Hunedoreanul Radu Prisăcariu a fost prezent, în calitate de antrenor al campionului en-titre al României, Zsolt Benzar, la Iberian Masters, o competiţie de anvergură desfăşurată în intervalul 1-4 martie în Spania, la Fortanely, pe râul Jucar. Scopul acestei competiţii este de a-i aduna la un loc pe cei mai redutabili pescari de staţionar din Europa. Zsolt Benzar a obţinut la Fortanely locul 17 din 73 de concurenţi prezenţi pe pistă, o poziţie satisfăcătoare, ce ne trezeşte mari speranţe pe viitor în confruntările între naţiuni. Asistat de către Radu Prisăcariu, Benzar a reuşit să bată nume grele ale pescuitului staţionar, precum Walter Tamas – de două ori campion mondial, Roberto Rodriguez sau Jullien Turpin.
Aportul lui Radu
Campionul en-titre al României, Zsolt Benzar, a obţinut un elegant loc 17 din 73 de concurenţi prezenţi la Iberian Masters
Radu Prisăcariu este un obişnuit al întrecerilor externe, fie că vorbim despre Campionatul Mondial al Cluburilor sau despre campionatele mondiale, de-a lungul timpului a fost o prezenţă constantă în echipele reprezentative ale României. A participat ca şi concurent, rezervă sau chiar antrenor, iar ultimul rol i-a fost atribuit din nou de către echipa Energofish, în marea confruntare de la Iberian Masters. Rolul său primordial a fost acela de a-i oferi informaţiile necesare lui Zsolt Benzar despre modul în care pescuiesc ceilalţi pescari. „Ştiam să-i spun pe ce distanţe pescuiesc ceilalţi pescari, ce fel de plute folosesc, care este strategia de nădire, care este frecvenţa la care prind peşti şi, în general, orice fel de informaţii de acest gen, deosebit de folositoare într-o competiţie de un asemenea nivel”, povesteşte Radu. Strategia de pescuit, detaliile tehnice, precum şi strategia de nădire în cele trei manşe în care s-a pescuit la liber sunt doar câteva dintre elementele care au fost discutate intens împreună cu Zsolt, pentru obţinerea unui rezultat pozitiv.
Despre râul Jucar, situat la 30 de km sud de Valencia, ai noştri nu ştiau prea multe, însă ştiau cu certitudine că peştele ţintă va fi carasul mare (între 400 grame şi 1 kilogram), crapul cu o greutate medie de 1 kg, deşi în concurs s-au prins crapi foarte mari, ceva mreană – care nu s-a prins deloc pe durata concursului, oblete şi diferiţi hibrizi, cum a fost şi cazul crapului roşu, acel „golden carp”, prins de către unii pescari. Mai ştiau ai noştri că se va pescui în condiţii de canal, cu un curent moale, pe o lăţime a râului de 35 de metri şi adâncimi care variau între 3 şi 5 metri. Malul opus era străjuit de stuf gros, astfel că acolo era concentrată cea mai mare densitate de peşte. „În condiţiile în care vântul a bătut îngrozitor, metoda câştigătoare era din start – pescuitul cu slidere între 12-14 grame, pe malul opus, aproape de stuf. Carasul mânca „la curs”, iar în momentele în care curentul se mai domolea sau pluta se oprea din curs, mai intra şi câte un bonus-crap. Au fost pescari care s-au axat pe crap, cu plute oprite în curent, însă frecvenţa bună era la caras, peşte cu care s-a şi câştigat”, spune Radu.
