Editorial: De ce îşi bagă preşedintele nasul în monarhie?

În esenţă, toată povestea asta este doar o replică a milioanelor de situaţii similare care se povestesc cu fereală de copii în familie. Pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba, facem puţină istorie. Din prima căsătorie a lui Carol al II-lea, cu Zizi Lambrino, căsătorie care a încălcat la moment normele constituţionale, a rezultat un fiu, Grigore Mircea Lambrino. Acesta s-a născut după ce căsătoria a fost anulată, copilul având practic statutul nefericit de bastard. După “aventura” cu Zizi Lambrino, Carol al II-lea al României s-a căsătorit cu Prinţesa Elena a Greciei şi Danemarcei, din care a rezultat Prinţul Mihai, devenit ulterior Regele Mihai I. Prin urmare, Mihai I şi Grigore Mircea sunt, practic, fraţi de tată. Mergând mai departe pe firul “biologic”, fiul lui Grigore Mircea, Paul Lambrino, autointitulat Prinţul Paul de România, este nepotul “vitreg” al lui Mihai I. 

Din acest moment însă “biologia” trece într-un plan secund, lăsând întâietate răfuielilor familiale care au ca miză lumeasca goană după moşteniri şi drepturi monarhice. Casa Regală a României nu a recunoscut niciodată căsătoria lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino şi, prin urmare, nici filiaţia legimită a lui Grigore Mircea Lambrino, deşi existau verdicte în acest sens date de un tribunal din Lisabona şi apoi de Tribunalul de Mare Instanţă din Paris. În 1999, Curtea de Apel Bucureşti l-a recunoscut pe Paul Lambrino ca succesor al familiei regale, dar în 2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis rejudecarea cazului după ce avocatul lui Mihai I a susţinut că instanţa din Lisabona a greşit verdictul. În fine, ICCJ a dat o soluţie săptămâna trecută: Grigore Mircea Lambrino este fiul lui Carol al II-lea al României, prin urmare, Paul Lambrino este nepotul lui Mihai I şi membru al familiei regale.

Şi suntem la acest moment în care speculaţiile curg privitor la ce câştigă Paul Lambrino, ce pierde Regele Mihai I şi care este rolul preşedintelui Băsescu în toată povestea asta. Deşi se sforţează prea tare să-şi creeze o aură regală, Paul Lambrino nu va fi niciodată “de sânge albastru”. Familia Lambrino nu a fost şi nu are şanse să fie acceptată de casele monarhice europene. Este modul consacrat în care monarhiile tratează copiii nelegitimi. Mai mult chiar, recunoaşterea legală a lui Paul Lambrino ca membru al Casei Regale din România este cvasiformală şi nu îi conferă acestuia niciun fel de drept monarhic, zonă unde Regele Mihai I are autoritatea absolută deasupra oricărei instanţe civile.

Şi atunci, care-i şpilu’? Păi care să fie. Prin decizia ICCJ, familia Lambrino a primit dreptul să moştenească bunurile lui Carol al II-lea. Din câte se ştie este vorba de nişte clădiri cum ar fi castelul Lăpuşna şi ceva terenuri în judeţul Ilfov. Adică, ceva mai mult decât praful de pe tobă. Averea cu adevărat “vânată”, care aparţine Casei Regale a României şi care este infinit mai importantă, rămâne pentru Paul Lambrino intangibilă. Decizia ICCJ este totuşi o bătălie câştigată de Paul “de România”, un prinţ mai apropiat de preşedintele Băsescu decât de Regele Mihai. Din perspectiva acestei relaţii, familia Lambrino pare “calul Troian” perfect pe care preşedinţia României îl vâră în curtea Casei Regale a României. Manevra pare acum o mutare „la plesneală”, dar în România din astfel de mişcări pot apărea rezultate incredibile prin care chiar şi un tip ca Paul Lambrino se poate pretinde, cu un oarecare succes, rege într-o bună zi.

“Naşul” Băsescu este însă ridicol în încercarea sa de a torpila astfel nobleţea unei figuri istorice cum e cea a lui Mihai I al României. Preşedintele se găseşte în descalificanta şi caraghioasa ipostază de a săruta mâna slujnicei, crezând că îşi depune ofranda pe mâna stăpânei. Dar dacă miza ar fi Pelişorul ce mai contează?