Contorsionistul de 82 de ani: prinţ pentru o seară, la mila vecinilor pentru o viaţă

Bătrânul care a uimit o ţară întreagă la “Românii au talent” trăieşte din mila vecinilor din cartier. Florian Cârpaci are o pensie de doar 200 de lei. Banii nu-i ajung nici de întreţinere, aşa că, din când în când, se mai postează la intrarea unui supermarket din cartierul său. Nu întinde mâna. Nici nu cere. Primeşte însă ce i se oferă, pentru că nu are încotro. 

După ce a fost o adevărată vedetă, câteva minute, la “Românii au talent”, Florian Cârpaci s-a întors la viaţa în sărăcie lucie

“Nu am din ce să trăiesc eu, de unul singur. Pensia mea e de 200 şi trei lei. E pensie de nevăzător. Pensie normală nu am pentru că n-am putut să muncesc ca toţi oamenii”, îşi începe povestea bătrânul, în timp ce se aşează cu greu pe banca de la intrarea în blocul său. Locuieşte singur, într-o garsonieră de la parter. Se scuză că nu ne invită în casă, dar spune că e mai frumos afară. “Îmi mai aduc vecinii de mâncare. Este o doamnă de-aici din cartier, nici nu ştiu cum o cheamă, care-mi aduce de mâncare tot la două zile. Când nu vine ea, vine o altă vecină. Şi tot aşa… Mai este Titi, vecinul, vaaaiii. Tare mult îl iubesc pe omul ăsta. El mă ajută cel mai mult cu toate. A fost cu mine şi la preselecţie, la Timişoara, şi la Bucureşti. Şi lui şi vecinilor le mulţumesc din suflet”.

Aproape că-i dau lacrimile când vine vorba de vecinul Titi. La fel se întâmplă şi când este întrebat dacă e adevărat sau nu că cerşeşte: “Vai, Doamne fereşte. Eu nici nu cer şi nici nu întind mâna. Dar e drept că, atunci când chiar nu mai am niciun bănuţ, mă mai duc la supermarket ( un “Profi” situat lângă giratoriul de la intersecţia străzilor Bălcescu şi Mihai Eminescu din Deva). Stau acolo pur şi simplu. Dacă-mi dă cineva ceva, e bun primit, dacă nu, la fel. Şi o vorbă bună-mi prinde bine”. Iar de vorbe bune şi felicitări, nea Ică, aşa cum îl strigă vecinii, are parte din plin după ce-a apărut la televizor, în cel mai vizionat show de divertisment din ultimii ani.

Schilodit la 13 ani

Florian Cârpaci spune că nici să vrea n-ar putea să meargă-n fiecare zi la uşa supermarketului. Nu vede aproape deloc şi nici nu aude. Trebuie să-i rosteşti cuvintele tare, aproape de ureche. Altfel, nu te poţi înţelege cu el. Nenorocirile i s-au tras de când avea 13 ani. “Am mers pe Dealul Cetăţii, de-aici, de la Deva. Am găsit o grenadă. Copil prost, nu ştiam ce e aia, şi-am tras de inel. Mi-a explodat în faţă. Am fost tot ciuruit. Numai Dumnezeu m-a scăpat atunci cu viaţă. Am stat un an prin spitale, pe la Timişoara şi pe la Deva. Am rămas fără un ochi, am şi-acuma o gaură în piept, eram plin de schije şi tot de-atunci n-am mai putut să respir pe nas. Mai târziu m-am angajat măturător. După doi ani, doctorii nu mi-au mai dat voie să muncesc, pentru că aveam încă de-atunci probleme grave cu plămânii. De-aia n-am eu pensie normală acuma”, povesteşte bătrânul.

După momentul interdicţiei medicilor, nu s-a lăsat. Văzuse un număr de contorsionism la un circ venit prin Deva. Şi-a pus în cap să-l facă şi el. Elementele sunt cam aceleaşi cu cele prezentate şi-n acest an, la “Românii au talent”. Nu a durat mult şi a reuşit. L-a remarcat marele comediant Liviu Oros şi l-a luat cu el în spectacole. Apoi, ani la rând, a mers cu numărul său pe la tot felul de bâlciuri, ca angajat al unei “companii de divertisment” din Bucureşti. Mai târziu a devenit “omul-afiş” pentru Teatrul de Estradă din Deva. A îmbătrânit şi el însă şi n-a mai putut să facă nici munca simplă presupusă de lipitul afişelor. De mai bine de 20 de ani, trăieşte din mila vecinilor din cartier.

O reuşită plecată din generozitate

Florian Cârpaci

Traseul lui Nea Ică spre semifinala de la “Românii au talent” a pornit anul trecut, pe 13 aprilie. “Era ziua mea şi-am zis, ca de ziua mea, să le ofer copiilor din cartier un moment special. Aşa că am făcut o reprezentaţie cu focuri şi cu cercuri chiar aici, în zona verde a blocului. Atunci, Titi, vecinul meu, mi-a zis să mă şi îmbrac frumos că poate ajungem la “Românii au talent”. Dup-aia au venit de pe la o televiziune locală să mă filmeze.

Le-am arătat şi lor ce ştiu să fac şi… uite-aşa, am mers la preselecţie, la Timişoara, unde am luat trei de «Da». Atunci m-am simţit de parcă m-am născut din nou “. Când vine vorba despre semifinala de la Bucureşti, pe chipul lui Nea Ică se citesc simultan două stări: bucurie şi tristeţe. “Sunt bucuros pentru că pe o scenă cum e cea de la «Românii au talent» nu am mai fost în viaţa mea. A fost nemaipomenit. Nu ştiu dacă era multă lume în sală, pentru că eu, şi de-aproape, văd doar umbre mai mult. Dar am auzit că aplauzele alea multe şi mi s-a spus că m-au văzut milioane de români. Nu ştiu însă ce s-a întâmplat de nu am reuşit să trec în finală, că doar avusesem acei trei de «Da». Oricum, a fost bine. Am repetat pe scena aia mare, am avut cazare, masă…”.

După ce îşi termină povestea, Florian Cârpaci se ridică greu de pe bancă. O cheamă repede pe Tuţa, pisica lui, singura care-i mai ţine de urât, şi roagă o vecină de bloc, care tocmai apare, să-l ajute să urce cele două scări de la intrare. După cele câteva minute în care, sub lumina reflectoarelor, s-a simţit ca un prinţ, se duce în casă unde se pregăteşte să încheie o altă zi, dintr-o viaţă chinuită.