Lucruri care se rezolvă cu o privire de ministru

Se apropie anul electoral 2012. Se simte asta mai ales în mailurile redacţiilor, din ce în ce mai pline cu mesaje de la fel şi fel de VIP-uri politice. Un uşor iz de vizită cu scop de îmbunătăţire a imaginii a avut şi descinderea ministrului Mediului, Laszlo Borbely, săptămâna trecută, în judeţului Hunedoara. Iar ministrul a ştiut cum să se scuze şi cu ce să se laude. S-a scuzat oarecum când a venit vorba de cianuri în minerit şi s-a lăudat, printre rânduri, arătându-şi contribuţia la două probleme mari ale judeţului care trenează de 20 de ani: cetăţile dacice şi, mai ales, barajul de la Mihăileni, de pe Crişul Alb.

Sediul Prefecturii, aceeaşi sală înghesuită în care se ţin videoconferinţe, total nepotrivită pentru conferinţe de presă, mai ales când vine vreun ministru iar interesul este crescut. “Întrebatul” de la masă trebuie să se-ncline ca să-l zărească pe gazetarul din spate care-i adresase întrebarea, pentru a-şi întări puntea de comunicare cu acesta. La fel se întâmplă şi în cazul ministrului Laszlo Borbely. Vorbeşte despre bani, zeci, sute de milioane şi câteva miliarde pentru investiţii, per total. Apoi despre ce au de făcut primarii din judeţ pentru a avea parte de bani de la minister, care să meargă în lucrări de apărare împotriva inundaţiilor. Vine la rând şi subiectul mineritului din zona Certej: “Dacă se îndeplinesc toate condiţiile legale şi dacă se va veni cu tehnologii care să respecte cele mai moderne norme în domeniu prezente în Uniunea Europeană, nu văd de ce nu s-ar da aviz de mediu pentru asemenea investiţii”. Răspunsul provoacă o mică revoltă în rândul câtorva gazetari care spun “Iar suntem noi mai catolici decât Papa”. Borbely se face că nu aude şi este nevoit să se stăpânească la o altă întrebare: “De ce s-a opus Ministerul Mediului primei încercări de lămurire a situaţiei cetăţilor dacice, mai precis atunci când s-a propus transferul lor la Consiliul Judeţean?”. Ministrul Mediului ridică tonul şi dă impresia că mai are un pic şi-şi iese din pepeni. “Nu-i adevărat, nu ne-am opus deloc. Împreună cu colegul meu de la Cultură, Kelemen Hunor, am întocmit un memorandum care chiar săptămâna viitoare va fi supus atenţiei întregului Guvern. Memorandumul propune, în principal, crearea unei instituţii aflată în subordinea Ministerului Culturii, care să administreze atât cetăţile cât şi aria naturală”.

Câteva ore mai târziu, când i se explică faptul că secretarul general al ministerului său a semnat hârtia prin care se spunea că demersurile Prefecturii şi Consiliului Judeţean Hunedoara nu au cadru legal, ministrul mediului se scuză şi spune că nu-şi aduce deloc aminte de situaţie, deşi se zvoneşte că el însuşi ar fi făcut iureş prin minister când a dat peste opoziţia eşaloanelor inferioare ale conducerii faţă de ideea cedării Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina în administrarea altcuiva.

În cartierul de lux al Bradului

Conferinţa de presă se termină. Programul vizitei ministrului are o parte “discretă” care, probabil, include masa de prânz şi o altă întrunire, pe teme politice. La ora 15.30 coloana oficială ajunge în cartierul Poieniţa 2. Vreo 30 de case sunt aici aproape gata. Cele 26 de case din Poieniţa 1 sunt deja de ani buni locuite de hunedoreni strămutaţi de pe albia Crişului Alb, de la Mihăileni. Unul dintre proprietari vorbeşte neoficial şi mărturiseşte: “Casa asta a mea costă 60.000 de euro. Cine-ţi făcea casă de banii ăştia, de unde să aibă oamenii atâţia bani. E mult mai bine la Brad, că aici ai canalizare, ai apă curentă şi-n plus eşti la oraş, nu acolo, pe valea aia. Eu am avut sus, la Mihăileni, atelier de tinichigerie. Mi-au făcut şi aici atelier”, spune omul care, tot la a doua, a treia vorbă, scapă cuvântul murdar cel mai des folosit de bărbaţi. Habar nu are el că vine ministrul în acea zi, în cartierul lui. Nici nu-i pasă. Şi iarăşi scapă acel cuvânt, părând că doreşte să bată orice record local la acest capitol.

Ministrul apare, primeşte informaţii de la reprezentanţii Direcţiei Apele Române Bihor – Oradea şi de la firma de consultanţă care s-a ocupat de întregul proiect, vizitează o casă terminată dar încă nepredată proprietarului şi pleacă mulţumit spre barajul de la Mihăileni.

