Jurnal de pescar: Mulinetele de baitcasting

Nu foarte populare la noi, dar totuşi folosite cu precădere la spinning, mulinetele de baitcasting sunt încă o curiozitate pentru cei mai mulţi dintre pescari. Am văzut pentru prima oară una la Costi Giuhat, prietenul meu, mare pasionat de spinning. Pescuiam pe Cinciş, pipăind malurile în căutarea şalăilor. Am lansat şi eu o dată, iar firul s-a încâlcit teribil. Este o mare artă a lanseurilor, pentru că dacă nu eşti atent rezultatul poate fi un “atelier” dezastruos. Ne-am chinuit mai bine de o oră ca să descâlcim firul, deşi acesta era textil. În schimb, lanseurile pot fi foarte lungi şi precise, dacă ştii bineînţeles cum să foloseşti mulineta şi cum s-o controlezi.

Mulinetele de baitcasting sunt mai pretenţioase în schimb, în privinţa întreţinerii, comparativ cu cele de spinning. Acest aspect îl înţelegem de îndată ce studiem modul de funcţionare complet diferit. Tamburul se roteşte atât în timpul lanseului cât şi în momentul recuperării. Unii specialişti recomandă ungerea cu câteva picături de ulei pe cei doi rulmenţi care susţin tamburul, o dată la câteva partide.

Avantaje şi dezavantaje

Aşa cum precizam încă de la început, trecerea de la echipamentul clasic de spinning la cel de baitcasting necesită o perioadă de acomodare îndelungată, de vreme ce tehnica de lansare este diferită. În lanseu, accelerarea băţului trebuie să fie progresivă, iar tamburul mulinetei trebuie controlat la finalul fiecărui lanseu pentru a evita încâlcirea firului. Sunt aspecte ce pot fi deprinse în câteva ore de antrenament. Se pune mare accent pe întreţinere. Din bătrâni ştiam că mulinetele trebuie desfăcute iarna, bucată cu bucată şi scăldate într-o baie de benzină, după care unse cu ulei fin şi montate la loc. De când sunt, n-am întreţinut ritualic nicio mulinetă, ci doar întâmplător. Am dat cel mult cu spray degresant pe fir, pentru o scufundare mai bună.

Mulinetele, în schimb, au funcţionat. Dar în ce priveşte baitcastingul, pescarii pricepuţi ne recomandă o întreţinere atentă. Rulmenţii ce susţin tamburul rotativ trebuie unşi periodic, la minimum 2-3 partide. Este o operaţiune ce nu-ţi ia mai mult de 5 minute, pentru că acest tip de mulinete sunt dotate cu un sistem care îţi permite accesul facil la componentele respective. Nu vom lansa departe cu năluci mici, între 7 şi 20 de grame, iar sub pragul acesta de greutate, mulineta de baitcasting devine complet ineficientă. Aşa numitele “peruci”, care apar atunci când firul se încâlceşte, sunt cauzate de viteza de rotaţie a tamburului care o depăşeşte pe cea cu care firul este depănat de pe tambur.

Pot apărea astfel de greşeli atunci când omitem anumite aspecte în timpul lanseului – eliberăm tamburul prea devreme sau prea târziu, dăm traiectorii prea joase ale nălucii sau nu frânăm tamburul pe capăt de lanseu, folosim năluci prea uşoare sau a unei lansete care nu se încarcă corespunzător cu năluca folosită. Este vorba de acel simţ special al echilibrării unei lansete şi a respectării clasei de putere, detalii înscrise pe beţe cu gramaje ce trebuie respectate. Desigur mai apar factori externi – vânt, agăţături în vegetaţie etc. Problema nu este însă atât de gravă, pentru năluci de greutate medie situate între 7 şi 35 de grame, pentru că “atelierul” nu este altceva decât o suprapunere a spirelor firului, uşor de descâlcit. Pe măsură însă ce pescarul devine tot mai experimentat, încâlciturile se reduc.

Mulineta de baitcasting are un sistem complicat de reglaje ale rotaţiei tamburului, dar totodată fascinant. Este minunat să-l priveşti şi să încerci să-l înţelegi. Odată înţeles, pescuitul va deveni extrem de simplu şi eficient. Frâna nu cârâie, fapt ce pentru unii ar răpi puţin din plăcerea drillului. Pe de altă parte, avantajele sunt multiple. Controlul asupra nălucii în timpul lansării este optim. Practic, datorită poziţiei mulinetei în palmă, accesul la tamburul rotativ este mult mai facil. Pot fi controlate uşor distanţa lanseului, traiectoria nălucii, aterizarea acesteia în locul dorit şamd. Toate aceste aspecte pot fi corectate foarte uşor în timpul lanseului prin aplicarea unei presiuni uşoare asupra tamburului cu degetul mare al mâinii. Am văzut lanseuri ale meseriaşilor pe distanţe considerabile, de mai bine de 50 de metri, exacte şi curate, taman la buza stufului sau în zona de vegetaţie dorită. Am înţeles atunci că mulineta de baitcasting este o prelungire şireată a minţii pescarului şi implicit a mâinii. Acolo unde îşi doreşte să lanseze, acolo lansează fără probleme.

