Devoratorul de gazete. Negreşit!

Articolul a fost vizualizat de 1,297 ori

Editorialul din Glasul Hunedoarei de luni, semnat de Ştefan Ciocan, e foarte bun, dar am găsit câteva greşeli peste care nu pot să trec: “Acest comportament poate să ducă la mişcarea în libertate a unor monştrii, iar dreptul la intimitate şi imagine poate fi plătit – cum sunt cazurile din ultimile săptămâni – cu vieţile unor copii nevinovaţi. Nu pot să-mi explic cum un tată nebun, care-şi leagă de el fetiţa de doar trei ani şi aşteaptă să se înece împreună poate să obţină în instanţă dreptul de a-şi vizita copii şi a-i lua de lângă mamă”.

Colegilor din presă le place să folosească cuvinte mari, iar uneori am impresia că nici nu se gândesc bine la expresiile pe care le utilizează. Astfel, Adrian Sălăgean scria, în Ziarul Huendoreanului: “…dar să laşi tu, minister din România, un festival ca «Dac Fest» fără nici un leu, ca să finanţezi fundaţii cu denumiri mafioto-iredentiste, gen «Transsylvania Nostra», este gestul unei bătăi de joc supreme”. Înainte de a scrie aşa ceva, orice persoană cu bun-simţ căuta într-un dicţionar ce înseamnă mafiot, ce înseamnă iredentist, se gândea la ce ar putea să însemne “mafioto-iredentist”, apoi se gândea ce înseamnă “Transsylvania Nostra” şi, poate, ca dovadă de deontologie, un ziarist corect căuta informaţii şi pe site-ul acestei asociaţii. Poate atunci nu mai rezulta enormitatea amintită… poate… În rest, într-adevăr, e păcat că proiectele depuse de reprezentanţii judeţului Hunedoara nu au câştigat finanţare.

Săptămâna trecută, toată presa locală a scris despre un “mare, eveniment mare”: plăcuţele de aur de la Germisara au revenit la muzeul din Deva. Şi ziariştii au dat cu dreptul în stângul cum s-au priceput mai bine. Astfel, în Mesagerul Hunedorean citim că “Cele şase plăcuţe din aur de la Germisara – parte importantă a tezaurului dacic – au fost aduse ieri la Deva, de la Muzeul Naţional de Istorie al României”. Nu am eu profunde cunoştinţe de istorie, dar şi aşa parcă ştiam că aceste plăcuţe de aur datează din epocă romană, de când s-au construit bazinele de la Geoagiu – Germisara, ale căror ruine se pot vizita şi acum. De fapt, după introducerea amintită, chiar Cristina Ghenea ne spune: “Comandanţii romani aruncau aceste plăcuţe în apele termale de la Germisara.” Oare cum se potriveau în mintea ei cele două afirmaţii?

Uneori am impresia că mi-ar fi foarte uşor să umplu această pagină numai cu titlurile pe care le găsesc pe parcursul unei săptămâni în ziarele locale. Dar, dacă aş face asta, ne-am plictisi cu toţii şi ar fi păcat. Un titlu de pe site-ul CityNews zicea: “EVENIMENT – Apel pentru găsirea fetiţei dispărută la Tarniţa”. Din fericire, oamenii s-au sesizat destul de repede şi au schimbat titlul cu varianta corectă: “Apel pentru găsirea fetiţei dispărute la Tarniţa”.

