Larvele de chironomide sunt denumite popular şi impropriu „larve de libelulă”. Trebuie să fim foarte atenţi atunci când le manevrăm, pentru că sunt extrem de fragile şi se rup uşor, îndeosebi atunci când le înfigem în cârlig. Reprezintă o sursă de hrană naturală, ce se găseşte în mâlul bălţilor sau al râurilor şi sunt foarte bogate în proteine. Ştiu că la noi în judeţ pot fi obţinute primăvara devreme în mâlul de pe malurile lacului Cinciş, atunci când unii pescari le caută cu înfrigurare. Sunt eficiente şi în celelalte anotimpuri în măsura în care pot fi procurate.
Larvele de libelulă sunt irezistibile pentru pescuitul crapului, pentru pescuitul pe timp de iarnă, dar şi pentru staţionarul clasic, la toate speciile de peşti
De regulă, se găsesc pe piaţă la magazinele de pescuit în anotimpul rece şi primăvara, dar unii pescari, convinşi de eficacitatea lor, merg până la a le procura din străinătate. Se spune despre ele că ar fi de departe cea mai bună momeală pentru pescuitul pe timp de iarnă şi pentru copcă, bune chiar şi pentru bibani şi ghiborţi, dar foarte eficiente şi pe timp de vară sau în cazul unui pescuit dificil. Ele dau randament fantastic la crap, iar cele mici, fouillis, înnebunesc mărunţişul.
O viaţă fascinantă
Există mai multe specii în cadrul genului Chironomus, care variază în mărime de la 2-3 mm lungime. Una dintre cele mai răspândite specii este Chironomus plumosus. În general, larvele sunt de culoare roşu aprins, dar există şi subspecii de culoare verde, maro şi chiar neagră. Pe parcursul dezvoltării lor, chironomidele parcurg trei etape, de la larvă, pupă şi adult. Larvele se dezvoltă din ouă minuscule învelite într-un material gelatinos. Culoarea roşie aprinsă pe care o au se datorează abundenţei hemoglobinei din corp (schimbul de gaze cu exteriorul se realizează prin piele). Capul este de culoare neagră, este prevăzut cu ochi, antene şi gură. Corpul este cilindric, împărţit în segmente. Picioruşele sunt prezente doar pe primul segment şi pe ultimul. Larvele trăiesc pe fundul apelor, al râurilor uşor curgătoare, lacurilor şi, în general, în locurile de acumulare de material organic în mâl. Ele îşi construiesc în jur un adăpost cilindric din secreţii proprii, de unde se hrănesc cu materiile organice din apropiere. După ce se dezvoltă larva, insecta se ridică la suprafaţa mâlului şi se transformă în pupă. În stadiul de pupă, insecta este cea mai vulnerabilă, fiind o pradă uşoară pentru păsări şi peşti. Însă stadiul de pupă nu durează mult, iar insecta se ridică apoi în aer. În aer are loc împerecherea, după care femelele revin la suprafaţa apei, unde îşi depun din nou ouăle.
Cum le păstrăm?
Larvele de libelule se păstrează în cutii de momeală, la temperaturi joase, de 4-5 grade Celsius. Trebuie evitată îngheţarea libelulelor şi se recomandă folosirea în stare vie. Dacă le încorporăm în nadă le omorâm imediat, aşa că cel mai bine este să le folosim în amestec cu pământ pentru nădire cu cupa. Unii pescari le păstrează în vată umedă, învelită în hârtie sau cel mai uzual în simpla hârtie de ziar, umectată.
Nade, aditivi, atractanţi
Există un întreg mit şi o adevărată industrie construite în jurul larvelor. Cunoscându-le atractivitatea feroce în materie de pescuit staţionar, producătorii de nade şi momeli au inventat tot felul de nade şi arome pe bază de larve. Numai producătorul Sensas are o gamă largă de produse pe bază de arome de larve. Aşa este şi celebrul aditiv lichid Aromix (earthworm), cu un miros aparte, foarte bun în nadele pentru plătică şi babuşcă, despre care se spune că este intens folosit de către pescarii olandezi şi că selectează eficient plăticile mari. Personal, l-am folosit cu succes la caras şi la crap din lipsă de alte soluţii. Avem şi Fouillix, un aditiv praf cu un puternic miros de bloodworm, despre care producătorul spune că este indicat atunci când peştele este dificil de prins. Tot din gama Sensas există pe piaţă şi Bombix, celebrele spray-uri atractante care se pulverizează pe momeli. Producătorul le recomandă pentru viermi, pelete, porumb şi carne – probabil se referă la carnea de conservă (aceea pentru pisici), despre care am citit că este bună ca momeală pentru crap.
Moda producerii spray-urilor cu rol stimulator în hrănire a fost adoptată şi de către producătorul român Energofish, care a adus pe piaţă o serie de asemenea inovaţii. Am testat unul dintre aceste spray-uri pentru babuşcă, însă nu am sesizat diferenţe notabile în frecvenţa trăsăturilor. Sensas mai aduce pe piaţă şi Booster, o esenţă puternic concentrată cu aceeaşi aromă de „earthworm”, recomandată pentru babuşcă, roşioară şi plătică. Mai este pe urmă şi nada Cukk – Nashi, de producţie maghiară, cu „extract” de larve – o nadă de granulaţie foarte fină, bună pentru oblete, plătică şi babuşcă. Amintesc doar câteva dintre cele mai cunoscute produse existente pe piaţă, însă am convingerea că, în realitate, varietatea acestora este uriaşă.
