Pârloagele generează pierderi de milioane de euro

Din cele 80.000 de hectare de teren, care reprezintă suprafaţa agricolă a judeţului Hunedoara, aproape un sfert este nelucrată. Dacă terenurile acum nelucrate ar fi cultivate, ar produce hrană a cărei valoare ar fi estimată la sute de milioane de euro. De exemplu, dacă cele 19.000 de hectare de teren în cauză ar fi fost cultivate cu grâu, fermierii hunedoreni ar fi obţinut – la o producţie medie de 4 tone de grâu la hectar – cereale în valoare 19 milioane de euro. Dacă aceeaşi suprafaţă ar fi fost cultivată cu cartofi, agricultorii ar fi obţinut (la o producţie calculată de 25 de tone la hectar) o recoltă în valoare  totală de 150 de milioane de euro. 

Unul dintre sutele de terenuri din judeţ care stă degeaba, în loc să producă mii sau zeci de mii de euro din exploatarea agricolă

Din totalul terenurilor arabile, care ocupă aproape 80.000 de hectare, un sfert este acoperit de buruieni şi scaieţi. Şeful DADR Hunedoara, Ioan Ştefan, spune că fenomenul abandonării terenurilor productive are drept cauză dorinţa hunedorenilor de a-şi vedea pământurile retrocedate, cu orice preţ. “Mulţi şi-au cerut terenurile înapoi, în 1990, fără a se gândi cu ce îl vor munci ulterior, iar acum populaţia de la sate este îmbătrânită, aşa că familiile nu mai pot face faţă nici măcar celor 2-3 hectare pe care le deţin. Acum ei au pretenţia să vină cineva şi să le lucreze terenul – primăria sau Direcţia Agricolă – şi nu realizează că, în calitate de proprietari, sunt primii responsabili pentru suprafeţele respective. Legea fondului funciar prevede sancţiuni pentru cei care nu îşi cultivă terenul, însă nici acum nu au fost publicate normele de aplicare, iar legea respectivă nu prevede care ar fi cuantumul amenzilor. În plus, mai este o problemă: îl poţi amenda pe cel care are teren şi îl lasă pârloagă, când ar avea o alternativă, cum ar fi arendarea lui unei asociaţii.
Însă în satele de munte, unde nu există aceste asociaţii, ce poţi să îi ceri unui bătrân lipsit de putere, care abia îşi duce zilele?”, se întreabă directorul coordonator al DADR.

Agricultură cu sapa

Autorităţile mai spun că fermierii hunedoreni sunt mult în urmă cu tehnologia de producţie. Pe de o parte acest lucru se întâmplă din cauza mentalităţii unora dintre hunedoreni, care preferă ajutoarele de stat în locul unei atitudini active, iar pe de altă parte din cauza migraţiei populaţiei tinere şi a dezinteresului, dublat de neputinţa celor mai vârstnici hunedoreni, care au rămas la sat. Ioan Ştefan spune că agricultura hunedoreană are mare nevoie de specialişti, în condiţiile în care tineri care au absolvit studii fără nicio legătură cu acest domeniu încearcă să demareze afaceri în agricultură, fără să ştie “cu ce se mănâncă” aceasta. “Degeaba tineri care termină Academia de poliţie vor să facă un proiect agricol, sau cei care termină Facultatea de agricultură se apucă de vânzări sau de IT. Eu cred că este, totuşi, nevoie de specialişti, indiferent de tehnologia de ultimă oră pe care un investitor o poate avea la dispoziţie”, explică Ştefan.
Acesta adaugă că o parte din vina pentru situaţia actuală o au cei care au stabilit sancţiuni pentru hunedorenii care primesc subvenţii pentru a-şi întreţine terenurile, fără a impune şi o anumită cotă pentru producţia la hectar.

Lege neclară

Potrivit drectorului DADR, cele mai multe suprafeţe agricole mari nelucrate sunt în comunele Băcia, Dobra, Romos şi Turdaş. Primarul din Dobra, Vasile Şuiagă, spune că nu poate amenda bătrânii care nu mai au putere să îşi cultive terenurile, pentru că aceştia trăiesc oricum din venituri foarte mici, dar recunoaşte că sunt şi persoane care nu vor nici să dea terenul în arendă, nici să îl vândă, ci preferă să îl ţină nelucrat. “Legea e ambiguă. Aceasta prevede că, dacă terenul nu e lucrat timp de doi ani, acesta ar trebui luat în arendă de asociaţii sau de primărie, din câte ştiu eu. Poţi să amendezi un bătrân, dacă e să-l amendezi?”.

Şuiagă susţine că soluţia ar fi crearea de centre de stat de colectare a cerealelor, a fructelor şi legumelor, astfel încât fermierii vârstnici ai satelor hunedorene, care întreţin gospodării de subzistenţă, să nu mai cadă pradă “samsarilor” care le oferă preţuri de nimic pentru producţia de o vară, pe care producătorii nu îşi permit să o ducă la piaţă. Primarul din Dobra adaugă că mai mulţi investitori străini – belgieni şi austrieci – intenţionează să cultive în Dobra cereale şi să pună bazele unor ferme zootehnice, aşa că suprafaţa terenurilor abandonate va scădea în perioada imediat următoare.

Terenurile agricole, în cifre

Statisticile DADR Hunedoara arată că judeţul nostru se întinde pe o suprafaţă de 706.000 de hectare. Dintre acestea, aproape 80.000 de hectare sunt terenuri arabile, aici intrând şi cele lăsate în voia bălăriilor. Aproape 118.000 de hectare de teren sunt reprezentate de păşuni, fânaţele se întind pe alte 83.000 de hectare, iar livezile ocupă aproximativ 940 de hectare. Potrivit noului recensământ, terenurile agricole menţionate însumează 281.000 de hectare, cu 9.000 mai puţin, comparativ cu datele înregistrate la recensământul anterior, în 2002. Pădurile ocupă 366.000 de hectare, adică puţin mai bine de jumătate din totalul suprafeţei judeţului (51%), apele se întind pe aproape 5.800 de hectare, drumurile pe alte 9.000, iar construcţiile şi curţile aferente ocupă aproape 17.000 de hectare de teren. La aceste suprafeţe se adaugă şi aproape 28.000 de hectare de teren neproductiv, reprezentat de râpe, avene sau alte porţiuni abrupte, sau care nu permit cultivarea de plante sau pomi fructiferi.

Potrivit lui Ioan Ştefan, şeful DADR Hunedoara, pentru aceste zone s-au alocat, până în 2008, bani pentru combaterea eroziunii şi pentru alte lucrări care să împiedice extinderea sau agravarea procesului de deteriorare a terenurilor respective, însă în ultimii patru ani judeţul nostru nu a mai primit niciun leu, pentru că ministerul de resort a avut priorităţi similare, în alte judeţe. Un calcul simplu arată că terenurile agricole însumează 40 la sută din suprafaţa judeţului, în timp ce pădurile, apele, zonele cu construcţii şi cele neproductive reprezintă restul de 60 de procente. Potrivit statisticilor naţionale, în România, circa 1 milion de hectare de teren arabil sunt lăsate pârloagă.