Medic în Europa, nu şi în România

Ştie medicină şi este doctor bun. A lucrat în Anglia, în Asia şi Orientul Mijlociu, dar nu poate profesa în România. Este povestea unui tânăr medic care s-a întors în ţară după doi ani în care a lucrat ca medic de urgenţă pentru armata americană şi cea britanică. Este recunoscut de Colegiul Medicilor din Anglia, dar nu şi de cel din România. În timp ce mii de medici pleacă din ţară, tânărul a vrut să se întoarcă, să facă ceva pentru comunitatea din Valea Jiului. Răspunsul autorităţilor medicale române este categoric – nu se poate. 

După doi ani în care a servit în teatre de război, în România, medicului Cristian Remus Hărşan, recunoscut în Statele Unite şi Marea Britanie, i se mai cere rezidenţiat dacă vrea să fie considerat medic

“Este foarte dificil, chiar mi-aş dori să ajut oamenii şi oraşul. De asta m-am întors, nu pentru bani, pentru că dintr-un salariu de medic nu poţi trăi în România. Am vrut să fac ceva pentru ţara mea, pentru comunitatea mea, să clădesc ceva şi aş fi vrut să mai aduc doctori din afară, din Franţa, Germania, din Anglia. Nu pot. Nu au dreptul de a lucra în România. Oriunde în Uniunea Europeană, dar nu în România”. Sunt cuvintele lui Cristian Remus Hărşan, un tânăr din Vulcan. La 31 de ani, are o experienţă uriaşă şi inedită faţă de colegii lui: a practicat medicina în Anglia şi a lucrat pentru forţele militare americane şi britanice în Irak şi Afganistan. Pe parafa sa, folosită în două războaie, scrie: “Dr. Cristian Remus Harsan. Physician. General Medicine”. Tânărul a studiat Medicina generală la Facultatea “Titu Maiorescu” din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 2009.

După câteva luni de tatonări a ofertelor de muncă şi a posibilităţilor din România, la începutul anului următor, s-a decis pentru… americani: “În 2010, eram în avion, în drum spre Irak. Aici am lucrat ca medic generalist, în medicina de urgenţă. Primul loc în care am lucrat a fost Victory Base în Bagdad, unde am stat cam trei săptămâni, apoi încă şase luni în Balad Airbase”. Baza americană se află în nordul Irakului, la circa 70 de kilometri de Bagdad. Cât a lucrat în Irak, autorităţile l-au considerat “Physician MD”. La jumătatea aceluiaşi an, pleca în Anglia, unde s-a înregistrat la Colegiul Medical Britanic, iar autorităţile îl consideră: “fully registered medical practitioner”. A obţinut un certificat de practică medicală nelimitată. Cu studiile recunoscute, tânărul Cristian Remus Hărşan a lucrat ca medic de urgenţă în mai multe unităţi medicale, fără nicio oprelişte din partea colegilor sau a forurilor de specialitate.

Amintiri cu gloanţe şi AKM

După luni de zile ca medic de urgenţă în Anglia, a plecat cu un contract în Afganistan, angajat al armatei britanice. Ajunge în Camp Bastion. Câştiga peste 8.000 de dolari lunar, plus masă, cazare şi transport gratuit. “Mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a murit niciun pacient în clinica mea. Da, acolo aveam clinica mea”, zâmbeşte medicul: “Eram singurul doctor, aveam doi asistenţi şi un paramedic la 2.000 de oameni, plus răniţii care îmi veneau de afară, din câmp. Îmi amintesc că un singur pacient a decedat în drum spre Kandahar. Era împuşcat în cap, noi l-am stabilizat, am făcut tot ce am putut, a murit în avion”, spune, parcă scuzându-se, medicul care şi-a trecut pe pagina de Facebook: “Călător de pe un continent pe altul în căutarea de răspunsuri”.

