Editorial: Peştera digitală

Atenţie: Internetul poate ucide! În ultimii 10-15 ani, martori ai dezvoltării fără precedent a comunicaţiilor, am devenit încetul cu încetul sclavii propriei noastre invenţii.

Una dintre cele mai utilizate tehnologii de informare şi comunicare, Internetul a devenit (insidios) “monstrul” fără chip care ne-a acaparat timpul şi ne-a remodelat modul de viaţă. Fără îndoială, avantajele utilizării reţelei Internet sunt incontestabile, iar folosirea înţeleaptă şi cu măsură a resurselor informaţionale, de comunicare şi de divertisment puse la dispoziţie de reţeaua mondială are nenumărate beneficii. Cu toate acestea, o simplă privire lucidă spre reversul medaliei ori “cel de-al doilea tăiş” – dacă vreţi – ne deschide perspectiva sumbră a unei vieţi iluzorii, a unui trai “second hand”, ori – ca să parafrazez numele unui celebru joc pe Internet – a unei “second life”.

Cea de-a doua viaţă sau, mai degrabă, o viaţă la mâna a doua, pentru că, după cum lesne putem observa, noile canale de comunicare distrug tocmai calitatea mesajului, a comunicării şi – mergând până la capăt – calitatea noastră ca oameni. La început a fost site-ul: iniţial destul de complex şi bine structurat, acesta oferea (de cele mai multe ori) informaţie oficială, corectă şi coerentă. A urmat “liberalizarea” Internetului, cu posibilitatea ca orice persoană, aflată aproape oriunde în lume, să îşi poată crea un blog. Singura condiţie: să ştie să scrie şi să citească şi să aibă cunoştinţe minime de utilizare a unui computer. Între timp, reţelele de socializare au cucerit agora “satului global”. Piaţa mare a oraşului de altădată (fie el din antichitate, fie din secolele mai recente) s-a mutat aproape în întregime pe Internet.

Facebook a devenit colosul prin intermediul căruia sute de milioane de oameni din întreaga lume au început să îşi facă publice vieţile şi să comunice. Pe neobservate, însă, valoarea mesajului a scăzut de la o zi la alta, de la un mediu de comunicare la altul. O parte dintre elevii pe care îi cunosc mi se adresează – de ceva vreme – cu telegraficele “cf”, “cn vn”. O alt parte, copii studioşi, unii chiar cu 10 pe linie – n-au citit în viaţa lor un roman, deşi sunt în clasele terminale ale liceului. Le-au fost suficiente rezumatele de pe Internet. Mai mult, zilele trecute am fost surprinsă să constat că unul dintre ei a fost şocat când i-am trimis o carte “gigant”, după părerea lui: 105 pagini!

Pentru toată această nouă generaţie, Cuvântul s-a redus la “icon”-urile care gesticulează, râd, se agită într-un fel sau altul şi care le trăiesc vieţile pe Internet şi pe reţelele de socializare. De la Babelul informaţional, am senzaţia clară că ne îndreptăm spre ceea ce aş putea numi peştera digitală. Un spaţiu închis, un adăpost “deturnat”, de unde omul însingurat “îşi scrijeleşte” icon-urile, pe pereţii virtuali ai vieţii sale închipuite. Din nefericire, categoria dependenţilor de Internet este “îmbogăţită” cu dependenţii de jocuri online. Cei care au avut nenorocul de a observa distrugerea lentă a apropiaţilor, care – mânaţi de patima jocurilor pe computer – şi-au petrecut ultimii ani (zile şi nopţi, însumând zeci de mii de ore) ticluind strategii pentru cucerirea unor lumi imaginare, ştiu, fără îndoială, despre ce vorbesc. Lor, ca şi tuturor celor dependenţi de comunicarea sau divertismentul în reţele, Internetul le-a oferit posibilitatea de a se reinventa.

Cu ajutorul profilului, cel mai pirpiriu, cel mai neajutorat, cel mai slab sau mai frustrat om a devenit în timp record un mare războinic, în timp ce şomerii Hunedoarei au ajuns fermieri “respectaţi”, plantând gogoşari virtuali în grădinile de pe Internet. (Nu, nu e o glumă!)

Desigur, în tot acest timp calitatea mesajului a scăzut, comunicarea reală s-a degradat, iar unii dintre “comunicatori” – acaparaţi de viaţa lor virtuală – au uitat, de fapt, să mai vorbească de-adevăratelea. Ce va urma… numai bunul Dumnezeu ştie!

Mă tem să pun cap la cap concluziile constatărilor ultimilor ani şi, mai ales, nu am curaj să privesc sinuciderea lentă a omului mileniului trei, omul cavernelor.