Cazul Retezatului poate salva pădurile Europei

Situaţia tăierilor de lemn din Retezat a ajuns din nou în atenţia Parlamentului European! Patru europarlamentari au iniţiat o declaraţie scrisă în care solicită îmbunătăţirea protecţiei pădurilor în întreaga Uniune Europeană. Iniţiatorii caută sprijin acum la colegii lor pentru ca declaraţia să devină poziţie oficială a Parlamentului European. Dacă scandalul declanşat în vara anului trecut de tăierile din Parcul Naţional Retezat face valuri în Europa, în ţară însă se aşteaptă şi acum un verdict de la Ministerul Mediului, care trebuie să decidă dacă va include sau nu Valea Râului Şes în zona de protecţie integrală. 

Retezatul nu este singurul parc naţional unde se intră cu drujbele şi tafurile după lemne, unde interesele economice primează în faţa protecţiei naturii şi nu este nici măcar singura zona protejată unde se taie molizi pe motiv că ar fi atacaţi de gândacii numiţi ipide. Prin demersul lor, aleşii europeni atrag, în primul rând, atenţia asupra pericolelor care ameninţă zonele protejate din România. Pornind de la ceea ce s-a întâmplat în Retezat, rezoluţia îşi doreşte să stopeze despădurirea din zona UE. “Acest demers iniţiat împreună cu alţi trei colegi vine să încununeze toate demersurile făcute până acum, inclusiv de presa hunedoreană şi cea naţională. Sper ca demersul să ne reuşească şi să avem un sistem corect de monitorizare. Şi eu şi Daciana Sârbu am ţinut să trecem explicit în declaraţie Parcul Naţional Retezat, pentru a atenţiona încă o dată asupra problemelor grave sesizate acolo”, spune Sabin Cutaş, europarlamentar din partea PC.

Mai mult, iniţiatorii demersului vor ca Europa să aibă un sistem armonizat de monitorizare a pădurilor, sistem care nu există şi care ar putea salva pădurea de drujbe, odată devenit funcţionabil: “Demersul nostru atrage atenţia asupra a ceea ce se întâmplă în toată Europa cu pădurile, cu gestionarea deficitară a fondului forestier. Atragem atenţia şi asupra problemelor apărute în principal în Europa Centrală şi de Est, pentru că nouă ne vin multe semnale despre nereguli care se întâmplă în aceste păduri. Vrem să arătăm Europei că, dacă nu se intervine acum, aceste probleme se vor acutiza şi biodiversitatea va avea de suferit. Vrem să se ştie că aceste tăieri ilegale se pot controla, pentru că semnale despre defrişări vin din toată Europa. Un sistem de monitorizare bun la nivelul Uniunii Europene este chiar prima măsură care trebuie luată pentru a apăra pădurea, este un sistem gândit la nivel european. Gândiţi-vă că odată pus la punct, dacă cineva taie ilegal sau se constată nereguli în exploatare şi este afectat fondul forestier, măsurile nu vor mai rămâne la latitudinea structurilor din statul membru, ci vor fi unitare, aceleaşi şi vor fi luate de o structură unică”, declară Daciana Sârbu, europarlamentar PSD.

Green Peace luptă pentru Retezat

Iniţiatorii declaraţiei scrise sunt europarlamentarii români Daciana Sârbu şi Sabin Cutaş, alături de un europarlamentar francez Gaston Franco şi Satu Hassi din Finlanda. Primele veşti bune au şi apărut: lor li s-a alăturat însă şi cea mai cunoscută organizaţie de mediu din lume, Green Peace. “În acest moment, vă pot confirma că la demersurile noastre s-a alăturat şi Green Peace. Este nevoie de o atitudine fermă în privinţa salvării pădurilor, pentru că în afara problemei tăierilor ilegale sau abuzive, în afara celor de exploatare incorectă, au apărut şi probleme grave cauzate de schimbările climatice, care sunt o provocare importantă şi care se adaugă catastrofelor naturale. Toate aceste lucruri duc la dispariţia unor specii şi noi vrem să transmitem că pădurile sunt un bun al tuturor, care ar trebui să rămână într-o stare bună şi generaţiilor următoare şi să nu mai apară despăduriri la nivelul UE”, speră Sabin Cutaş, care spune că deja mulţi colegi din Parlamentul European l-au oprit şi i-au spus că le vor susţine declaraţia.