I-a fost greu în Afganistan – departe de ai lui, în gura războiului, într-o lume foarte diferită: “La primele ore ale dimineţii, afară erau deja 50 de grade”. Într-un fel, s-a obişnuit cu războiul – poate spune că a trăit în două teatre de operaţiuni importante şi a văzut în doi ani mai mult decât restul semenilor într-o viaţă. Nu i-a păsat o clipă că, vânând aventura şi experienţele inedite, ar putea muri sau i s-ar fi putut întâmpla altă nenorocire, doar vedea zilnic ce ravagii poate face o luptă în secolului XXl: a tratat de la cazuri obişnuite până la cazuri grave, care l-au ţinut ore întregi în sală: răniţi, împuşcaţi, tăiaţi cu sabia. Îşi aminteşte că a încercat mai bine de două ore să-i oprească hemoragia unui membru al securităţii afgane care primise o sabie în cap. A reuşit să-i salveze şi să stabilizeze cazuri care întorc pe dos stomacul oamenilor de rând: împuşcaţi în piept, în cap, răni făcute de AKM în faţă. Ca să-şi aducă aminte, a păstrat un glonţ scos dintr-un pacient.

Întâmplări şi dezastre

“Nimic nu e întâmplător în viaţă. Întâmplarea duce la dezastre”, crede tânărul care, după doi ani petrecuţi în străinătate, s-a întors acasă, să pună umărul la reorganizarea Spitalului din Vulcan. Numai că a avut o surpriză de proporţii: şi-a dat seama că este medic oriunde în lume, dar nu şi în România. La 31 de ani, cu o experienţă câştigată în spitale de campanie în două războaie, plus cea din spitalele din Anglia, s-a trezit însă că aici, în ţara sa, nu este medic decât cu competenţe limitate: “Sunt medic dar cu competenţe limitate, adică pot să tratez pacienţii, dar nu prea pot. Am nevoie de contraparafa unui coleg sau a şefului de departament pentru că, în România, se pare că legile sunt altfel decât în Uniunea Europeană”. Este angajat cu jumătate de normă la Spitalul din Vulcan, lucrează, dar munca sa trebuie supervizată de un coleg, aşa că poate lucra doar în schimbul întâi, la urgenţă.

Conducerea Spitalului Municipal din Vulcan a solicitat de la Ministerul Sănătăţii un răspuns oficial privind angajarea tânărului medic. Au primit în februarie o bucată dintr-o ordonanţă de urgenţă: nr 18 din 2009, unde scrie: “Art 22, 1. Începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist. 2. Medicii din promoţia 2005 şi ulterioare care nu au fost confirmaţi medici rezidenţi beneficiază de competenţe limitate (…. 3. Medicii cu competenţe limitate nu pot fi încadraţi în serviciile de ambulanţă şi nu pot intra în relaţie contractuală directă cu casele de asigurări de sănătate”. Autorităţile din Vulcan, care s-au luptat să salveze spitalul oraşului, au vrut să reîmprospăteze echipa de medici, de asta l-au chemat şi pe tânărul doctor, care a sărit să îi ajute. Acum au apelat la doctorul Raed Arafat pentru ajutor, să descurce ceea ce legislaţia română a încurcat: “Împreună cu colegii mei de la Primăria Vulcan facem toate demersurile, am cerut şi sprijinul domnului Raed Arafat şi poate găsim o portiţă în legislaţie pentru ca domnul doctor să rămână definitiv în România. Este păcat să servească în alte ţări, este păcat să irosim un medic atât de bun, care să trateze pacienţi în alte ţări şi să nu poată lucra pentru semenii săi de acasă”, spune viceprimarul Angela Stoica.

Pentru ceea ce se întâmplă, Ministerul Sănătăţii dă vina pe legislaţie, o legislaţie care nu îi permite unui absolvent de medicină să-şi facă meseria. Se întâmplă doar în România şi este unul dintre motivele pentru care tinerii medici pleacă masiv să lucreze afară, unde sunt primiţi cu braţele deschise şi plătiţi bine.

