Andrada încă are nevoie de ajutor

Calvarul adolescentei din Călan bolnavă de leucemie, pentru care colegii, prietenii şi cunoscuţii au încercat să adune bani pentru medicamente, nu s-a terminat. De pe patul de spital, Andrada Sukar ne-a trimis o scrisoare, pe care ne-a rugat să o publicăm aşa cum este.

“Povestea mea”

De pe patul de spital, Andrada (în dreapta imaginii, împreună cu mama ei, Viorelia) este nevoită să ceară ajutorul nostru

Numele meu este Andrada Izabela Sukar, am 17 ani şi sunt din Călan, judeţul Hunedoara. Eram o fată oarecare, elevă la un liceu bun, înconjurată de oameni buni şi de o familie minunată. Acum, toate acestea sunt de domeniul trecutului din cauză că în urmă cu şapte luni am fost diagnosticată cu o boală cruntă şi nemiloasă: leucemie acută limfoblastică cu celule Pre B L2 – pe scurt, cancer. De atunci viaţa mea s-a schimbat complet. Nu mi-am mai văzut casa, prietenii, colegii de şcoală. Am fost depistată cu această boală pe data de 24 septembrue 2011, la Spitalul Judeţean din Târgu Mureş. Am fost internată în secţia de oncohematologie, cu valori alarmante ale analizelor de sânge şi cu un sistem nervos central afectat în urma unui leşin. Aveam nevoie de transfuzii de sânge, dar rezervele de sânge care-mi erau necesare nu existau în spital. Familia mea a fost nevoită să aducă donatori de acasă, de la 200 de kilometri distanţă. Când au ajuns la spital, sângele unora dintre donatori nu era compatibil cu al meu. Trebuia să încep cura de citostatice.

Pentru unele dintre aceste medicamente părinţii mei au fost cei care au trebuit să se zbată să facă rost de bani. Le-au cumpărat din afara ţării. După începera terapiei au apărut şi reacţiile adverse. Am început să am probleme mari cu glicemia şi cu ficatul. Nu exista nici glucoză în spital. Mă simţeam tot mai rău, aşa că părinţii mei au decis să căutăm o clinică în afara ţării. Cu ajutorul Asociaţiei “Bubulina” am intrat în legătură cu o clinică din Italia – “San Matteo” din Pavia, o localitate apropiată de Milano. Doamna Cristina Dragoş ne-a ajutat să obţinem acceptul acestei clinici. Pe 22 noiembrie am ajuns aici. Medicii italieni mi-au făcut mai multe investigaţii şi am început un tratament adecvat. Speram ca totul să se termine şi să mă întorc acasă la frăţiorul meu mai mic, dar nu e aşa… Medicii de aici au decis, pentru siguranţa mea, ca eu să continui terapia încă aproximativ şase luni.

Mama mea este aici, împreună cu mine. A renunţat la tot ca să poată sta cu mine… Locuim într-o casă în care mai sunt găzduiţi şi alţi copii de cancer. Suntem în mare dificultate financiară din cauză că mama nu mai are un loc de muncă, iar tatăl meu se descurcă foarte greu în ţară. Aici, în Italia, se cheltuie bani mulţi pe mâncare, pe transportul la spital (distanţa până la clinică este de 6 kilometri), pe chirie… Viaţa în Italia este foarte scumpă. Acum urmez un protocol de tratament numit “reinducţie”. Din cauza valorilor anormale ale glicemiei, pe 7 aprilie medicii au decis să mă interneze în clinică. Sper să identifice cauza cât mai repede şi să mă pot bucura împreună cu frăţiorul meu, Sergiu, măcar câteva zile, de Sfintele Paşti. Am insistat să vină să-l văd măcar pentru câteva zile şi el şi tatăl meu, pentru că îmi este tare dor de ei.”

Explicaţii pe ton trist

Claudiu Flaviu Ileasă este tatăl vitreg al Andradei. Fata spune însă despre el “oricum, el e tati, aşa că…”. Bărbatul lucrează ca pădurar şi câştigă doar 800 de lei pe lună, bani cu care trebuie să-l îngrijească şi pe Sergiu, mezinul familiei. Claudiu Ileasă spune că acţiunile de strângere de fonduri din toamna trecută cu contat, însă nu au fost decisive pentru rezolvarea problemei. “Am primit 2.400 de euro şi 3000 de lei. La spitalul din Tg. Mureş ne-au trimis să cumpărăm medicamentele, inclusiv glucoza pentru perfuzii a trebuit s-o luăm noi, de la farmacie. Doar Cardioxanul costă 150 de milioane de lei vechi. L-am găsit în Ungaria, cu 100 de milioane. Cu chiu cu vai am reuşit să obţinem plecarea în Italia cu formularul E 112. Nu suntem siguri că mai reuşim o prelungire a valabilităţii formularului E 112. Ca să fim siguri că Andrada îşi urmează tratamentul până la capăt, avem nevoie de 40.000 de euro”, spune tatăl fetei.

“După ce termin terapia, dacă reuşim să rămânem până la toamnă la clinica italiană, mai am nevoie de o perioadă de tratament care se va prelungi pe doi ani, cu pastile în fiecare zi şi controale lunare în Italia. Poate că o să reuşesc să scap”, spune Andrada, cu o voce aproape stinsă. Aproape că nu mai crede în şansele ei. Dar nu renunţă la speranţă. Zilele acestea s-a apucat să-şi facă un site, iar primul text care va fi postat este scrisoarea prezentată şi de REPLICA. “Am avut ceva bănuţi strânşi şi din acţiunile caritabile iniţiate de colegi, de prieteni… Dar o zi de spitalizare aici costă 1.200 de euro. E drept că am reuşit, până la urmă, să plec în Italia cu formularul E 112, însă acesta nu acoperă toate cheltuielile. Chiria ne costă 200 de euro, transportul până la clinică e încă 50 – 100 de euro. Alimentele pe care am voie să le consum sunt şi ele destul de scumpe. Ai mei se zbat în continuare, săracii, dar veniturile lor sunt infime, comparativ cu necesităţile”. Din tonul trist al fetei se simte că nu vrea să ceară ajutor, dar nu are încotro.

Este viaţa ei în joc. Mai are o şansă, dar din cauza sistemului nostru medical, în cazul Andradei, şansă la viaţă se găseşte în străinătate şi se acordă contra-cost. Cei care doresc să o ajute pe Andrada să îşi termine tratamentul, singura soluţie pentru a învinge cumplita boală, sunt rugaţi să facă donaţii în următoarele conturi, ambele deschise la BCR – filiala Călan, pe numele lui Ileasă Claudiu Flaviu (tatăl vitreg al Andradei). Donaţii în euro se pot face în contul: RO86RNCB0745024382180003. Donaţii în lei se pot face în contul: RO13RNCB016602438218.