istorică pentru acele instituții, ci și statele lor de plată, încât salariații lor nu-și vor mai putea dovedi salariul pe care l-au avut, atunci când urmează să iasă la pensie!
Din prețuire și responsabilitate pentru un patrimoniu incomensurabil – izvoarele trecutului nostru istoric, după cele întâmplate, reflectăm dacă nu ar fi oportună înființarea unei Comisii Parlamentare de Supraveghere a Arhivelor Naționale!
Orice mister ar ascunde dezastrul de la „Global Archive Management”, în care au pierit cca. 20.000 de metri cubi de documente, adică mai mult de 220 km liniari de arhivă, și orice verdict vor pronunța comisiile de anchetă în acest caz inimaginabil pentru secolul XXI românesc, în societatea românească se conturează cu pregnanță o întrebare: Cât de sigure mai sunt arhivele în România?…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.