Dobânzile la depozitele în euro, apropiate de cele în lei

Adrian Sălăgean
Una dintre tendinţele, să le spunem ciudate, de pe piaţa produselor bancare din România este cea a uniformizării dobânzilor la depozitele în lei şi în euro. Practic, cei care îşi consolidează economiile în euro sunt avantajaţi prin acordarea unei dobânzi de circa 4-5 %, similară cu dobânzile aplicate la depozitele în lei. Pentru titularul depozitului în euro avantajul este evident. De exemplu, la 1000 de euro depuşi, el primeşte o dobândă de 50 de euro, de patru ori mai mare decât cei 50 de lei dobândă pe care i-ar primi un deponent pentru aceeaşi valoare a depozitului în lei. 

De ce creşte dobânda la depozitele în euro?

Evident, cei care pot consolida depozite bancare în euro beneficiază de un context extraordinar de avantajos. Saltul dobânzilor la depozitele în euro, de la 2-3 la sută spre 5 la sută, vine pe nevoia acută a băncilor de a atrage euro din piaţă în condiţiile în care Banca Naţională injectează periodic lichiditate (lei). Ce este ciudat, observă analiştii financiari, este că deficitul de lichiditate în euro pe care îl resimte piaţa nu se reflectă în tensiuni pe cursul leu/euro, care rămâne incredibil de stabil.

Exemple

Egalizarea dobânzilor la depozite între euro şi leu se poate observa deja în oferta marilor bănci cu expunere pe piaţa românească. BRD, a doua mare bancă de pe piaţă, are în prezent o ofertă de dobândă de nu mai puţin de 5% pe an la contul de economii în euro. Dobânda extrem de generoasă este valabilă până la 30 iunie 2012, fiind acordată pentru solduri de până la 10.000 de euro. În acelaşi timp, BRD plăteşte o dobândă de 5,1% la depozitele în lei pe o lună. Dobânzile între lei şi euro s-au apropiat mult şi la BCR, cea mai mare bancă de pe piaţă: 5% pe an la depozitele în lei pe o lună cu suma de până la 20.000 de lei, respectiv 4% pe an la depozitele în euro pe doi ani, indiferent de sumă. Apropierea dobânzilor la depozite între lei şi euro ar putea reprezenta un prim pas pentru apropierea costurilor la credite, preţurile resurselor în lei putând scădea în continuare, în timp ce la euro există presiuni de creştere, din moment ce majoritatea băncilor trebuie să se descurce pe cont propriu cu noile finanţări.