Editorial: Ungureanu pare, dar nu e “Rambo”

Evident, deşi românii aşteaptă demult o Guvernare de tip “Rambo” care, cu o rafală de decizii bine ţintite, să lichideze pe loc tarele economice actuale, speranţa aceasta nu e realistă. Pur şi simplu, nu există aşa ceva. Dovada este actualul Guvern condus de domnul Ungureanu, ale cărui declaraţii şi atitudini iniţiale au răsădit speranţele.  Vă amintiţi? Prima temă pe care Ungureanu le-a impus-o membrilor Guvernului a fost aceea de a aduce venituri în valoare de două miliarde de euro la buget, din evaziune fiscală. Încet-încet, promisiunile lui Mihai Răzvan Ungureanu au încălzit spiritele adormite. Scăderea CAS-ului şi redimensionarea fiscalităţii pe zona IMM-urilor au fost primele subiecte care au dat o urmă de entuziasm mediului privat. Nu după mult timp, de data asta, preşedintele Băsescu i-a impus premierului o sarcină la care se bate din palme: să reîntregească ciuntitele salarii ale bugetarilor.

Ei bine, au trecut două luni de când domnul Ungureanu şi-a preluat mandatul, timp pe care domnia sa singură şi l-a impus până la un prim raport al activităţii în faţa Parlamentului. Sorocul a venit. Care sunt realizările Guvernului Ungureanu de la preluarea mandatului până acum? Cu ce poate, eventual, să se laude Ungureanu este acel Consiliu Consultativ pentru mediul de afaceri, al cărui obiectiv declarat este consolidarea relaţiilor dintre politica guvernamentală şi mediul economic, sesizarea impactului deciziilor economice ale Guvernului şi identificarea unor soluţii. Punct câştigat pe comunicare, dar fără o finalitate clară.

Practic, în cele două luni în care a lăsat să se înţeleagă că e un ninja al guvernărilor rentabile, domnul prim-ministru nu lasă nicio urmă de plusvaloare în viaţa de zi cu zi a românilor.
Nimic care să poată fi ţinut în mână ca şi câştig de către populaţie. Fiscalitatea apasă la fel de tare populaţia şi angajatorii, în planul evaziunii fiscale nu au fost înregistrate succese pe ramură, privatizările, chiar făcute pe doi lei, nu au funcţionat şi, din fericire, cu toate că am supărat FMI-ul, cuprul rămâne încă la noi. Şi peste toate aceste nefăcute, domnul Ungureanu a început să aplice, cu ceva mai mari reţineri, şi metoda Boc de alocare a fondurilor. Vedem că a început deja să dea bani la primăriile PDL-iste, după ce cu nicio săptămână în urmă
trântise uşa mai marilor partidului, care-i propuneau alocări pentru pomana electorală.

Domnul Ungureanu nu este Rambo! Dar, fireşte, până la urmă nici Boc nu este. Principalul său handicap acum este faptul că a fost numit de domnul preşedinte Băsescu, care i-a îmnânat un mandat otrăvit.