Satul de munte care nu moare, ci se transformă

Locul care era cândva cămara de comori a Europei se vrea destinaţie turistică. Oamenii locului lasă moştenire micile proprietăţi. Moştenitorii ori le vând unor orăşeni care-şi doresc o casă de vacanţă situată într-o zonă de o frumuseţe rară, ori le transformă ei înşişi în astfel de imobile. 

Amplasamentul satului Săcărâmb atrage ca un magnet doritorii de case de vacanţă moştenite, sau cumpărate la preţuri cât de cât rezonabile

Aflat încă în stadiu incipient, fenomenul determină autorităţile locale să se gândească la un plan pentru dezvoltarea turismului în zonă.

Populaţie variabilă

Din punct de vedere al gradului de ocupare, astăzi, satul Săcărâmb nu mai seamănă aproape deloc cu cel din urmă cu un secol, dar, din fericire, nici cu satul tipic Apusenilor din zilele noastre, adică aproape pustiu, la un singur pas de dispariţie. Pe la 1930 aproape 14.000 de oameni locuiau şi munceau în Săcărâmb, aici existând peste 2600 de numere de casă. Pe vremea aceea era un adevărat oraş minier de munte, înghesuit în craterul unui vulcan, care s-ar fi stins cu milioane de ani în urmă, dar care ar fi scos la suprafaţă sute de tone de aur şi argint. Acum, în Săcărâmb mai locuiesc permanent 165 de suflete. Vara şi în week-end, numărul rezidenţilor creşte cu aproximativ 50 de persoane. Dacă populaţia permanentă tinde să scadă, cea sezonieră creşte încet şi sigur.

Vip-urile au creat “moda” retragerii la Săcărâmb

Fenomenul “retragerii la Săcărâmb” a devenit evident cu 10 ani în urmă, când mai multe vip-uri din Deva şi-au cumpărat case aici. Vorbim aici atât de oameni politic, cât şi de oameni de afaceri.

În Săcărâmb există peste 100 de “străzi”, majoritatea pietruite

În ultimii opt ani, aproximativ 20 de case vechi au fost renovate şi transformate în reşedinţe de vacanţă. “Noi am recuperat casa bunicii. Era în paragină. A trebuit să şi cădem la înţelegere cu o rudă de-a noastră mai îndepărtată. Nu ne întrebaţi cât am cheltuit pentru că nici nu am făcut calculele şi nici nu vrem să le facem. E vorba de o casă cu mare valoare sentimentală pentru noi”, spune Elena Holgaş (62 de ani), o hunedoreancă ieşită la pensie, care nu mai vrea acum să audă de traiul la oraş, după o viaţă întreagă în care a stat între betoane. Spune că-i place la nebunie la Săcărâmb: “Oamenii sunt altfel. Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, iar dacă îţi faci prieteni printre localnicii cu vechime, afli de la ei fel de fel de poveşti. Noi am venit aici de vreo doi ani şi încă mai aflăm fel de fel de istorisiri ale locului. Acest sat are un farmec unic”, adaugă femeia.

Planul Primăriei

Primarul comunei Certeju de Sus (cea de care aparţine şi satul Săcărâmb), Petru Câmpian, confirmă existenţa “fenomenului” prin care satul tinde să se transforme în sat de vacanţă, motiv pentru care avansează ideea unei strategii turistice. Casele mici, unele înconjurate de doar câteva zeci de metri pătraţi de curte împrejmuită cu “garduri” nu mai înalte de un metru şi un pic şi formate din pietre aşezate pur şi simplu una peste cealaltă, uliţele foarte înguste creează o imagine originală. Dacă ai un pic de voinţă să urci până la Biserica trăznită, ai parte de o imagine de-a dreptul spectaculoasă pentru că, de aici, se observă cel mai bine cum satul este înghesuit într-un crater.

“În acel perimetru restrâns sunt 112 străduţe. 220 de case mai sunt <<în picioare>>, iar 160 sunt locuite. Problema este că singura cale de acces este prin Certej. Turiştii care vin, de exemplu, la Geoagiu, trebuie să ocolească prea mult (vreo 40 de km – n.red.) dacă vor să vină să vadă Săcărâmbul. Un drum direct, peste deal, de la Săcărâmb la Geoagiu (paroximativ 10 km – n.red.) ar prinde foarte bine”, spune primarul Câmpian. Acesta adaugă că în zonă s-ar amenaja relativ uşor trasee pentru plimbări, iar cel mai solicitat ar fi cel spre Pădurea de Argint (o arie protejată, de 2700 de hectare, ocupată în mare parte de o pădure de fag cu scoarţa de un gri foarte deschis).

El Dorado-ul Europei

Cu 100 de ani în urmă, Săcărâmbul era un adevărat oraş, şi încă cel mai animat oraş din judeţul Hunedoara

Cu aproximativ 300 de ani în urmă, la Săcărâmb s-a descoperit unul dintre cele mai bogate zăcăminte de aur şi argint din Europa. Locul a atras muncitori din mai toate părţile fostului Imperiu Habsburgic, ajungându-se ca, în secolul al XlX-lea, aici să locuiască unguri, români, slovaci, cehi, italieni, polonezi şi nemţi. Astfel a apărut cel mai vestit oraş minier din Europa. De numele său se leagă şi descoperirea unui nou element chimic – telurul. Între 1748 şi 1876, Săcărâmbul era considerat cel mai rentabil complex minier din Europa, de aici fiind extrase peste 40 de tone de aur, în intervalul amintit, cantitate impresionantă, date fiind tehnologiile de extragere şi prelucrare ale acelor vremuri.

Între 1960 şi 1970, de la Săcărâmb se mai scoteau peste 200 de kilograme de aur pe an şi mai bine de 2.000 de kilograme de argint. Productivitatea a scăzut însă dramatic în anii ‘70, iar în anii ‘80 sutele de galerii au început să se închidă, rând pe rând, activitatea de minerit fiind oprită total în 2006.