Incursiune în Evul Mediu, la Castelul Corvinilor

Peste 70 de elevi din Piatra Neamţ au venit în această săptămână la Castelul Corvinilor îmbrăcaţi în costume medievale pe care şi le-au croit special pentru această ocazie. Copiii au participat la proiectul „Pe urmele cavalerilor medievali”, alături de elevii hunedoreni, care au fost invitaţi să li se alăture în timpul programului “Şcoala altfel”. Ei au adus la Hunedoara zeci de kilograme de argilă de Cucuteni, pentru a crea “replici” ale ceramicii din zona amintită.

Copiilor din Piatra Neamţ aproape că li s-a tăiat respiraţia când au văzut un cavaler medieval

Iniţiatoarea proiectului a fost Şcoala Generală clasele I-VIII „Nicu Albu” din Piatra Neamţ, în parteneriat cu Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Şcoala Generală cu clasele I-VIII „Elena Cuza” din Piatra Neamţ, Castelul Corvinilor, Ordinul Cavalerilor de Hunedoara, inspectoratele şcolare din judeţele Hunedoara şi Neamţ şi Clubul Sportiv Şcolar Hunedoara. Copiii au participat, de dimineaţa până seara, la ateliere inedite de pielărie, tâmplărie, bijuterie, cusut manual şi broderie, olărit, dansuri şi lupte medievale. Elevii din clasele a cincea, a şasea şi a şaptea au fost însoţiti de şapte dascăli şi doi profesori universitari. Atelierele medievale care s-au desfăşurat în curtea Castelului Corvinilor au continuat activităţile iniţiate de Şcoala „Nicu Albu”, activităţi care au presupus crearea costumaţiei medievale a elevilor şi organizarea unui spectacol cu tematică medievală, unde elevii au dansat, au cântat la pian şi au prezentat o compilaţie dramaturgică despre Mircea cel Bătrân.

Cavalerii “digitali”, admiraţi în carne şi oase

Profesoara de istorie Litiana Bolohan, coordonatoarea elevilor de la şcolile nemţene, spune că ideea unui asemenea proiect i-a venit acum patru ani, când a propus demararea unui curs opţional, intitulat “Cavaleri şi castele în Evul Mediu”. “Mă gândeam să-i duc pe copii undeva unde să poată trăi pe viu stilul de viaţă medieval, numai că a durat ceva timp până când am reuşit să stabilesc legătura cu Ordinul Cavalerilor de Hunedoara (OCH). În vara trecută i-am cunoscut pe cavaleri, după care am încheiat un parteneriat cu o şcoală din Piatra Neamţ şi am demarat scrierea proiectului şi obţinerea aprobărilor necesare. În cele din urmă, proiectul s-a transformat într-unul de anvergură. Costul acestui proiect, pentru părinţii care au confecţionat costume, au plătit ore de dans medieval pentru copii, dar au achitat şi costul cu transportul, cazarea şi masa copiilor este de aproximativ 1.000 de lei, pentru fiecare familie”, declară Litiana Bolohan.

Profesoara – care are amintiri foarte frumoase legate de Castelul Corvinilor, pe care l-a vizitat în urmă cu aproape 20 de ani, când a participat la faza naţională a olimpiadei de istorie – adaugă că băieţii au fost încântaţi să-i vadă în carne şi oase pe cavalerii cunoscuţi de pe Internet. “Copiii au fost fascinaţi de costumele cavalerilor, îi ştiu pe aceştia după nume, le ştiu poveştile, iar fiecare dintre ei are un cavaler preferat. Băieţii au învăţat tehnici de luptă medievală, fetele au învăţat broderie, au pictat coifuri, dar au realizat şi blazoane cavalereşti, în timp ce, sub îndrumarea partenerilor noştri, specialiştii de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza», micuţii au olărit folosind lutul prelucrat încă din iarnă. Am practicat, astfel, un meşteşug preistoric, într-un cadru medieval. Fiecare copil a putut să modeleze vase, pentru că am adus de acasă peste 80 de pacheţele de lut, de forma şi mărimea unei mingi de tenis. A urmat apoi cel de-al doilea atelier, de ardere a ceramicii, pentru ca elevii să vadă ce se întâmplă cu oalele din lut după ardere”, precizează Litiana Bolohan.