Teoretic, cei patru iniţiatori au nevoie de aproximativ 370 de semnături, pe care speră să le strângă cât mai repede: “Avem la dispoziţie trei luni în care ne vom ocupa de asta, vom merge la colegii noştri şi le vom explica împreună cu cei de la organizaţiile de mediu de ce este important să luăm atitudine faţă de defrişări”, spune Daciana Sârbu, care este optimistă în privinţa declaraţiei scrise care poate juca un rol important în salvarea pădurilor. Cei doi europarlamentari români pariază pe comunicarea bună între ei şi restul colegilor şi se bazează şi pe sprijinul ONG-urilor de mediu: “Sper să reuşim şi asta să fie încununarea a tot ce s-a făcut până acum pentru a stopa tăierie de lemn din zonele protejate”. Dacă va primi sprijinul a jumătate plus unu din numărul total al eurodeputaţilor, declaraţia scrisă va deveni poziţie oficială a Parlamentului European, iar imaginile cu pădurea hăcuită din Retezat ori din alte zone protejate pot deveni istorie.

Se taie vs. nu se taie

În tot acest timp, autorităţile judeţene şi cei din sistemul silvic aşteaptă o hotărâre din partea Ministerului Mediului, care trebuie să decidă dacă va da curs solicitării Consiliului Ştiinţific al Parcului Naţional Retezat care cere includerea zonei afectate de tăierile de molizi şi care a provocat scandalul în media – Valea Râului Şes – în zona de protecţie integrală: “În baza solicitării Consiliului Ştiinţific al PNR, noi am cerut documentaţia pentru includerea Râului Şes în zona de Protecţie Integrală. Asta ar însemna măcar că nu se mai taie nimic de acum încolo, dar documentaţia nu e încă aprobată”, spune Erika Stanciu, preşedintele CŞ al PNR şi reprezentant al WWF, care pledează pentru stoparea tăierilor şi monitorizarea zonei de către specialişti pentru a se observa modul în care natura se apără singură de atacul gândacilor de scoarţă. De cealaltă parte, inginerul silvic care a sesizat prima dată tăierile din Parcul Naţional Retezat în 2007, pe Lăpuşnicul Mic, o vale paralelă cu Râul Şes, Gheorghe Cionoiu, pledează pentru extragerea urgentă a arborilor infestaţi, astfel ca atacul asupra pădurii să fie limitat. De fapt, sunt două opinii divergente care se regăsesc chiar şi printre specialiştii din comisia independentă trimisă în zonă de Academia Română, lucru menţionat şi în raportul Ministerului Mediului: “Specialistul staţiunii Braşov (Staţiunea silvică experimentală Braşov din cadrul ICAS Bucureşti – n.r.) consideră că în anul 2011 exista o evoluţie a fenomenului care impune aplicarea unui complex de măsuri de protecţie pentru a stopa calamitatea – evacuarea materialului lemnos din pădure înainte ca insectele adulte să realizeze zborul de ieşire, amplasarea de curse ferornonale sau de arbori-cursă. Specialistul ICAS Braşov şi Serviciul Protecţia şi Paza Pădurii al RNP Romsilva apreciază că, dacă nu se va acţiona conform celor precizate, vor apare noi focare în următorii ani, în preajma focarelor vechi sau la distanţă de acestea, care se vor extinde, afectând suprafeţe mult mai mari pe versanţi, iar stoparea acestor calamităţi va fi cu mult mai dificilă sau chiar imposibilă”.