“În căutarea sensului pierdut”

Acum, Cristian Remus Hărşan lucrează la Spitalul din Vulcan cu jumătate de normă şi ca medic cu competenţe limitate, adică poate trata pacienţi doar sub supravegherea unui coleg. Uimitor este că în spitalele de campanie din Irak, cele din Afganistan şi chiar şi în Anglia nu l-a supravegheat nimeni, a lucrat singur şi a lucrat bine. A tratat sute de cazuri de militari răniţi, împuşcaţi sau arşi. În plus, a lucrat luni de zile în Anglia ca medic de urgenţă, dar în România legislaţia nu îi dă decat competenţe limitate. “Cei care au terminat după 2005 nu pot practica medicina doar dacă îşi dau aşa-zisul examen de rezidenţiat, adică dacă stau într-un centru universitar să se chinuie următorii 3, 5, 6 ani, depinde de specializare, ceea ce nu mi se pare deloc corect. Mai ales că primesc 7-8 milioane de lei vechi. Este doar o prelungire a chinului din facultate. Acum, eu primesc, cred, vreo 900 de lei, cu tot cu sporuri”. Asta înseamnă că statul român îi plăteşte lunar mult mai puţin decât armata britanică într-o singură zi. Potrivit documentelor, în perioada lucrată în Afganistan, era plătit cu 8.153 de dolari pe lună, adică 263 pe zi. Şi totuşi, tânărul îşi doreşte să lucreze acasă.

În doar câteva luni, i-a cucerit nu doar pe pacienţi, dar şi autorităţile au numai cuvinte de laudă pentru Cristian Hărşan. “Suntem încântaţi de activitatea lui – este un medic foarte bun, chiar foarte bun ca practică, dar şi un medic exemplar: este comunicativ, deschis, colaborează cu pacienţii. La urma-urmei, asta îşi doreşte fiecare om care ajunge la un spital: să fie tratat bine, doctorul să povestească cu el, să-l facă să înţeleagă de ce suferă şi cum să se trateze”, povesteşte viceprimarul Angela Stoica. Numai că legea din România se opune. În 2011, tânărul era confirmat de American Heart Association, care îi acorda dreptul de practică ACLS Provider, un document semnat de cei de la Spitalul American din Dubai.

Şi tânărul are un dosar plin cu sute de documente, însă autorităţile române nu reuşesc să-i recunoască munca: “Cred că numai în România se poate întâmpla aşa ceva: să faci o facultate de şase ani, dar să nu poţi să profesezi”. Cei de la Colegiul Medicilor din Hunedoara nu-l pot ajuta cu nimic atât timp cât prevederile legale cer rezidenţiatul: “Legislaţia care reglementează exercitarea profesiunii de medic spune că absolvenţii facultăţilor de medicină de după 2005 nu mai pot beneficia de drept de liberă practică decât după parcurgerea unui stagiu de pregătire într-un centru de specialitate. Practic, trebuie parcurs stagiul de rezidenţiat într-una din specializările acreditate în România. Doar după asta poate avea drept de liberă practică”, explică doctorul Mircea Artean, preşedintele Colegiului Medicilor din Hunedoara. În căutarea dreptăţii, Cristian Remus Hărşan i s-a adresat lui Raed Arafat: “Domnul doctor Raed Arafat, subsecretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, a fost uimit de povestea mea, de ce se întâmplă.

Probabil că nu ştia de aceste reglementări. A văzut toate actele mele, documentele şi mi-a promis că o să se rezolve cumva pe parcurs, probabil se va schimba legea. Este un om foarte altruist şi m-a primit ca pe un coleg. Aşa mi-a şi spus: “Colegul de la Petroşani, vă rog, poftiţi”. Acum, tânărul are două posibilităţi – poate oricând pleca dincolo, unde este plătit cu mii de euro, sau poate rămâne în ţară să-şi facă rezidenţiatul. Asta înseamnă că trebuie să lucreze într-un centru universitar câţiva ani buni pe 700 -800 de lei pe lună, din care să-şi plătească chiria şi să trăiască, dacă se poate, decent. Nu este sigur unde îl va prinde viitorul…