Controlul peştelui în timpul drillului este incomparabil cu o mulinetă de baitcasting. La aceasta contribuie, pe de o parte, frâna de tambur situată imediat lângă rotor, putând fi ajustată la nevoie cu o simplă atingere, iar pe de altă parte este posibilitatea frânării progresive a tamburului în timpul unor plecări mai nervoase ale peştelui. Doar cu degetul mare frânăm uşor tamburul, iar peştele oboseşte mult mai repede. Pe mulinetele de baitcasting putem pune fire mai groase, lucru care se traduce prin mai puţine năluci pierdute în brădiş şi mai puţini peşti scăpaţi. În ce priveşte însă lungimea lanseului, nu este deloc un inconvenient faptul că folosim fire mai groase, deoarece aici nu există frecare a firului pe marginea tamburului, frecare ce creşte la mulinetele clasice de spinning în timp ce firul se desfăşoară.

La cele clasice, cu cât firul este mai gros cu atât tamburul se goleşte mai rapid. Firele monofilament groase sunt totuşi problematice pentru mulineta de baitcasting, deoarece cu cât creşte diametrul cu atât creşte şi memoria firului – a elasticităţii reduse, astfel că ne vor apărea bucle pe suprafaţa apei, iar năluca şi firul vor fi greu de controlat. Totodată, monofilamentele cu memorie mare au tendinţa de a se încâlci şi de a se umfla pe tambur în timpul lanseului, aşa că aveţi mare grijă la firele pe care le alegeţi. Angrenajele minunăţiilor pentru baitcasting sunt supersolide, cu putere mare de recuperare, iar fiabilitatea în timp este crescută. Aceste calităţi le recomandă, în opinia pescarilor experimentaţi, pentru pescuitul cu năluci reactive, cum sunt voblerele, rotativele mari, spinnerbait-urile, oscilantele grele şamd. Poziţia mulinetei în mână este una extrem de comodă.

De asemenea, poziţia mulinetei deasupra băţului facilitează pescuitul în cazul anumitor tehnici în care vârful lansetei este ţinut în jos, cum este pescuitul cu jerkbait-uri, cu năluci de suprafaţă, jiggingul şi pescuitul cu voblere crank. De îndată ce ne vom adapta la noua mulinetă, vom şti cu exactitate şi în ce mod să jucăm nălucile în apă. Vorbeam despre memoria firului şi poate v-am speriat puţin, însă desfăşurarea de pe tamburul de baitcasting este dreaptă, existând un dispozitiv circular care controlează în permanenţă evoluţia firului. Astfel, indiferent din ce poziţie vom lansa, firul îşi va urma o traiectorie absolut dreaptă. El se desfăşoară drept de pe tambur şi nu în spirale, cum este cazul mulinetelor clasice. Din acest motiv firul nu se răsuceşte în timpul lanseului sau în drillurile prelungite, aşa cum se întâmplă în cazul mulinetelor de spinning.

Întreţinere

Puneam mult accent pe întreţinere şi am lecturat numeroase sfaturi ale celor mai experimentaţi pescari. Desigur, nu există o regulă în ce priveşte întreţinerea mulinetei, însă condiţiile de pescuit ne vor spune tot secretul. Vara, acel ulei cu care ungem mecanismele poate fi ceva mai fluid, aşa că va ieşi mai rapid din rulment sub acţiunea forţei centrifuge, iar iarna va fi uşor mai vâscos. Vor conta în alegerea momentului optim pentru întreţinere şi partidele solicitante, drillurile intense etc. De exemplu, dacă vom lansa mereu foarte lung şi vom recupera rapid nălucile, fireşte că şi ungerea se va impune mult mai des. Vom şti în permanenţă când este momentul optim pentru o ungere, pentru că rulmenţii ne vor avertiza. Ei vor deveni mai zgomotoşi, iar atunci vom şti că este cazul să îi ungem.

Mai există desigur un motiv pentru care este bine să acordăm o atenţie deosebită întreţinerii mulinetelor de baitcasting. Tamburul rotindu-se cu viteze foarte mari în timpul lanseului, apa absorbită de fir este împroşcată pe mulinetă, pe celelalte mecanisme. Toate încheieturile mulinetei vor fi pătrunse de apă, iar deşi piesele sunt inoxidabile, odată cu apa vor pătrunde în mecanisme şi suspensiile aflate în apă, respectiv particule foarte fine de nisip, alge şi alte resturi vegetale care vor bloca mecanismele. De aceea este bine să le curăţăm şi să le ungem periodic.

Instrucţiunile de desfacere a unei mulinete le puteţi găsi uşor pe Internet, pentru fiecare model în parte, sau în manualul din cutie, în cazul achiziţionării unui produs serios. Cu puţină atenţie nu va fi mare bătaie de cap. În loc de benzină, puteţi folosi pentru spălarea mecanismelor şi acetonă sau benzină pentru brichete. Mecanismele se scufundă în baia de benzină sau a dizolvantului, până când vor fi îndepărtate toate particulele de ulei, vaselină etc. Apoi pot fi uscate cu foenul, însă cu mare atenţie, căci solvenţii sunt inflamabili.

Fiţi atenţi ce fel de uleiuri şi vaseline folosiţi, pentru că fiecare producător recomandă anumite tipuri de uleiuri şi produse pentru ungere şi întreţinere. Rulmenţii nu trebuie musai demontaţi, pentru că îi putem curăţa foarte simplu, degresându-i bine. La unele mulinete, cum sunt şi cele de la Daiwa sau Abu, pentru îndepărtarea rulmentului de pe axul tamburului este nevoie de un cleşte special sau un dispozitiv special recomandat de producători. Este o întreagă inginerie, dar aşa cum ştim, pescuitul este frumos şi pentru toate aceste chichiţe.