De cealaltă parte, specialistul Staţiunii Câmpulung Moldovenesc şi cel al Facultăţii de Silvicultură Suceava cred că: “Majoritatea covârşitoare a focarelor existente sunt vechi, stinse sau în curs de stingere (…) Aceşti arbori nu mai constituie un pericol deosebit pentru arboretele din zonă. De aceea, problema esenţială nu o mai reprezintă gândacii de scoarţă, ci modul de gospodărire a pădurilor respective”. Bazându-se pe aceste concluzii, cei doi specialişti au recomandat stoparea tăierilor: “Deoarece numeroasele condiţii care ar trebui să fie îndeplinite la executarea lucrărilor de conservare şi a celor de protecţia pădurilor nu pot fi îndeplinite în actualul context fizico-geografic, socio-economic şi organizatoric întâlnit în zona de studiu, se exprimă convingerea că singura soluţie viabilă pentru conservarea pădurii şi a funcţiilor exercitate de aceasta în zona Râu Şes o reprezintă sistarea tăierilor de orice fel şi transferarea pădurilor din zona de conservare durabilă în cea de protecţie integrală a Parcului Naţional Retezat”.

Crimă fără vinovaţi

“Ce s-a întâmplat în Retezat a fost o crimă la adresa naturii, o crimă ecologică fără vinovaţi”, crede inginerul silvic Gheorghe Cionoiu, care susţine că sancţiunile au fost date doar pentru a potoli presa: “Codul silvic spune că încălcarea amenajamentului este infracţiune. Şeful de district care se ocupă de marcarea arborilor şi şeful de ocol silvic care răspunde de situaţie au comis o infracţiune şi ar fi trebuit anchetaţi penal şi demişi din sistem. Ei bine, infracţiunea comisă acolo a fost acoperită de mai multe instituţii ale statului, de Administraţia Parcului, de Direcţia Silvică, ITRSV şi alţii, iar Consiliul Ştiinţific al PNR nici acum nu s-a pronunţat, ci a propus trecerea zonei în limita celor cu protecţie integrală”. Într-un raport întocmit de Direcţia Fond Forestier din Romsilva în 2011 şi aprobat de directorul general ROMSILVA, Valerian Solovăstru, sunt specificate mai multe sancţiuni, printre care ultim avertisment şi diminuarea salariului cu 30 % pentru directorul Direcţiei Silvice Hunedoara, Emil Ignat, dar şi schimbarea atribuţilor de serviciu pentru şeful biroului fond forestier al DS.

Faptul că acesta este încă pe funcţie, îl face pe inginerul silvic Gheorghe Cionoiu să creadă că nici măcar aceste sancţiuni nu au fost puse în practică: “Probabil că, datorită scandalului izbucnit în presă, acest tip de tăiere colonială nu va continua în Retezat, dar, având în vedere gravitatea faptelor respective şi dimensiunea pagubelor, vinovaţii ar trebui să plătească bine, dar se pare că se încearcă muşamalizarea. Luni la rând, din iulie până la finele lui octombrie, autorităţile statului au negat faptul că în zonă există probleme, când de fapt acolo a fost o crimă ecologică de proporţii. Administraţia Parcului nu a văzut nimic, ITRSV Timişoara a făcut două controale şi a spus că e în regulă, au fost văzute doar mici nereguli, au fost cei de la Institutul de Amenajări Silvice de la Bucureşti şi nu au găsit mare lucru, au fost cei de la Regia Pădurilor şi de la Ministerul Mediului şi au spus că sunt lucruri minore, că firmele care exploatează sunt de vină. Realitatea e cu totul alta – sunt peste 100 de hectare afectate, nu numai de pădure, dar şi terenul este distrus, pentru că pe asemenea pante nu ai voie să faci drumuri de TAF; ei au făcut zeci de kilometri de drum pe care se vor scurge o mulţime de aluviuni în Lacul Gura Apei, se va produce eroziune pe suprafeţe considerabile. Singurul lucru bun care s-a reuşit a fost aducerea în zonă a unei comisii a Academiei Române şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice pentru a vedea ce se întâmplă. Ei au constatat că acolo s-a produs o crimă ecologică şi că s-a încălcat flagrant amenajamentul silvic”.