30 la sută dintre hunedoreni trăiesc ca-n Evul Mediu

Pentru mulţi dintre noi un serviciu banal, de care beneficiem de când ne ştim, apa curentă şi canalizarea continuă să fie doar vise frumoase pentru unul din trei hunedoreni. Totuşi, autorităţile s-au angajat, potrivit masterplanului întocmit pentru obţinerea de fonduri de coeziune, ca toate localităţile cu peste 10.000 de locuitori să aibă apă potabilă şi canalizare până în 2015. 

Cişmelele sunt încă rare pe uliţele satelor din judeţ, iar robinetele de apă în case sunt aproape inexistente

Din 2007 şi până în 2010, lungimea sistemului de canalizare din judeţ a crescut cu numai 68 de kilometri, după cum arată cifrele înregistrate de Direcţia de Statistică a Judeţului Hunedoara. În ceea ce priveşte apa potabilă, mai puţin de 84 la sută dintre locuitorii judeţului (aproximativ 277.000) sunt racordaţi la reţeaua de distribuţie a apei potabile, conform Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara. Procentul este în scădere de la un an la altul, nu pentru că sistemul de distribuţie a apei s-ar deteriora sau ar dispărea, ci pentru că tot mai mulţi hunedoreni au migrat în ultimii ani de la oraş la sat, vechile aglomerări urbane ajungând tot mai depopulate. Astfel, numărul hunedorenilor care au apă la robinet a scăzut cu zece la sută în numai doi ani: de la 94 de procente, în 2008, la 84 la sută în 2010.

Purtătorul de cuvânt al Apa Prod, Bogdan Leucuţa, afirmă că în zona urbană 91 la sută dintre hunedoreni au apă la robinete, în timp ce de sisteme de canalizare beneficiază doar 80 la sută dintre locuitorii judeţului. “Conform masterplanului întocmit pentru obţinerea de fonduri de coeziune, există un angajament, şi anume ca toate localităţile cu peste 10.000 de locuitori să aibă apă potabilă şi canalizare până în 2015. În partea de nord a judeţului sistemul de canalizare este mai puţin dezvoltat, însă, după implementarea programului ISPA, vor continua lucrările de extindere a reţelelor de apă şi canalizare. Numai zona Brad are alocate, din fondurile de coeziune, 19 milioane de euro, iar Deva şi Hunedoara au şi ele câte 10 milioane”, explică Bogdan Leucuţa.

Aşteaptă apa şi canalizarea de ani buni

Potrivit acestuia, chiar şi în cele mai mari oraşe ale judeţului, Deva şi Hunedoara, mai sunt şi acum străzi care încă nu au sisteme de canalizare. În municipiul Hunedoara este vorba despre zonele Buituri şi Chizid, cu câteva străzi care nu au canalizare, în timp ce în Deva nu există o astfel de reţea în zona Archia. Cel mai prost la capitolul apă curentă şi canalizare stau satele. Cu cât sunt mai izolate, cu atât şansele ca acestea să nu aibă apă potabilă şi canalizare sunt mai mari. Deşi oamenii se plâng şi dau vina pe dezinteresul edililor, primarii spun că cheltuielile pentru asemenea proiecte ar fi mult prea mari ca să poată fi suportate din bugetele locale, iar bani de la ministerul de resort sau de la Guvern nu au fost alocaţi, încă, pentru aşa ceva.

Primării cu inţiative proprii

Purtătorul de cuvânt al Apa Prod spune – în schimb – că sunt şi primării care (deşi nu au fost incluse pe proiectul ISPA, care a rezolvat problema apei şi a canalizării pentru o serie de străzi şi localităţi) au încercat să se descurce singure şi au obţinut fonduri din diverse surse, pentru a oferi oamenilor condiţii de viaţă ceva mai bune. Este cazul localităţilor Sântămărie Orlea, Dobra, Clopotiva sau Teliuc. Primarul din Teliucu Superior, Daniel Pupeză, spune că are în derulare un proiect în valoare totală de aproape 4 milioane de lei, bani destinaţi realizării unei reţele de canalizare în comună, dar şi în satele Cinciş şi Teliucu Superior.

“Proiectul a început în 2007 şi sperăm ca, până la sfârşitul anului, să fie finalizat, iar toate gospodăriile să fie racordate la reţeaua de canalizare. Mai aşteptăm încă 555.000 de lei, de care avem nevoie pentru finalizarea proiectului. Probabil că Teliucu Superior şi Cincişul vor fi racordate la reţeaua de canalizare până în această vară sau cel târziu până în toamnă, iar Teliucu Superior, cel de-al treilea sat, până la sfârşitul anului. Tocmai am dat drumul staţiei de epurare care va filtra apa din cele trei localităţi amintite, acum este în teste, iar după vreo 30-40 de zile va putea fi recepţionată şi va funcţiona la capacitate, urmând să fie administrată de Apa Prod. Pentru celelalte două sate, Frontul 2 şi Izvoarele, vom încerca extinderea reţelelor existente cu ajutorul unor finanţări de la Ministerul Dezvoltării şi cu fonduri proprii”, explică primarul comunei Teliuc.

Locul 5 pe ţară

Deşi un sfert dintre hunedoreni încă mai cară apă de la fântână şi folosesc toaleta din curte, autorităţile susţin că situaţia noastră este mult mai bună comparativ cu cea a locuitorilor din alte judeţe. Astfel, judeţul Hunedoara se află pe locul cinci la nivel naţional, în funcţie de criteriul toaletei şi al duşului. Hunedoara vine imediat după Cluj, Bucureşti, Brăila şi Braşov, care ajung la o rată de conectare la sistemul de canalizare de 90 la sută. Dacă trei hunedoreni din patru au baie în casă, în Ilfov sau Teleorman abia o persoană din cinci se bucură de astfel de condiţii. Hunedorenii îşi datorează situaţia mai bună, comparativ cu alte zone din ţară, industrializării din perioada anterioară anului 1989. Cei aproximativ 100.000 de hunedoreni care nu au, totuşi, acces la reţeaua de canalizare sau apă la robinete, rămân să folosească toaleta uscată şi fântâna.

Cum se întreţine o fântână

Medicul Cecilia Birău avertizează că amplasarea şi construirea fântânii trebuie făcută în aşa fel încât să fie protejată de orice sursă de poluare.
Dacă adâncimea acviferului (stratul de pământ care stochează apa) este sub de 10 metri, dar nu mai mică de 4 metri, amplasarea fântânii se face la o distanţă de minim 10 metri de orice sursă de poluare (latrină, grajd sau depozit de gunoi).

Pereţii fântânii trebuie construiţi din materiale rezistente şi impermeabile, cum ar fi cimentul, tuburile de beton sau piatra. Pereţii trebuie să se termine cu ghizduri, cu o înalţime de 70-100 de centimetri deasupra solului şi 60 de centimetri sub nivelul solului.

Orice fântână, spun specialiştii în igiena mediului, trebuie să aibă capac şi acoperiş, care să o protejeze de intemperii, iar în jurul puţului trebuie să existe un perimetru de protecţie amenajat în pantă, cimentat sau pavat.

Hunedorenii care au în curte o fântână trebuie să ştie că aceasta se dezinfectează periodic cu substanţe clorigene. În cazul în care apa din fântânile şi izvoarele publice are concentraţia de nitraţi mai mare decât valoarea permisă, primăria este obligată să asigure gratuit apa potabilă pentru sugari şi copii mici, cu vârsta până la trei ani.