Jurnal de pescar: Mureş schimbător

Tot pe o vreme câinească ne-am hotărât să abordăm Mureşul în zona barajului de la Mintia, dar de data aceasta pe partea dreaptă a digului, cum treci calea ferată. Imediat lângă sediul unei firme cunoscute din judeţ, există o parcare unde vă puteţi lăsa maşina. De acolo, peste conductă, mai mergeţi 50 de metri către stuf şi coborâţi la locul cu pricina.

Locuri ştiute şi neştiute

Ştiam că în dreapta barajului, „din sus de baraj”, cum spun pescarii, avem o apă foarte adâncă, de până la 15-20 de metri, poate şi mai mult, cu gropane imense. Ştiam că acolo nimeni nu pescuieşte pe o porţiune de aproape un kilometru, până la canalul Căian, unde iarna se dau recitaluri la scobar şi vara la clean. Tot mai puţin sus de Căian sunt locuri foarte bune pentru somn, cu gropane adânci, în care pândesc mustăcioşii. Totul este să ştii doar perioada în care mănâncă ei foarte bine şi ce momeli să le dai pe la nas. Dar acolo, imediat în dreapta digului, Mureşul intră ca într-un bazin, lat de aproximativ 15 metri şi adânc de până la doi metri.

„Bazinul” are o deschidere frumoasă către cursul principal al râului, astfel că se poate pescui în zonă şi la feeder. În gura „bazinului” se află o ţeavă pe care vine apă caldă din când în când. Sincer, habar n-aveam de acest loc, însă, cu câteva zile înainte să vin pentru prima oară aici, prietenul meu Alin Niţă a făcut o partidă la plută cu bolo şi a prins aproape trei kilograme în doar câteva ore. Bine, atunci malurile erau ticsite de pescari. Secretul – venea apă caldă pe conductă, iar atunci când apa este rece, apa caldă este o binecuvântare pentru peşti. N-a fost nevoie decât de câţiva bulgăraşi de nadă şi câte 3-4 viermi pe cârlig. „Am prins scobari, cleni, mulţi morunaşi, mrenuţe şi cosac, undeva în dreapta bazinului, pentru că, pe marginea lui betonată, era plin de pescari unul lângă altul”, spune Alin. De data aceasta ne-am nimerit din nou în ceasul nepotrivit.

De sus am putut observa că pe locul fierbinte nu este decât un pescar şi ne-am dat rapid seama că se întâmplă ceva. Era de aşteptat, pe ţeavă nu mai venea apă caldă, iar temperatura apei din Mureş era extrem de scăzută. Deşi apa era tulbure, ciocolatie, învolburată şi cum mai vreţi să-i spuneţi, am văzut mulţi peşti sărind la suprafaţă, îndeosebi obleţoci, ceea ce ne-a încurajat puţin. Am desfăcut bolognesele şi le-am pus la treabă. Am făcut ceva nadă, rămăşiţe din partide anterioare – ceva mix pentru oblete şi babuşcă, la care am adăugat puţin Maros Mix XXL River, cam o mână bună de colant şi un sfert de tub de aditiv de la Benzar Mix cu aromă de coriandru. Niciun efect, după aproape o oră de pescuit. L-am întrebat pe colegul pe care-l găsisem pe apă şi nici el nu prinsese nimic. „Aici s-a prins foarte bine, dar numai atunci când au dat drumul la apă caldă de la termocentrală. Au fost pescari care au prins şi zece kilograme de caras şi chiar şi crap. Acum e linişte şi pace, nicio şansă să prindem ceva, poate doar câţiva obleţi cu mare noroc”, zicea colegul. Deznădăjduiţi, încercăm şi la feeder, aproape de buza stufului din dreapta. Mai stăm puţin şi nu avem niciun rezultat. Mă pun să fac câteva poze ale locului şi observ din nou acelaşi spectacol grotesc mereu întânit pe malurile apelor. Peturi şi mizerii cam cât vezi cu ochii pe întinderea malului.

N-ai ce să strângi rapid, pentru că sunt prea multe şi poate când mai venim facem şi-un foc. Deocamdată, ne retragem îngheţaţi de vântul rece, cu gândul la patul cald şi la duşul fierbinte de-acasă.