Justin cel Şiret şi Andrei cel Mânios

După ce au făcut un tur al Castelului Corvinilor şi i-au văzut pe cavalerii Ordinului de Hunedoara în toiul luptei, elevii din Piatra Neamţ spun că ar vrea să înfiinţeze, în anii următori, un ordin similar la ei acasă. “A fost un lucru extraordinar că micuţi de şcoală generală s-au întâlnit cu cavaleri adevăraţi, iar domniţele, care sunt foarte frumoase, le-au învăţat pe fetele noastre cum să facă broderie şi blazoane. Au fost foarte multe activităţi pe care le-am concentrat într-o singură zi, însă – dacă Ordinul cavalerilor hunedoreni ne invită – noi putem reveni să învăţăm de la ei tehnici medievale, chiar dacă activităţile s-ar întinde pe o săptămână întreagă”, declară profesoara de istorie Doina Bârleanu. Mai mult, au fost chiar părinţi care au decis să-i însoţească pe copii, pentru a vizita zona şi pentru a se amuza împreună cu micuţii lor. Mihaela, o fetiţă din clasa a şasea, povesteşte că în timpul luptelor interactive cavalerii de la Hunedoara s-au bătut cu colegii lor, dar adaugă râzând că “oastea” Corvinilor i-a lăsat, de această dată, pe nemţeni să câştige. Ceva mai încolo, fetele brodează sau pictează coifuri.

“Nu ne aşteptam să vedem copii cu costume atât de frumoase, care să ştie să danseze aşa de bine. Am recunoscut muzica şi unele dintre dansuri, în timp ce altele sunt noi, aşa că ne-ar putea învăţa şi ei pe noi câţiva paşi”, spune domniţa Laura (Bem). Cristian Stoleru, unul dintre elevii din Piatra Neamţ, spune că s-a inspirat după legendele cavalerilor de Hunedoara, aşa că are, şi el, mitul personal: “Povestea unui cavaler porneşte, de fapt, de la blazon. Legenda mea începe cu foarte, foarte mulţi ani în urmă – în secolul al X-lea, când stră-străbunicul meu, Justin cel Şiret, a fost investit cavaler creştin pentru curajul şi loialitatea sa. Pe blazonul său purta un şarpe, un animal inteligent, o fiinţă cu sânge rece. Crucea şi culoarea albă simbolizau credinţa în Dumnezeu, iar onoarea era suprema sa valoare. Vremea a trecut şi a venit rândul unui alt cavaler al neamului Stolerilor să-şi arate curajul în luptă: este vorba despre Andrei cel Mânios, care a înfrânt Dragonul de foc, iar – de atunci – blazonul său a rămas însângerat. Pentru curajul lui, împăratul Sigismund de Luxemburg, l-a înnobilat cu Ordinul Dragonului. Poate eu nu sunt un rege şi nici măcar un prinţ, dar sunt un cavaler care vrea să apere această ţară de toate necazurile care se vor abate asupra ei”, declară serios şi plin de emfază Cristian.

Cea mai veche tehnologie de ardere

Lutul şi prelucrarea sa au avut un rol important în acţiunea derulată la Castelul Corvinilor

Ajunşi la Hunedoara, profesorii voluntari de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, specializaţi în arheologie şi cuptoare preistorice, au încercat să le arate copiilor ce înseamnă, de fapt, “cioburile” vechi de mii de ani, pe care le găsesc, întâmplător, în grădina bunicilor sau pe care le văd în vitrinele muzeelor. “Preistorie nu se mai face deloc, din păcate, nici în şcoala generală şi nici la liceu. Pentru că nu am avut timp să stăm la Hunedoara, astfel ca vasele să se usuce în condiţiile pe care le avea omul preistoric, am făcut la Iaşi o parte dintre acestea, iar în curtea Castelului Corvinilor le-am ars după procedeul contactului direct cu focul. Lutul a fost extras din pământ, din proximitatea sitului Cucuteni (Iaşi) cu un an în urmă. Prelucrarea a însemnat curăţarea lutului, prelucrarea mecanică, bătătorirea şi lăsarea peste iarnă la îngheţ, ca să iasă toată apa din el.

După ce au fost realizate de copii, vasele au fost acoperite cu paie şi cu lemne, ca un capac. Am fi avut nevoie şi de balegă amestecată cu pământ, pentru a reface un cuptor, însă, pentru că nu am avut la îndemână, am mers pe varianta cea mai veche posibilă: contactul direct cu focul”, explică lectorul universitar Neculai Bolohan. “Sper ca, poate, măcar unul dintre copiii care au participat la proiectul medieval de la Hunedoara să devină pasionat de istorie sau preistorie şi să studieze asta la Universitate, deşi este mult mai uşor să mânuiască I-Pad-ul sau I-Phone-ul, decât un meşteşug tradiţional, care cere pasiune, răbdare şi timp”. Potrivit istoricilor, ceramica pictată Cucuteni este unică în Europa, similitudini fiind descoperite doar cu o ceramică neolitică din China, cu un mileniu mai tânără faţă de ceramica de la Cucuteni.