Prioritate pentru obiectivele mai ieftine

La baraj, ca şi în Poienţia 2, câteva echipe de muncitori lucrează de zor. Greu de aflat dacă acesta este ritmul zilnic al lucrărilor sau doar în ziua vizitei se face un efort “ca să dea bine”. După alte informaţii preluate de la cei direcţi implicaţi, Laszlo Borbely face un briefing de presă: “Am decis, împreună cu primul ministru, să facem o listă de priorităţi şi să nu continuăm decât acele investiţii care au şanse să se termine. Este păgubos să tot dai bani cu ţârâita, din 1992, 1993, 1995, doar pentru lucrări de conservare la investiţii pe care ştii că nu ai bani să le termini. Sunt câteva lucrări mai mari pe care nu avem cum să le terminăm doar cu bani de la buget, ci doar în eventualitatea în care reuşim pentru acestea parteneriate publice-private”, a declarat Borbely joi seara, pe parcursul unei vizite făcute la barajul de la Mihăileni, de pe valea Crişului Alb, în judeţul Hunedoara.

Din fericire pentru hunedorenii care trăiesc în localităţile de pe valea râului amintit, grav afectate aproape în fiecare an de inundaţii, barajul de la Mihăileni se numără pe lista de priorităţi a Ministerului Mediului. “În ultimii doi ani am reuşit să alocăm sume mult mai consistente pentru lucrările la acest baraj. La anul vom investi 8 sau 9 milioane de lei şi sperăm ca în doi ani lucrările să se finalizeze”, adaugă Laszlo Borbely. Până acum, lucrările la barajul de la Mihăileni au costat 100 de milioane de lei, la valori de inventar, conform ultimei evaluări făcute în 2005. Finalizarea barajului şi toate lucrările conexe necesită încă 30 de milioane. Ministrul a spus că la anul se vor aloca 8 sau 9 milioane şi că se doreşte finalizarea “cam în doi ani”. Calculul simplu “dă cu virgulă”, cu 8 sau 9 milioane alocate pe an, nici vorbă ca lucrarea să fie finalizată în doar doi ani, dar e deja cam târziu şi nimeni nu mai are nervi să-l sâcâie pe ministru.

Apoi rămâne încă nerezolvată pe deplin problema proprietarilor de terenuri şi gospodării din zona ce va fi inundată. În ultimii ani, de mai multe ori, localnicii din Mihăileni au protestat faţă de dificultăţile procesului de expropriere, însă primarul comunei Buceş, Traian Achim Mărcuş, spune că problemele se vor rezolva în întregime în lunile următoare: “Din cauză, după 1990, lucrările aproape că au stagnat, situaţia s-a complicat. Unele gospodării s-au divizat, unii proprietari au decedat, iar urmaşii lor au venit şi au spus că nu au primit niciun ban pentru strămutare. Au fost tot felul de probleme. Acum mai este pregătit un proiect de hotărâre de Guvern pentru exproprierea a încă 16 gospodării şi a unei suprafeţe de aproximativ 18 hectare, proiect care, din câte am înţeles de la domnul Prefect Dezsi Attila, va intra cât de curând în şedinţă de Guvern”.

Obiectiv blocat în tranziţie

Decizia construirii barajului de la Mihăileni a fost luată în 1984. Tot atunci s-a dat şi decretul de expropriere a 64 de familii ale căror gospodării din satul cu acelaşi nume urmau să fie înghiţite de ape. Lucrările efective au început în 1987 şi s-au derulat într-un ritm alert până în 1990. După Revoluţie, s-au găsit din ce în ce mai greu bani pentru investiţie, Guvernul rezumându-se să dea doar bani pentru operaţiuni de conservare.

Abia în 1999 – 2000 s-au alocat bani pentru ridicarea a jumătate dintre cele aproximativ 64 de case necesare strămutării. Celelalte case de care e nevoie sunt construite în această perioadă şi vor fi gata la anul. Conform decretului special întocmit pentru acumularea Mihăileni, fiecare familie beneficiază de o casă nouă, cu o suprafaţă locuibilă egală cu cea a locuinţei expropriate, amplasată pe un lot de pământ de 1000 de metri pătraţi. Majoritatea caselor au fost ridicate în municipiul Brad. Lucrările de construcţie au fost reluate într-un ritm mai susţinut în 2010, în ultimii doi ani Ministerul Mediului alocând pentru acestea peste 17 milioane de lei.

Acumularea de la Mihăileni are ca rol principal atenuarea viiturilor produse pe valea Crişului Alb, zonă în care, aproape în fiecare primăvară, se produc revărsări de ape. Lacul de acumulare va absorbi o reţea de pârâuri care se întinde pe 4000 de kilometri pătraţi, va avea o capacitate de peste 10 milioane de metri cubi, un luciu de apă de aproape 110 hectare şi o lungime de 4,5 kilometri. Pe de altă parte, din acest lac se va furniza apă potabilă pentru comuna Crişcior şi municipiul Brad, iar digul va avea şi o turbină pentru producerea de energie electrică.