Ca o curiozitate, la un concurs de pescuit pe lacul Cinciş, am văzut pentru prima oară un borcănel cu larve sintetice, realizate din silicon. Unii pescari spun că acestea miros urât a petrol, însă ele pot fi foarte bine îmbibate în arome şi aditivi speciali cu arome de larve. Avantajul acestor larve artificiale este acela că rezistă foarte bine pe cârlig şi nu se sparg, putând fi folosite vreme îndelungată. Un borcănel conţine 100 de larve şi costă destul de mult, în jur de 30 de lei. Ştiind că există tehnologia pentru a produce plastic biodegradabil din porumb, dobândită de către chinezi în urma a peste 10 ani de studiu, aş înclina să recomand producerea de accesorii, nade şi momeli pentru peşti tocmai din acest plastic degradabil, decât să fie făcute din silicon urât mirositor sau din plastic bădăran. Un pet din plastic degradabil făcut din porumb se dezintegrează în natură în maximum 60 de zile. Dacă plouă, intervalul se reduce considerabil. Acesta este segmentul pe care ar trebui să marşeze umanitatea şi cu atât mai mult industria piscicolă. Pe lângă nade, aditivi, atractanţi şi arome, mai există pe piaţă şi cârlige speciale pentru larve. Acestea sunt deosebit de fine, de culoare roşie şi în genere de mărimea 16-18, bune pentru oblete, dar şi pentru babuşcă şi roşioară.
Diferenţa dintre Decolix şi Decolle Fouillis
Unii pescari păstrează larvele în recipiente cu apă, în special atunci când pescuiesc în concursuri, pentru a le păstra mereu proaspete şi vioaie. Dacă vor să le separe, pentru că ele se lipesc una de cealaltă în mici mănunchiuri, unii pescari folosesc Decolix-ul. Este vorba despre acel praf la tub care se foloseşte pentru decolarea nadelor, atunci când acestea sunt foarte colante. Atenţie însă cu Decolix-ul, pentru că acesta omoară larvele după câteva ore. Am auzit de la unii pescari că ar exista pe piaţă produse de genul Decoll Foui, destinate exclusiv decolării larvelor, atunci când acestea sunt lipite una de cealaltă. Nu am folosit astfel de produse.
Două lecţii de pescuit
Vă voi descrie două partide complet diferite, în care pescuitul cu larve a făcut diferenţa la modul categoric. Ştim că larvele se găsesc în comerţ pe timp de iarnă sau primăvara, însă unii pescari, motivaţi de eficacitatea lor în pescuitul staţionar, fac eforturi nesperate pentru a şi le procura din străinătate şi pe timpul verii, îndeosebi pentru concursuri. Aşa s-a întâmplat şi la prima ediţie a Cupei Maros Mix, desfăşurată în urmă cu câţiva ani la Corneşti (judeţul Timiş), undeva prin luna iunie. Atunci se prefigura un pescuit clasic la crap, amur şi caras, fie la rubeziană, fie la sheffield. Diferenţa incontestabilă a fost făcută pe baltă de către cei care au pescuit cu larve, cu foarte multe larve, kilograme întregi. A fost şi cazul lui Adi Petrişor sau Nutzu Sabău, ambii ocupanţi ai podiumului.
Am auzit atunci că îşi procuraseră larvele din străinătate, dar n-aş putea indica cu exactitate de unde anume. Cei doi au nădit silenţios cu cupa, larve amestecate cu pământ, pe lângă nada aferentă şi au pescuit la cârlig cu buchet de larve. Frecvenţa trăsăturilor era de-a dreptul enervantă şi am avut norocul să cad în cea de-a doua manşă taman lângă cei doi care dădeau recitaluri la ciortan. În vremea aceasta eu mă rugam să am o trăsătură, pescuind cu nadă obişnuită şi viermi sau porumb pe cârlig. Iată cum larvele şi-au dovedit utilitatea şi atractivitatea până şi în pescuitul crapului.
O altă partidă memorabilă s-a desfăşurat tot în urmă cu câţiva ani pe prima baltă de pe dreapta, din complexul de la Orăştie. Pe vremea aceea balta respectivă era ţinută mai mult pentru concursuri şi beneficia de o formidabilă varietate de peşte – caras, crap, plătică, roşioară, babuşcă, clean, oblete şi chiar şi morunaş şi văduviţă. Nu mai văzusem până atunci o aşa mare varietate de peşte pe o baltă şi a fost cât pe ce să nici nu-mi dau seama despre peştii existenţi aici, dacă nu venea să pescuiască în dreapta mea Radu Prisăcariu. Până la venirea lui, pescuisem la sheffield cu nădire din praştie (câţiva bulgări de nadă amestecaţi cu porumb şi viermi) şi cu porumb în cârlig. Prinsesem 10-15 ciortani şi mai mulţi caraşi. Lângă mine Radu a ales să pescuiască cu varga de 6 m. A nădit cu pământ cu fouillis, fără nadă, şi spunea că micuţele larve pur şi simplu înnebuneau peştii. Aşa a şi fost, pentru că frecvenţa trăsăturilor era fenomenală. Oblete după oblete, plătică, morunaş, caras şi restul speciilor amintite. Pescuia foarte fin, cu fir de 0,12 şi forfac de 0,10, cu cârlig de 16 şi plută de 0,75 grame. Pe cârlig avea două-trei larve. Ce-i drept, n-a prins decât un ciortan bătăios cu care s-a bătut îndelung din cauza liniei deosebit de fine, însă a scos la iveală peşti despre care nici prin cap nu-mi trecea că s-ar putea ascunde în acea baltă, iar frecvenţa era formidabilă. Radu nădea din când în când cu câte un mic bulgăre de pământ cu fouillis. Când nădea, peştii se opreau din recital pentru un minut, maximum două, vreme în care alergau pofticioşi după micuţele fouillis, după care din nou intrau la cârlig cu trăsături ferme. A fost o lecţie de pescuit de fineţe în toată puterea cuvântului.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.