Zeci de arii protejate, lăsate de izbelişte

Trei sferturi dintre ariile naturale protejate din judeţul Hunedoara nu au, de câţiva ani, un custode care să se ocupe de administrarea acestora, potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului. Autorităţile spun că acordarea custodiilor se face mult mai greoi, numai de către Ministerul Mediului. ONG-urile, pe de altă parte, susţin că ar fi interesate de administrarea ariilor, în contextul unor parteneriate susţinute şi de autorităţi. 

Pădurea Bejan este doar una dintre cele 30 de arii protejate din judeţ care nu au un custode

Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a organizat, de Ziua Europeană a Parcurilor, un seminar în timpul căruia a fost prezentată situaţia celor patru arii protejate din zona Devei: Pădurea Bejan, Dealul Cetăţii, Dealul Colţ şi Dealul Zănoaga. Organizatorii au invitat la eveniment câteva zeci de participanţi, însă aceştia nu s-au dovedit interesaţi. Înainte ca ariile protejate din judeţul Hunedoara să rămână fără custozi, acestea erau administrate de Direcţia Silvică, de anumite firme sau ONG-uri.

Şefa Agenţiei pentru Mediu Hunedoara, Georgeta Barabaş, spune că, în total, în judeţul nostru există 40 de arii protejate, iar dintre acestea 30 nu au un custode. Ea adaugă că modificarea legislaţiei, precum şi procedurile dificile de obţinere a custodiei pun în pericol speciile protejate din ariile amintite, care sunt pe cale de a dispărea. Mai mult, printre neregulile care care pot fi întâlnite frecvent în ariile protejate se numără vandalizarea panourilor informative, improvizarea locurilor de grătar sau ridicarea de construcţii provizorii şi permanente, fără niciun aviz. „Unul dintre motivele pentru care cele 30 de arii protejate nu au administrator este obţinerea greoaie a custodiei, care până în 2007 era dată de agenţiile judeţene, din 2007 până în 2009 a fost o amestecătură, nu ştia nimeni nimic, nu s-au dat… iar din 2009 acestea au început să fie acordate de către Ministerul Mediului. Procedura fiind foarte complicată, lumea refuză să meargă la Minister cu solicitări, cu documentaţie, adică sunt nişte cheltuieli din start, în condiţiile în care custozii oricum nu sunt plătiţi.

Este o activitate de custode pe bază de voluntariat, ei trebuie să găsească resurse financiare pentru administrarea corectă a ariilor protejate şi nu sunt dispuşi să mai cheltuie bani şi pentru deplasările la Minister, pentru o mulţime de formalităţi”, explică Barabaş.

Responsabilitatea, în ograda “vecinului”

Potrivit directoarei Agenţiei pentru Protecţia Mediului, custozi ai ariilor protejate pot fi ONG-urile, universităţile, primăriile, Consiliul Judeţean (CJ), iar calitatea de custode permite atragerea de fonduri, pentru administrarea zonei. Reprezentanţii CJ spun că este mai nimerit ca ariile protejate mai restrânse ca suprafaţă să fie administrate de primăriile de comune, care „le au în ograda lor”.

În plus, potrivit reprezentanţilor CJ, instituţia face parte din Consiliul Consultativ al Geoparcului Dinozaurilor – are reprezentaţi şi în consiliile altor arii protejate – şi ar putea recomanda primăriilor, dacă APM Hunedoara le-ar cere-o, să se implice în vederea administrării zonelor respective.

Dascălii, pe de altă parte, spun că elevii care se implică în acţiuni de ecologizare sunt surprinşi de lipsa de reacţie a autorităţilor, iar membrii ONG-urilor care activează în domeniu spun că ar participa şi ei la acţiuni organizate de autorităţile judeţene, cum a fost şi întâlnirea pusă la care de Agenţia pentru Protecţia Mediului cu ocazia Zilei Europene a Parcurilor, dacă ar fi invitaţi sau dacă ar fi măcar anunţaţi referitor la organizarea unor astfel de evenimente. ONG-iştii mai spun că procedura de obţinere a custodiei nu este foarte complicată, pentru că toate documentele pot fi trimise prin poştă, nefiind neapărat nevoie de drumuri la Bucureşti şi adaugă că au încercat să deruleze o mulţime de proiecte în ariile protejate, însă s-au lovit de opacitatea autorităţilor, de dezinteresul acestora sau de lipsa lor de implicare.

Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale adaugă că nu o dată au derulat cu pasiune proiecte de mediu în arii protejate, în timp ce autorităţile judeţene sau regionale partenere au contribuit modest pentru susţinerea acestora, deşi sunt şi ele responsabile cu protecţia zonelor amintite şi cu verificarea situaţiei în teren.