“E oficial: Academia Română pune virgula între subiect şi predicat”, ne anunţă site-ul de umor DailyCotcodac.ro. Păi dacă nici cei de la Academie nu mai respectă limba română, ce pretenţii să am eu de la amărâţii ăştia de ziarişti care-s cu un ochi la tastatură şi cu unul pe ceas, aşteptând “să se facă ora” şi să plece “cătră căşile lor”, vorba ceea?! Iată ce spun cei de la DailyCotcodac: “Pe site-ul Academiei găsim un text intitulat «Apelul Academiei Române». Am reuşit, cu multă voinţă, să-l citesc până la capăt şi singura concluzie logică a fost că nemuritorii avuseseră o şedinţă şi pe ordinea de zi nu era nimic, aşa că cineva a propus redactarea unui apel. «Şi ce c…t scriem în el?”, a întrebat, pe un ton mai puţin academic, preşedintele. «Idei generale. Vedem». Citiţi-l, nu insist asupra mesajului, l-a rezumat mult mai bine Gică Hagi înaintea mea prin nemuritoarele cuvinte «E bine că nu e rău».
Recunosc însă că apelul nu este în totalitate plicticos; iată ce am găsit în al cincilea paragraf redactat de nemuritori: «Întreaga ţară, aşteaptă de la oamenii politici, soluţii economice şi sociale de dezvoltare durabilă a ţării, de atenuare a efectelor crizei economice. Aşteptăm o competiţie a ideilor bune, a programelor performante şi a acţiunilor perseverente, în dialogul atât de necesar pe scena publică şi la tribuna parlamentară». În condiţiile astea, înclin să-i dau dreptate preşedintelui Băsescu (un alt mare vorbitor de limba română) atunci când spune că sistemul de învăţământ trebuie reformat din temelii: profii ashtia te invatza decat kkturi la skoala, gen”. Vai de noi, e gravă situaţia!

În Glasul Hunedoarei am găsit o reclamă la ouă, cu o adresă de e-mail de forma @mregg.ro. Am fost curios (mama zice că ăsta e semn de inteligenţă) să văd ce-i cu site-ul ăsta, aşa că am intrat şi… iată care e prima frază de pe site: “Suntem mândrii să spunem că firma noastră e una dintre cele mai importante firme de comercializare a ouălelor proaspete din partea de sud, sud-est şi sud-vest a ţării încă din anul 2001”. Sunteţi prea mândri, aş zice, pentru că dacă aţi fi lăsat mândria la o parte şi-aţi fi rugat pe cineva priceput să vă corecteze textele înainte de a le urca pe site, nu vă mai făceaţi de ruşine. Eu n-aş fi mândru dacă principalul obiect de activitate al firmei mele ar fi vânzarea de ouă şi eu n-aş şti pe de rost toate declinările acestui substantiv! Corect este “ouălor”, nu “ouălelor”.

Tot de pe site-ul “ouălelor” am cules şi: “consumatorii noştrii” şi “din ţară, dar şi din stărinătate”.

F.T.”, de la CityNews, scria o ştire cu titlul “EVENIMENT – Portocale, îmbrăcăminte şi încălţăminte, confiscate de GF”, unde “GF” este, desigur, Garda Financiară. Câteva minute mai târziu, autorul revine asupra ştirii şi o publică din nou, de data asta cu titlul “EVENIMENT – Portocale şi îmbrăcăminte, confiscate de GF”. Deci încălţămintea a dispărut sau a înţeles ziaristul greşit?

“Incendiu la o casă din satul Ciungani!”, anunţa Ramona Ştefan în Servus Hunedoara, în data de 21 februarie 2012. Iată cum sună ştirea: “Ultima oră: Un incendiu s-a produs, în urmă cu puţin timp, la o casă particulară din satul Ciungani, comuna Vaţa de Jos, la faţa locului deplasându-se pompierii. Din primele informaţii, se pare că incendiul a făcut şi o victimă. Vom reveni cu amănunte”. Pe pagină, nicio revenire, niciun link către o ştire mai proaspătă, nimic. Deci Ramona Ştefan s-a entuziasmat (semnul exclamării asta-mi spune), după care s-a luat cu alte ştiri macabre şi a uitat de bietul incendiu. Ruşinică!

În Mesagerul Hunedorean am găsit o ştire nesemnată, cu un titlu care ne arată că ştirea poate fi despre orice: “Victorii pe bandă rulantă”. Seamănă cu tilturile care încep cu “Fără…”. Fără noimă, VEZI VIDEO, cum ar veni.

Cea mai aiuritoare ştire pe care am citit-o în ultima vreme a fost scrisă de Diana Mitrache, pentru CityNews: “Singura clădire cu bulină roşie din Valea Jiului se mută într-o locaţie nouă. Este vorba despre sediul Poştei Române, care în această primăvară va închiria birouri într-o altă locaţie aflatăşieaîn centrul municipiului”. Lăsaţi “aflatăşieaîn”, sunt doar trei spaţii care lipsesc, dar ce ne facem cu clădirea care se mută într-o locaţie nouă şi cu sediul care va închiria birouri?!? Dumnezeule mare!!!

Tags: ,

About Chioru' Corectoru'