Abordări diferite în trei manşe
Au fost trei manşe de pescuit la liber, în general la rubeziană, bolognesă, dar şi la sheffield cu slidere – acele plute lungi asemănătoare wagglerelor pentru pescuitul la sheffield, dar care, spre deosebire de acestea, nu sunt prevăzute cu lest. Cu slidere se pescuieşte în condiţii de vânt puternic, iar pe firul principal se ataşează un plumbaj greu, suficient pentru a menţine pluta pe valuri, în condiţii de vânt intens. Zsolt a nădit pe trei vaduri diferite – unul situat aproape de stuf, pe malul opus, unde exista un anumit prag, astfel că bulgării de nadă ajungeau pe acel prag şi coborau uşor pe vadul pe care se putea pescui; un alt vad, situat pe lungimea de 13 metri a rubezienei, şi un al treilea vad ,situat „în scurt” la 6 metri, acolo unde se pescuia cu top 5 kit al rubezienei. Pe vadul situat aproape de stuf, pe malul opus, Zsolt a pescuit cu bolognesa de 7 metri, un prototip pe care l-a testat, de la Energofish, şi care va ajunge în curând pe piaţă. A mai folosit o mulinetă Energo-Match, fir Competition de 0,18 cu forfac de 0,16 sau de 0,16 cu forfac de 0,14, plute Exner de 14 grame în varianta slider şi cârlige Excalibur mărimile 10 şi 12. „În prima manşă a pescuit aproape de stuf, cu slider până când „peştele s-a tăiat” şi a fost nevoit să schimbe pe rubeziană. Pentru rubeziană au fost bune plutele de la 1 la 4 grame. La finalul primei manşe Zsolt a cântărit 17,043 kg şi a încheiat pe locul 6, la doar 800 de grame distanţă de primul loc în sector. În cea de-a doua manşă, a pescuit cel mai mult la bolognesă şi a cântărit, la final, 24,609 kg, reuşind un loc 4 în sector. În ambele manşe au fost enervant de multe rupturi, din cauză că peştii intrau în stuf. Erau foarte dificil de controlat din cauza curentului şi mai ales a vântului. În cea de-a treia manşă, din cauza vântului, efectiv nu s-a mai putut pescui aproape de malul opus, astfel că s-a impus un pescuit „din scurt”, cu kitul rubezienei pe 6 metri. Unii pescari nădeau “în scurt” cu câteva boabe de porumb şi au prins crap. Zsolt a pescuit cu plută de 1 gram şi plumbaj normal, prinzând atât crap cât şi caras, dar cu o frecvenţă mai redusă. A cântărit doar 12,616 kg la finalul celei de-a treia manşe, acumulând 12 puncte”, spune Radu.
Nada secretă a lui Gabor Timar
Ştim că pregătirea unei competiţii de un asemenea nivel impune consultări cu diverşi pescari experimentaţi. Aşa au făcut şi cei doi reprezentanţi ai României la Iberian Masters, care, pentru alegerea nadei, s-au consultat cu Gabor Timar, imaginea firmei producătoare de nade pentru pescuit Timar Mix. “Înainte de a ajunge în Spania, ne-am oprit în Ungaria, unde Gabor Timar ne-a făcut nada. A fost un mix de culoare brună, cu o granulaţie foarte mare de 1 mm, a cărei granule aveau aceeaşi mărime şi o aromă puternică de lămâie. Nu a fost o nadă complicată, iar de aceea nu a fost deloc aditivată. Cu aceeaşi nadă au pescuit şi reprezentanţii Ungariei la Iberian Masters, dintre care tocmai Gabor Timar a obţinut cel mai bun rezultat – locul 6, cu 56,301 kg, 14 puncte pe total şi un veritabil loc 3 obţinut pe sector în prima manşă. Aşadar, cu nada propusă de Timar au fost înregistrate rezultate foarte bune” spune Radu. Pe lângă această nadă, au mai fost adăugate 20 de kg de pământ, din care pentru nădirea grea au fost folosite 2 kg de nadă şi 5 kg de pământ, 600 de grame de porumb de conservă şi 500 de grame de râme mărunţite.
