Jurnal de pescar: Cu streamere la ştiucă

În general, asociem pescuitul la ştiucă de unele echipamente din clasa medium, lansete suficient de puternice să facă faţă unor aruncări lungi, dar şi suficient de robuste pentru a-ţi oferi siguranţă atunci când te afli în drill cu o ştiucă nărăvaşă. Aşa cum pescuitul în genere ne surprinde în fiecare zi, tot aşa şi ideile preconcepute legate de tehnicile de pescuit la ştiucă pot fi lesne scoase din context.

Am mai citit în stânga şi-n dreapta despre pescuitul ştiucii cu muscă, dar ceea ce m-a convins categoric a fost un concurs prezentat pe unul dintre canalele de televiziune străine dedicate exclusiv pescuitului. În acel concurs, desfăşurat pe un lac din Ungaria, se pescuia exclusiv cu streamere – acele muşte măricele, despre care cu toţii ştim că sunt bune îndeosebi pentru avaţi. Iată că vecinii noştri maghiari nu excelează numai în pescuitul staţionar, ci au viziune şi sunt deschizători de drumuri şi în ce priveşte spinning-ul.

Muscărit la ştiucă în Ungaria

Pe lacul cu pricina, se pescuia fie din barcă, fie din belly boat – acele scaune plutitoare în care pescarul se aşează îmbrăcat cu un costum impermeabil (waders – spre exemplu), consacrate şi la noi îndeosebi în cadrul turneelor specializate pe spinning. Fiecare pescar îşi pregătea singur muştele câştigătoare, fie din păr de căprioară, fie din blană de iepure sau pene diferite de păun, cocoş etc. Trebuie să precizăm faptul că în zona pescuitului cu streamere delimităm două modele, şi anume unele normale cu care se pescuieşte prin tehnica fly fishing (echipament light şi ultralight, mulinete şi fire speciale) şi streamere lestate, cu greutăţi de până la 10 grame, care permit aruncări suficient de lungi, pentru care este posibilă folosirea unui echipament tradiţional de spinning.

Streamerele lestate, după aruncare, pot fi recuperate foarte repede, iar acţiunea lor este tot spre suprafaţa apei sau pot fi controlate şi lăsate să coboare spre substrat. Prezentările pot fi făcute prin pulseuri scurte din vârful băţului, urmate de pauze, la fel ca în cazul pescuitului cu slidere. Dar pescarii maghiari preferau streamere nelestate, pe care le controlau prin tehnica fly fishing, care, deşi este mai dificilă, îţi poate proiecta musca pe lungimi considerabile, după un anumit timp de exerciţiu, iar ceea ce este cel mai important este faptul că muştele pot fi lansate cu precizie pe anumite vaduri urmărite. În cazul acestui pescuit, echipamentul este selectat nu în funcţie de mărimea peştelui urmărit, ci în funcţie de momeala folosită, astfel, cu cât alegem să folosim o muscă mai uşoară, cu atât şi echipamentul va fi mai uşor, pentru a ne permite controlul eficient al streamerelor. Din ce am văzut în materialul prezentat pe postul de televiziune amintit mai sus, pescarii care pescuiau cu această tehnică reuşeau să controleze foarte eficient streamerele şi le aruncau la buza stufului sau în zonele cu vegetaţie. Se pescuieşte în felul acesta la ştiucă, îndeosebi atunci când avem certitudinea că peştii pândesc spre suprafaţa apei, pentru că streamerele nelestate evoluează la suprafaţă, lăsând în urma lor bulbuci care trădează existenţa unei lăcuste sau a unei muşte care nu se poate scufunda.

Culorile folosite în acel concurs erau cele larg răspândite printre nălucile destinate ştiucilor – colajul dintre roşu şi alb, maroniul şi chiar cele mai îndrăzneţe vopsite în culori fluorescente. Capturile au fost pe măsură, adică ştiuci de până la 4 kg, care atacau streamerele de jos în sus sau din lateral, pe unele chiar distrugându-le în timpul atacului. Pescarii foloseau un fel de strune metalice foarte fine, de circa 20, maximum 30 de cm, pentru a nu risca tăierea liniei principale în timpul drill-ului.