Jurnal de pescar: “M-am lăsat de pescuit pe Mureş, din cauza braconajului”

Vlad Filimon este un tânăr devean de 27 de ani, absolvent al unei facultăţi de matematică. Pescuieşte de la vârsta de cinci ani şi a moştenit pasiunea de la tatăl său, care este pescar de zeci de ani. Ca mulţi alţi pescari este dezgustat de amploarea pe care a luat-o braconajul pe mai toate apele, fie ele publice sau administrate de către anumite asociaţii de pescuit, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi simple casierii care încasează banii pescarilor fără a-şi exercita atribuţiile pentru care au fost înfiinţate.  

Amintirea unei mrene capitale

Deveanul Vlad Filimon se poate lăuda cu o captură deloc neglijabilă – o mreană de aproape 4 kg

Tânărul devean a încercat câte puţin din fiecare stil de pescuit consacrat la noi, dar pentru ani buni s-a dedicat pescuitului mrenei, la fund, cu tehnicile tradiţionale. Anul trecut s-a întâlnit şi cu recordul personal – o mreană de 3,6 kg, un peşte foarte frumos, demn de a intra în atenţia revistelor de specialitate care organizează competiţii de genul “Cârligul de Aur”. Vlad însă nu a râvnit la titluri şi a păstrat aventura cu peştele potenţial record ca pe o experienţă strict personală. Îmi amintesc că,cu ceva timp în urmă, pe vremea când la noi performa pe piaţă o singură revistă de pescuit şi anume “Pescar Modern”, în ale cărei pagini era promovat şi primul concurs “Cârligul de Aur”, a fost un an în care trofeul a fost câştigat de o mreană de cinci kilograme, prinsă undeva pe Dunăre. Asta în ciuda faptului că în competiţie se angrenaseră crapi, somni şi şalăi uriaşi, mreana de cinci kile a fost apreciată ca un record cu totul neobişnuit. Astfel de mrene s-au mai tot prins chiar şi pe Mureşul intens bătut de braconieri.

“Am pescuit ani de zile la mreană şi am prins peşti foarte frumoşi, dar parcă de câţiva ani încoace Mureşul a sărăcit de peşte, nu mai este ce-a fost odată, iar asta din cauza braconajului intens, pentru care văd că nicio instituţie nu găseşte soluţii de combatere. Dezgustat, am decis să nu mai pescuiesc pe astfel de ape şi să caut zone mai puţin umblate, mai sălbatice, care să păstreze frumuseţea pură a naturii şi a plăcerii pescuitului”, spune Vlad Filimon. Mreana record a prins-o din sus de barajul de la Mintia, în spatele munţilor de steril din apropierea Devei. “Acel loc este unul foarte prielnic pentru mreană, pe care am pescuit destul de mult. De regulă, nu nădesc, pentru că fundul este mâlos şi ascunde o puzderie de viermişori mici roşiatici, pe care popular îi numim «tuby» şi care sunt buni pentru hrănirea peştilor de acvariu. Nu mi se pare eficientă o nădire în astfel de condiţii. Am pescuit clasic, cu plumbaj normal şi râmă neagră în cârlig. De regulă, mai puneam şi câte un vierme pe cârlig, dar atunci nu mai ştiu exact dacă am pus sau nu. Am pescuit cu o lansetă Baracuda de 3,9 metri, cu mulinetă Baracuda şi fir monofilament de 0,25. Chiar dacă cei mai mulţi pescari preferă firele grosiere pe Mureş, de 0,30-0,40, eu încerc să pescuiesc mai fin. Nu am aşteptat mai mult de 15 minute şi am şi avut o trăsătură violentă. Drill-ul a durat destul de mult, peste 10 minute, din pricină că aveam o poziţie incomodă pe mal şi pentru că firul s-a răsucit în jurul peştelui, iar acesta a venit greu ca un bolovan”, îşi aminteşte Vlad. A fost recordul personal la mreană, însă a mai prins şi alţi peşti pe Mureş, un somn de şapte kilograme sau morunaşi de peste un kilogram.

Reprofilat pe flyfishing

Pe lângă pescuitul la mreană, Vlad mai are o mare pasiune – spinning-ul pe Strei la clean. “Pe Strei folosesc echipament ultralight, fire de 0,10 – 0,12 şi linguriţe rotative din seria Mepps cel mai mic număr. Au fost zile în care am prins peste 30 de bucăţi, însă în ultimii ani şi aici peştii s-au rărit considerabil şi parcă sunt tot mai mărunţi”, spune Vlad. Tânărul pescar recunoaşte că braconajul atât de pe Mureş cât şi de pe Strei l-a făcut să se reorienteze spre locuri de pescuit mai ferite. “Flyfishing-ul este poate ultima provocare în materie de pescuit, aşa că m-am hotărât să mă retrag la munte, unde cred că apele sunt mai bine administrate şi unde aud că anual se fac repopulări, cu peste 15.000 de alevini pe Râul Mare şi pe alte râuri de munte, nu-i lucru puţin pentru judeţul Hunedoara. Refuz să-mi mai fac permis la asociaţiile de pescari care plătesc cei 30 de lei pentru permisele de la ANPA, însă nu reuşesc să justifice ce fac cu diferenţa de bani. Aşa, mai bine plătesc cotizaţia zilnică de pescuit către Romsilva sau către cine administrează apele de munte pe care vreau să pescuiesc. Deşi este mai scump, măcar mă gândesc că nu-i îmbogăţesc pe cei de la asociaţii care nu fac nimic pentru pescuit”, spune tânărul.