Colţul cultural: Poezie şi jazz la Pecica

Oraş mic cu ambiţii culturale mari. Aşa am văzut eu oraşul Pecica, aflat la treizeci de kilometri de graniţa cu Ungaria, după ce am participat zilele trecute, împreună cu Steel Jazz Cafee, la evenimentul cultural organizat la Casa de Cultură din localitate. 

Povestea începe anul trecut, la Râşnov, unde am concertat în luna august cu Steel Jazz Caffe, la intrarea în cetate, în cadrul festivalului internaţional de film istoric. Public numeros, prestaţie apreciată de turişii prezenţi la manifestare, printre care şi familia Chifor din Pecica. Prin decembrie 2011, primesc un telefon de la doamna Camelia Chifor, care mă invită să particip împreună cu Steel Jazz Caffe la manifestarea de lansare a unui volum de versuri în cadrul cenaclului „Lucian Emandi”. Este vorba despre lansarea celui de-al doilea volum de poezii scris de membrii cenaclului: Camelia Chifor, Eugenia Ponta-Pete, Bogdan Mihai Godja, Rodica Maria Popa, Tatiana Moş şi Nicoleta Suceveanu-Dudaş, intitulat „Porţi deschise”.
Evenimentul organizat cu sprijinul Primăriei Oraşului Pecica, Consiliului Local şi a Casei de Cultură a avut loc sâmbătă, 18 februarie, de la ora 18, în Sala Mare a Casei de Cultură, la un an de la apariţia primului volum al cenacliştilor pecicani.

Volumul conţine creaţii apărute deja în cadrul revistelor „Lumina inimii”, dar şi multe poezii noi, care nu au văzut lumina tiparului până acum. Coperta atrăgătoare prin culori şi concept ilustrează o poartă (după numele volumului) şi a fost realizată şi de această dată de artistul plastic al cenaclului pecican, prof. Blazena Karkus. Evenimentul de sâmbătă figurează în Calendarul cultural al oraşului pe anul 2012.

Oraş cochet, cu străzi largi, cu case aspectuoase, îngrijite, Pecica face o bună impresie vizitatorului care poposeşte aici. Am ajuns la Casa de Cultură, dotată cu tehnica necesară susţinerii unor spectacole de anvergură, cabine elegante şi o sală cu 300 de locuri. Sâmbătă, sala a fost plină cu pecicani interesaţi de poezie şi jazz. Interesanta combinaţie a plăcut foarte mult celor prezenţi şi, pe parcursul celor trei ore, oamenii au gustat din plin din “lumea” oferită de poeţi şi muzicieni. După prima parte dedicată poeziei, în care am observat că pecicanii nu au uitat să aprecieze rostul cuvântului spus cu talent şi imaginaţie de creatori dedicaţi harului lor, a intrat în scenă Steel Jazz Caffe din Hunedoara. Noua formulă este alcătuită din Iulian Maxim la clape (adevărate laboratoare de sunet), Praţa Adrian la chitară, Florin Bilei, percuţie, Nicolae Szekely la tobe, Nicu Ştefan şi Mihaela solişti vocali, Mircea Goian la violoncel şi bass. Programul prezentat a fost variat, fiind constituit din piese instrumentale în stil beebop, apoi bosanove şi swing-uri, piese celebre din filme la fel de celebre din perioada anilor ‘30 – ‘40, cântate cu pasiune de Nicu Ştefan.

O apariţie inedită şi foarte bine primită a fost cea a noii soliste Mihaela, posesoare unei voci puternice, timbrate, cu inflexiuni specifice jazz-ului, ce a electrizat publicul prezent în sală şi care apoi, în duet cu Nicu Ştefan, a creat momentul de vârf al spectacolului cu piese ca: Unforgateable, Autumn leaves, Fly me to the moon, What a wonderful world. La final, mulţi spectatori au spus că au participat la cel mai deosebit concert care a fost vreo dată la Pecica. A fost reacţia la cald, sinceră, a unor oameni impresionaţi de o apariţie scenică inedită, dinamică, plină de o culoare muzicală mai puţin întâlnită astăzi pe scenele din România. Am sesizat, de asemenea, interesul oficialităţilor pentru manifestarea culturală, prezenţa primarului şi a consilierilor locali pe toată durata evenimentului fiind apreciată de public.

La Pecica poezia este slujită cum se cuvine, de oameni sensibili, care nu se lasă dominaţi de tendinţa generală din România spre incultură. Cu atât este mai valoroasă manifestarea de sâmbătă, cu cât acest lucru se întâmplă destul de rar chiar şi în oraşele mari şi mai ales prin calitatea oamenilor care pun amprenta culturală asupra unei comunităţi ce trăieşte lângă graniţa cu Ungaria. Oamenii aceştia au fost răsplătiţi prin prezenţa celor aproape trei sute de concetăţeni care au dorit să participe la sărbătoarea culturii. Cum spuneam la început, oraş mic cu ambiţii culturale mari.