Sănătate: Traumatismele oculare

Dr. Bianca Fărcaş

Leziunile traumatice oftalmologice se caracterizează printr-o mare varietate de cauze, manifestări clinice şi severitate. Unele sunt minore şi se pot vindeca prin aplicarea unui simplu tratament şi a unui pansament local, în timp ce altele sunt complexe şi pot fi chiar cauza pierderii vederii la ochiul afectat. Frecvenţa crescută a acestora este datorată în principal poziţiei anatomice a ochiului.

Cele mai des întâlnite cauze ale traumatismelor oculare sunt reprezentate de bucăţi de lemn, aşchii, metal, sticlă, pietre, mingi de tenis, fluturaşi de badminton, săgeţi, artificii. Ele pot determina traumatisme penetrante sau perforante (plăgi), în care este întreruptă integritatea epiteliului cornean şi structura ochiului este afectată în profunzime, sau contuzii, care nu sunt penetrante şi afectarea este mai superficială. 

Arsurile. Există mai multe tipuri de arsuri, în funcţie de tipul agentului etiologic. Sunt descrise arsuri chimice, termice, electrice şi chiar cu ultraviolete. Arsurile chimice sunt rezultatul contactului direct dintre ochi şi o substanţă nocivă. Unele substanţe nu sunt capabile să determine leziuni foarte extinse sau cu risc vital pentru ochi. Este cazul săpunului, cremelor şi chiar gazului lacrimogen. Ele pot determina apariţia unei reacţii locale însoţită de înroşirea ochiului şi hiperlacrimaţie, simptome ce se rezolvă relativ uşor, fără să lase sechele importante. Cele mai periculoase substanţe din această categorie sunt însă cele alcaline. Ele au o mare putere de a penetra în ţesuturi şi ca urmare pot leza profund epiteliul şi cornea, conjunctiva şi structurile subiacente lor. Substanţele alcaline sunt conţinute în soda caustică, var, amoniac. Arsurile sau traumatismele chimice pot să apară şi în cazul contactului ochiului cu spray de păr, spray paralizant.

Se recomandă:

• Să nu se frece la ochi deoarece astfel se poate extinde substanţa pe întreaga suprafaţă oculară şi se poate instala ischemie locală importantă. Cu cât leziunea chimică este mai extinsă, cu atât prognosticul pacientului este mai rezervat. În plus, prin frecatul ochilor cu mâinile contaminate se poate transfera o cantitate suplimentară de substanţă chimică în ochi.
• Să se prezinte imediat la medicul specialist oftalmolog deoarece este foarte importantă îndepărtarea substanţei chiar în primele minute de la contact pentru a se evita apariţia complicaţiilor.

Hifema este termenul medical care descrie acumularea de sânge în camera anterioară a ochiului. Camera anterioară este, de fapt, spaţiul plin cu lichid, localizat între faţa posterioară a corneei şi faţa anterioară a irisului, şi conţine umorul apos. Hifema poate să apară sub forma unor striaţii sangvinolente sau sub forma unei acumulări sangvine la baza irisului sau a corneei, în funcţie de gravitate. Cel mai adesea apare în urma traumatismelor nepenetrante şi poate fi cauza scăderii bruşte şi severe a acuităţii vizuale. Afecţiunea se poate complica în timp, dacă nu este tratată, cu hemosideroză sau heterocromie (apariţia unor diferenţe de culoare la nivelul irişilor sau în cadrul aceluiaş iris) şi chiar cu creşterea presiunii intraoculare.

Fracturile orbitare apar în urma unor traumatisme foarte puternice şi constau în fisurarea masivului osos facial în diverse grade. Fractura poate interesa atât pereţii cât şi podeaua orbitei, iar dacă forţa care a produs leziunea este destul de puternică, părţi din conţinutul orbitei pot fi împinse în sinusurile paranazale. Pacienţii pot rămâne cu sechele importante în urma acestor tipuri de traumatisme, încluzând diplopie şi scăderea acuităţii vizuale.