Nădirea de întreţinere s-a făcut cu bulgări de mărime medie, aruncaţi la intervale de 2-3 minute, însă strategia câştigătoare a italienilor a presupus trei bulgări mari aruncaţi la interval de 20 de minute. Tot pentru nădirea de întreţinere au mai fost folosiţi 15 kg de pământ, 1 kg de nadă, 1,5 kg de porumb. Unii pescari au folosit şi viermi colaţi. Zsolt a colat viermi doar pentru nădirea cu cupa rubezienei, circa 3 kg de viermi pe manşă, colaţi cu 10 kg de pietriş cu textură de până la 1 mm (cuarţ). Îndeosebi în cea de-a doua manşă, după ce peştii nu au mai răspuns pe vadul de lângă stuf, pentru bolo, Zsolt a pescuit la rubeziană şi a nădit foarte mult cu viermi colaţi. Nu a fost folosit niciun fel de aditiv, cu excepţia lichidului Benzar Mix – Squid Octopus, care a fost folosit pentru aditivarea porumbului pentru cârlig. Acest porumb, şi râmele roşii au reprezentat cele două momeli de cârlig folosite la Iberian Masters. Observaţi că au fost folosite cantităţi foarte mari de nadă, iar acest lucru a fost posibil datorită faptului că organizatorii nu au impus absolut nicio limită în ce priveşte folosirea nadelor sau a momelilor – “no baits limit”, o regulă care iese uşor de sub jurisdicţia regulamentelor specifice ale FIPS-CIPS, dar care a fost pe deplin agreată de către cei angrenaţi în competiţie.
Evoluţia pe naţiuni
Aşadar, 73 de pescari din 7 ţări (Spania, Italia, Franţa, Norvegia, Ungaria, Olanda şi România) au participat la Iberian Masters. La finalul celor trei manşe de concurs, câştigătorul absolut al competiţiei a fost desemnat italianul Rodolfo Frigeri, cu o evoluţie fulminantă – 87,372 kg şi 3 puncte la general din care două sectoare câştigate în primele două manşe şi un loc secund obţinut în cea de-a treia manşă. În clasamentul general a fost urmat de către Mario Mateos (Spania) cu 79 de kg şi 6 puncte, iar pe locul al treilea – Rafael Oviedo (Spania) cu 74 de kg şi 6 puncte. Surprinzător, dar la această ediţie a Iberian Masters nu a fost prezent niciun englez, deşi poate că mulţi şi-ar fi dorit să-l vadă în stand pe un Allan Scotthorne, de cinci ori campion mondial.
„La finalul celor trei manşe, reprezentantul României, Zsolt Benzar, a ocupat un merituos loc 17, cu 54,268 kg de peşte prins şi 22 de puncte acumulate. A reuşit să bată nume grele, precum Roberto Rodriguez (Spania), clasat doar pe locul 20; Walter Tamas (Ungaria), dublu campion mondial, clasat doar pe poziţia 22, sau Jullien Turpin (Franţa), clasat doar pe locul 23. În faţă i-a avut pe Umberto Ballabeni, Jacopo Falsini şi alţii. Aşadar, rezultatul obţinut este unul cât se poate de satisfăcător şi care ne dă mari speranţe pe viitor în competiţiie internaţionale”, conchide Radu Prisăcariu. Se pare că italienii, prezenţi în număr de 12 pescari la Iberian Masters, au fost cei mai inspiraţi în alegerea strategiei oportune pentru această competiţie. Din cei 12 participanţi, 7 s-au clasat în primii 20, în clasamentul general. Vorbim despre pescari cu rezultate internaţionale foarte bune, în general componenţi ai echipei Colmic. Poate i-a ajutat şi faptul că înainte cu o săptămână de marea confruntare au făcut un antrenament complet pe pista de pe râul Jucar, iar acest aspect a fost hotărâtor pentru întrecerea propriu-zisă. Italienii au ştiut exact ce au de făcut şi nu au pierdut timpul cu experimente.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.