În ultimii trei ani autorităţile cu atribuţii în domeniu au înregistrat 230 de tăieri ilegale de arbori. Cele mai multe dintre acestea nu sunt tăieri masive, ci unele din păduri proprietate privată, făcute de persoane care au nevoie de lemne pentru foc. Autorităţile spun că, în asemenea situaţii, legea silvică este mult prea restrictivă şi ar fi necesară o revizuire a acesteia.
Potrivit statisticilor oficiale, în judeţul Hunedoara situaţia nu este la fel de îngrijorătoare precum în alte judeţe, unde numărul tăierilor ilegale depăşeşte chiar şi 6.000, în ultimii trei ani. În zona de Vest, cel mai prost la capitolul “tăieri ilegale” stă Aradul, cu 560 de cazuri în ultimii trei ani, urmat de judeţul Caraş-Severin – cu 540 şi apoi de Timiş, cu peste 500 de tăieri ilegale. Cel puţin săptămânal, poliţiştii sau angajaţii Inspectoratului Silvic şi de Vânătoare Hunedoara constată şi ei noi nereguli.
Inspectorul şef-adjunct al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Timişoara, Ioan Faur, spune că au fost şi cazuri de defrişări, termen care presupune “raderea” completă a arborilor de pe o anumită suprafaţă, însă de cele mai multe ori acestea se fac tocmai pentru regenerarea suprafeţelor îmbătrânite. “Răşinoasele nu se regenerează artificial şi atunci trebuie înlocuite prin plantaţii. De aceea se fac şi tăieri din acestea, rase. Dar, în general, nu se taie mai mult de 3 hectare la ras, iar peste doi ani se împădureşte. Perioada de pauză este necesară pentru a preveni atacurile de insecte, de boli şi de dăunători”, susţine şeful ITRSV Timişoara. Faur adaugă că, în afara unor excepţii, generate de atacuri ale insectelor sau bolilor pe suprafeţe mari de pădure, în judeţ nu s-au înregistrat cazuri de pădure “rasă”. El precizează că fotogramele prezintă, într-adevăr, zone defrişate, vizibile de deasupra nivelului solului, însă “raderile” sunt făcute intenţionat, pentru a facilita creşterea unei noi generaţii de răşinoase.
Aşteaptă zeci de ani pentru lemn de foc
Autorităţile silvice spun că în judeţul Hunedoara sunt peste 23.000 de proprietari de suprafeţe mici de pădure, cuprinse între o jumătate de hectar şi câteva hectare. Conform legii, toţi aceşti proprietari de pădure trebuie să aştepte, pentru a putea exploata lemn de pe propriile suprafeţe, până când arborii ating vârsta de 100-110 ani, acesta fiind ciclul de producţie al unei păduri. Inspectorii silvici precicează că sunt multe cazuri în care hunedorenii se află în proprietatea unei păduri cu o vârstă de 50-60 de ani, aşa că mai au de aşteptat încă 40-50 de ani, pentru a putea tăia fie şi doar câţiva arbori pentru lemn de foc. Şeful-adjunct al ITRSV Timişoara afirmă că marii proprietari de pădure au amenajamente (planuri pentru suprafaţa de pădure pentru următorii 10 ani, care includ intervenţiile care se pot face – rărituri, defrişări, degajări, curăţiri – şi care sunt întocmite de specialişti plătiţi) şi aproape întotdeauna respectă contractele şi legea.
Micii proprietari, pe de altă parte, nu au întotdeauna amenajamente, pentru că acestea nu se realizează decât în cazul în care mai mulţi proprietari se unesc, ajungând să deţină, în comun, o suprafaţă de peste 100 de hectare. “Tocmai de aceea, cele mai frecvente cazuri de tăieri ilegale vin tocmai din partea proprietarilor de pădure. Iar aici este, fără îndoială, o vină a legislaţiei. Pur şi simplu, oamenii au pădure, dar nu pot să facă nimic în ea. Iar atunci bieţii oameni se apucă să taie, pentru a lua lemn de foc. Statul a luat măsura asta pentru protecţie, pentru ca proprietarul să nu se apuce şi să radă tot, însă pentru suprafeţele mici şi foarte mici, de un hectar sau chiar o jumătate de hectar, legea ar fi trebuit regândită, astfel încât anual oamenii să-şi poată recolta o anumită cantitate de lemn de foc”, adaugă Faur. Silvicultorii spun că de pe un hectar de pădure ajunsă la vârsta exploatabilităţii se pot extrage 250-300 de metri cubi de lemn.
Codul silvic, şi mai aspru
În acest moment, un proprietar de pădure care nu are amenajament (planul pe 10 ani) nu poate să taie nici măcar un singur arbore din pădurea proprietate personală. Pentru a putea să extragă lemn de pe proprietatea sa, hunedorenii trebuie să aibă încheiat un contract contra-cost cu unul dintre ocoalele silvice din judeţ. Plătind ocolului silvic care gestionează pădurea şi le marchează lemnele de foc, proprietarii ajung să achite sume similare celor pe care le-ar plăti dacă ar cumpăra direct lemnul de la un furnizor autorizat. Potrivit purtătorului de cuvânt al Direcţiei Silvice Hunedoara, Horia Golea, instituţia administrează în jur de 200.000 de hectare, din care 154.000 de hectare sunt în proprietatea statului şi restul sunt proprietate privată.
În judeţul Hunedoara funcţionează cinci ocoale silvice private, dintre care trei sunt înfiinţate pe structurile primăriilor, iar două pe structurile composesoratelor. Cine taie lemn a cărui valoare depăşeşste de cinci ori contravaloarea unui metru cub de lemn, stabilită de ministerul de resort, şi anume 74 de lei, se alege automat cu dosar penal, iar inspectorii silvici sunt obligaţi să sesizeze Parchetul. Reprezentanţii ITRSV spun că, în plus, se preconizează înăsprirea Codului silvic, astfel încât hunedoreanul care va tăia un singur arbore, chiar şi de pe terenul propriu, se poate alege cu dosar penal şi poate ajunge după gratii.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.