Jurnal de pescar: Crapi “balşoi” la Uroi

Puţine sunt bălţile care se ridică la nivelul aşpteptărilor pescarilor, cu atât mai mult în perioada de prohibiţie. Cele mai multe oferte sunt de fapt păcăleli. Adică plăteşti o taxă piperată şi nu prinzi nimic. Aşa e la Orăştie, Brănişca, Unirea şi altele. Nu la fel se întâmplă la Uroi, unde oferta este una cât se poate de sănătoasă. Chiar dacă taxa de 60 de lei îi sperie pe mulţi pescari, capturile sunt onorabile şi pentru cei mai pretenţioşi. Staţionariştii se bucură de frecvenţă la caras mare şi ciortan, iar crăparii pot prinde exemplare record.

Puncte forte şi inconveniente

Deveanul Dan Miclea a reuºit captura zilei – un crap de peste 13 kg prins la Uroi

Am ajuns pe baltă pe la prânz şi ne-am instalat rapid taman pe pontonul cu numărul 13 – ghinionist ar zice pescarii superstiţioşi, însă doar pe jumătate. Mulţi ar contesta construcţia acestor pontoane, ca fiind nefuncţionale – îţi pot îngreuna un eventual pescuit la rubeziană, te pot încurca în timpul drill-ului etc., însă factorul decisiv îl constituie de departe reprezentarea piscicolă. În partea dreaptă a standului, pe care a pescuit prietenul meu Pava, a fost ghinion curat, adică mult prea multe agăţături enervante. A agăţat feeder-ul la fund, iar unele monturi chiar le-a rupt; a rupt de două ori montura cu waggler, însă am reuşit să o recuperăm de fiecare dată, ba cu o altă montură azvârlită după ea, ba cu ajutorul minciogului de competiţie cu coadă lungă. În partea stângă, cea pe care am pescuit eu, în timpul în care a bătut vântul puternic, pluta se scufunda nefiresc sub valuri, trasă de ierburile de pe fundul apei. Cu greu reuşeai să controlezi pluta şi de multe ori te înşelai în privinţa trăsăturilor. Era un pescuit deosebit de dificil în acele momente. Greu era să scufunzi firul. L-am pulverizat cu spray special – Sinking de la Maver, dar tot degeaba.

Nu reuşeam să scufundăm firul din pricina distanţei prea scurte până pe malul opus, cel mult 35 de metri şi astfel dădeam doar o tură şi jumătate de manivelă, trăgeam firul sub apă, dar tot rămânea burtă, iar vântul era „prietenul” nostru.

Surpriza de la Turbo

Dar colac peste pupăză, partida a debutat cât se poate de promiţător. Cu o nădire de apel cu doar 5-6 bulgări de nadă pe vadul de 20-25 de metri, am adus rapid câţiva caraşi de talie mare. Am apelat pe urmă la un artificiu – am pulverizat peste cârligul încărcat din belşug cu celebra „cireaşă” de viermi puţin Turbo Spray de la Benzar Mix cu aromă de coriandru, pe care scrie Gardons (destinat aşadar speciilor de talie mică – babuşcă, roşioară, oblete şi chiar plătică). Este vorba despre o esenţă, un ulei aromat, care măreşte eficienţa şi atractivitatea momelii prezentate. Am mai folosit-o pe Cinciş la babuşcă, dar nu am sesizat neapărat o diferenţă. De data aceasta s-a simţit. N-a durat mult şi am avut un crap în drill. Peste câteva minute, cu aceeaşi şmecherie, am înţepat din nou un crap, iar apoi alţii. Cu siguranţă Turbo Sprayul a contat, aşa că l-am folosit pe toată durata partidei.

Atunci când, experimental, nu pulverizam Turbo peste viermi, nu aveam trăsături, în vreme ce trăsăturile au venit doar pe viermii pulverizaţi. Nada a fost compusă din o parte Maros Mix Serie Feeder – Special Feeder (gama pungilor verzi), un pachet Timar Mix – căpşună, un pachet Maros Mix – Ponty Special Betain, un sfert de pachet de aditiv praf Carpix de la Sensas, o jumătate de cutie de porumb, câte doi-trei pumni de pelete Maros Mix – de porumb şi Sensas – puţin mai mari, de căpşuni. Am alternat pescuitul la match cu cel la feeder, însă la feeder nu am prins niciun crap, doar carăsoci, unii trăgând în aşa hal încât era cât pe ce să ne smulgă lansetele de pe ponton. Crapii au intrat pe vadul nădit, iar drill-urile au fost nebune. Deşi nu au fost peşti foarte mari, unii au intrat chiar şi în standul vecin. Am încercat şi cu boabe de porumb combinate cu viermi, dar n-am prins decât un caras hrăpăreţ. Conformaţia substratului este uşor înclinată, aşa că, de pe malul consolidat cu o plasă specială, nu se prea poate pescui, decât de pe ponton. Până după lungimea pontonului există o limbă de pământ, unde apa este mai mică, după care coboară uşor până spre nivelul de 2,7 metri. La sheffield, am reglat adâncimea mare, aşa că aveţi mare grijă cum
pescuiţi. Am preferat să punem mai mult plumb lângă tuş, deasupra vârtejului, pentru a avea montura prezentată pe substrat.

O zi frumoasă cu crapi superbi

Recitalul la ciortan de până la 2 kg a durat vreo trei ore, timp în care am prins şase crapi, după care peştele „s-a tăiat” din pricina vântului puternic. Nu am mai prins noi, dar au prins alţii. Cei mai mulţi pescari de pe baltă dădeau la crap mare, cu swingere, rod-pod-uri, bile şi tot armamentul. În standurile vecine s-au prins crapi de 9, 11 şi chiar 13 kg. Recordul absolut al zilei a fost punctat de către deveanul Dan Miclea, care a prins o oglindă superbă de 13 kg şi un pic, la boilies. Lângă el, un hunedorean a prins un românesc de 11 kg, pe care n-am apucat să-l pozăm, fiind eliberat imediat. Crăparii nu prea nădeau, iar unii aveau ataşate la monturi feedere.

A urmat o lungă perioadă de acalmie de câteva ore, după care, spre seară, am început să prindem din nou, odată ce vântul s-a mai domolit. Am nădit din nou şi am adus caraşi pe vad şi un ciortan, dar peştele era mai mult în tranzit, socotind şi după structura bălţii, lungă precum un canal. Deşi administratorul spune că ar avea undeva pe la 4,5 hectare, nouă ni s-a părut uşor mai micuţă. Am venit ultimii, am plecat ultimii, aşa că la cântărire l-am avut ca asistent pe inginerul care se ocupă de baltă, Raul Henţ. Am cântărit puţin peste 13 kg şi ne-am reţinut patru crapi frumoşi şi un caras, adică 3 kg de căciulă. Nu ne-a părut rău de banii daţi şi ne-am propus să revenim atunci când va mai ploua cu bani şi pe strada noastră. „În general, pescarii se sperie de taxa de baltă şi spun că este mult. Pe urmă bagă de vină în privinţa pontoanelor, că nu ar fi practice. Dar pe la prânz, când îi întreb ce părere au, spun cu toţii că e excelentă balta”, spune Raul Henţ.