Colţul cultural: Moartea accidentală a unui anarhist

Am participat zilele trecute la a treia premieră din acest an de la Teatrul de Artă din Deva. Îmi plac oamenii care se ţin de cuvânt şi acum mă refer la maestrul MC Ranin. Ştiind care sunt intenţiile sale, asist cu plăcere la punerea în pagină a proiectelor ambiţioase, care duc tot mai convingător spre construcţia unui fenomen teatral la Deva. Montarea “Moartea accidentală a unui anarhist” continuă seria evenimentelor din acest an.

Apropo, zilele trecute am văzut titrat la televizor următorul anunţ: un poliţist a omorât în bătaie un suspect. Aveam încă proaspete în minte secvenţe din acida comedie muzicală de la Teatrul de Artă din Deva.

Ploua când am ajuns la teatru şi, intrând în foaier, am fost surprins de agitaţia de aici: poliţie, strigăte, mu-
zică rock, punk-işti, tineri care asistau la primele secvenţe din ceea ce reprezenta moartea accidentală a unui anarhist. Introdus deja în atmosferă, rupt de exterior, am asistat apoi, timp de două ore, la o comedie care mi-a satisfăcut angoasele referitoare la relaţia sistem – libertate.
Satira la adresa instituţiilor de opresiune, în cazul nostru poliţia, cu toate faţetele ei, politice, de abuz, prostie, ignoranţă, animalitate, incultură, duplicitate, au fost evidenţiate ingenios şi provocate în acelaşi timp de “nebunul satului”, aici Maniacul, un personaj care devine la rândul lui anchetator, dar de data aceasta de poliţisţi.

Reuşite intervenţiile muzicale ale trupei Quas, ce punctează din când în când atmosfera generală, îngroşând stările şi atitudinile personajelor. Sugestiv aleasă ca gen, muzica rock sugerează spiritul protestatar şi dorinţa de evadare a tinerilor din anii ‘70, perioadă în care a avut, de altfel, loc şi evenimentul abordat în piesă.

Prestaţia actorilor a fost remarcabilă, partitura celor patru poliţişti fiind susţinută cu o plăcere ancorată în dorinţa de satirizare atât de firească în general. Anchetatorul de poliţisţi, Maniacul, a fost liantul întregii comedii, lejeritatea cu care a jucat arătând o disponibilitate fabuloasă pentru roluri complexe, de compoziţie. Reacţia publicului a fost pe măsură, râsetele din sală întregind într-un fel atmosfera generală.

Dacă “nebunul satului” a spus numai “adevăruri”, era nevoie şi de presă ca să le transmită mai departe. Presa apare aici în două posturi, întâi ca mijloc de informare şi implicit de presiune. Demn de subliniat ar fi ideea că piesa stă sub semnul anchetei. Poliţiştii anchetează, Maniacul anchetează, ziarista anchetează. Atmosfera, chiar dacă este comică, te pune pe gânduri şi, la un moment dat, realizezi că starea de libertate este iluzorie.

Subiectul lui Dario Fo este inspirat din cazul real al “morţii accidentale” a activistului politic Giuseppe Pinelli, survenită la comisariatul de Poliţie din Milano, în circumstanţe neclare, în anul 1969. Explicaţia oferită de autorităţi privind cauza morţii a fost aceea că interogatul a căzut de la fereastră. Astfel, se abordează o tematică extrem de actuală în contextul socio-politic din România, şi anume tratamentul aplicat militanţilor politici şi a exercitării dreptului la liberă exprimare. “Uneori, oamenii sunt întrebaţi: vreţi libertate?! Atunci, vă mai dăm puţină libertate şi veţi fi puţin mai liberi. În realitate, nu există mai multă sau mai puţină libertate, ori eşti liber, ori nu! Mesajul scriitorului italian este foarte limpede la lectură, iar ceea ce vreau eu să subliniez în spectacolul de la Deva este că numai o presă şi o justiţie libere pot schimba lumea”, a spus regizorul Başar. Întregul spectacol este, de fapt, o farsă grotească, având ca suport muzical piesele trupei Quas din Deva.

Kemal Başar, fost director artistic şi director adjunct al Teatrului de Stat din Ankara, activează în prezent ca regizor şi actor în cadrul Teatrului Turc de Stat. Concomitent, este consultant şi director de festivaluri în ţări precum Rusia, Polonia, Grecia, Anglia, Olanda, Finlanda şi Austria. În România, a coordonat Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu – ediţiile 2004, 2005, 2008, 2011. Joacă în producţii de televiziune, traduce şi predă la diverse şcoli de teatru.
MC Ranin, directorul artistic al Teatrului de Artă din Deva, este de părere că “Regizorul turc încearcă, de ani de zile, să facă o punte între Orient şi Occident, ceea ce nu este un lucru simplu”.

Autor: Dario Fo
Regia: Kemal Başar
Scenografia: MC Ranin
Light design: Yuksel Aymaz
Muzica originală: Quas
Coregrafia: Hugo Wolff
Regizor secund: Daniel Ionescu
Traducerea: Loredana Chircu
Distribuţia: Sebastian Marina, Doru Presecan, Cătălin Mareş, Adrian Anghel, Laura Voicu, Răzvan Vicoveanu, Garcia Mario Valdelvira, Lavinia Pop Coman, Lăcrămioara Bradoschi.
Trupa Quas: Daniel Mogoşanu, Nini Câmpeanu, Lucian Popa Ioan, Leendert Hagestein.