Hunedorenii care suferă de afecţiuni grave şi pentru care centrele medicale universitare din ţară nu (mai) au nicio soluţie, se văd nevoiţi să caute salvarea în spitale din străinătate. Din păcate, în ultimii trei ani doar două persoane au beneficiat de tratament, iar dintre acestea una a decedat. Familiile bolnavilor, mai ales dacă aceştia sunt copii, preferă să apeleze la campanii mediatice de strângere de fonduri, derulate prin intermediul mass-media sau prin internet, care oferă o şansă reală de intervenţie medicală în timp util.
Teoretic, ne-am putea trata uşor în străinătate, la clinici de genul celei din Viena; practic, cine nu are zeci sau sute de mii de euro în cont şi aşteaptă sprijinul statului aşteaptă degeaba
Mai mulţi hunedoreni care au avut nevoie de diferite intervenţii în regim de urgenţă au apelat şi la sprijinul autorităţilor medicale, însă – conştienţi că birocraţia le-ar putea periclita viaţa – au încercat să strângă bani pe cont propriu. Este şi cazul Mariei, din Hunedoara, o fetiţă în vârstă de numai 11 ani. Cu ceva timp în urmă a fost diagnosticată cu tumoră osoasă galopantă şi a fost operată la o clinică din Viena, după ce medicii de la spitalele de stat şi private din Timişoara s-au declarat neputincioşi. Fetiţa a fost nevoită să suporte extirparea peroneului şi înlocuirea acestuia cu o proteză artificială. Medicii au recomandat familiei efectuarea de urgenţă a intervenţiei chirurgicale. Termenul limită: două săptămâni, pentru a evita riscul declanşării procesului de răspândire a celulelor canceroase la nivelul întregului sistem osos, proces imposibil de oprit.
Familia şi cunoscuţii fetiţei au mediatizat intens cazul disperat al copilului şi, într-o săptămână de la primirea biopsiei, au reuşit să adune de cei 25.000 de euro, suma estimată pentru operaţia chirurgicală care urma să salveze viaţa fetiţei. Părinţii copilului au încercat să obţină decontarea unei părţi a costului intervenţiei de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara, însă procedura a fost una birocratică, de durată. În lipsa unei campanii mediatice de strângere de fonduri, derulată atât la nivelul judeţului Hunedoara, cât şi prin intermediul presei naţionale, familia Mariei spune că însăşi viaţa micuţei ar fi fost pusă în pericol.
Morţi înainte de a ajunge la operaţie
Potrivit datelor furnizate de şefa Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Hunedoara (DSP), Dumitra Ştefan, până acum, şase persoane din judeţul Hunedoara şi-au depus dosarele la DSP, pentru a obţine banii necesari pentru tratament. Din nefericire, trei dintre aceştia au murit – doi chiar înaintea intervenţiilor de care aveau nevoie – unul a fost amânat, unul s-a retras din proprie iniţiativă şi unul singur a avut de beneficiat de pe urma acestui program. Şefa DSP recunoaşte că procedura este una de durată, care poate dura câteva săptămâni sau chiar luni, aceasta depinzând în totalitate de Comisia Naţională de specialitate şi de Ministerul Sănătăţii. “În 2009, am avut două cazuri ale unor persoane care au depus dosarele, unul pentru un transplant pulmonar şi unul pentru un transplant medular. Din păcate, la primul caz, deşi s-au obţinut toate aprobările pentru ca pacientul să fie operat la Viena, pacientul a decedat înainte de efectuarea transplantului. La cel pentru transplantul medular s-au cheltuit banii pentru a identifica donatorul, determinările fiind făcute în Germania, după care şi acesta a decedat, înainte de a i se face transplantul”, afirmă Dumitra Ştefan.
Pentru un transplant pulmonar a fost nevoie de 120.000 de euro, bani pe care DSP Hunedoara i-a obţinut pentru pacient, i-a virat clinicii unde urma să fie efectuată operaţia, dar i-a recuperat, în cele din urmă, având în vedere că hunedoreanul nu a mai avut zile pentru a fi salvat. Pentru un transplant medular suma este similară, desigur, în funcţie de clinica unde poate fi efectuată operaţia şi de tarifele acesteia. Potrivit Dumitrei Ştefan, DSP Hunedoara a înregistrat în 2010 alte două solicitări de sprijin financiar, prin intermediul “Programului de tratament în străinătate”. Primul a fost un transplant medular la un pacient suferind de talasemie majoră, dependent de transfuzii frecvente, căruia i s-a recomandat amânarea cu un an sau doi a procedurii şi acum a depus din nou cerere. O a doua pacientă hunedoreancă a apelat la Direcţia de Sănătate Publică şi a beneficiat de un tratament costisitor în Turcia. Femeia a suportat mai multe intervenţii paleative pentru a scăpa de neoplasmul de care suferea, toate acestea costând 56.000 de euro. Din nefericire şi această pacientă a decedat, în cele din urmă. O a treia persoană a cerut sprijinul DSP, însă – până la urmă – a renunţat la procedură. În 2011 un alt hunedorean a ajuns în Franţa, la Paris, pentru un diagnostic de fineţe al unei afecţiuni genetice, care nu putea fi pus în România, suma necesară fiind de numai 2.600 de euro.
Corespondenţă directă pacient-clinică
“Programul de tratament în străinătate” a fost lansat pentru a elimina birocraţia şi pentru ca pacienţii să poată beneficia de tratament util peste hotare. Potrivit şefei DSP Hunedoara, Dumitra Ştefan, hunedorenii îşi depun dosarele la Direcţie, acestea sunt trimise la Comisia Naţională (care aprobă dosarul sau nu) după care – dacă este cazul – Ministerul Sănătăţii virează banii în contul Direcţiei, aceasta cere oferte de la mai multe clinici, în cele din urmă fiind aleasă cea care are cel mai mic preţ. Anul trecut, Ministerul Sănătăţii a modificat legislaţia (Ordinul MS 1011 din 2011) privind tratamentul în străinătate a bolnavilor cu afecţiuni deosebit de grave şi care nu pot fi tratate în ţară. Prin modificările amintite, Ministerul a urmărit să eficientizeze programul, să elimine birocraţia şi să asigure transparenţa în ceea ce priveşte procedura privind trimiterea la tratament în străinătate. Tocmai din această cauză au fost stabilite termene limită pentru fiecare etapă din cadrul procedurii.
În plus, dacă anterior apariţiei acestui ordin numai Direcţia de Sănătate Publică putea să poarte corespondenţa cu clinicile recomandate de comisia de specialitate, acum acest lucru îl pot face şi bolnavii sau familiile lor. Dacă pacienţii doresc să se ocupe chiar ei de corespondenţa cu clinicile, ei sunt obligaţi să prezinte DSP documente oficiale emise de clinici, care includ date privind: identificarea clinicii, costul tratamentului, condiţiile de plată şi programarea pacientului. Potrivit legii, Direcţia de Sănătate Publică este obligată să afişeze şi să actualizeze periodic informaţiile cu privire la numărul cererilor înregistrate pentru trimitere la tratament în străinătate şi stadiul soluţionării acestora. Pentru un plus de eficienţă, Comisia Ministerului Sănătăţii care aprobă finanţarea dosarelor depuse se întruneşte la fiecare două săptămâni, faţă de o singură şedinţă lunară, aşa cum era prevăzut până în prezent.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.