În toată vâltoarea provocată mai ales de politicieni aflaţi în campania electorală pentru alegerile locale, săptămânalul REPLICA nu a uitat că ziua de 1 iunie nu trebuie să treacă fără ca şi copiii mai puţin norocoşi să primească daruri. Echipa s-a mobilizat şi a reuşit să pregătească 120 de pachete, care au ajuns la micuţii cu nevoi speciale din două centre hunedorene.
Mai întâi mergem la ceea ce hunedorenii ştiu drept “Leagănul de copii”. O clădire de pe Bulevardul 1848 unde, actualmente, funcţionează patru centre distincte, care se află în subordinea Direcţiei de Asistenţă Generală şi Protecţia Copilului Hunedoara. Primul dintre acestea este destinat copiilor cu dizabilităţi, care vin din comunitate pentru a învăţa aici, din municipiul Hunedoara şi din împrejurimi, în urma recomandărilor făcute de medicii specialişti. Centrul Maternal este cel de-al doilea serviciu, oferit mamelor aflate în dificultate, dar şi copiilor acestora, astfel încât micuţii să nu fie abandonaţi.
Centrul Specializat pentru Copii cu Dizabilităţi oferă servicii pentru 20 de copii de vârstă mică (între 0 şi 2 ani) cu nevoi speciale, iar Casa Familială pentru Copii cu Dizabilităţi este un centru destinat copiilor cu handicap care au împlinit 4 ani. “Legătura cu comunitatea pentru noi este foare importantă. Este importantă pentru că aceşti copii nu sunt rupţi de realitate, de lumea înconjurătoare, iar persoanele străine – le spunem străine, deşi ele, atâta timp cât se gândesc la noi, sunt ca şi familia noastră – nu fac decât să le aducă o satisfacţie enormă şi o bucurie acestor copii care, din păcate, nu ştiu ce înseamnă mama, tata şi acasă. Pe ei îi bucură orice cadou. Indiferent că este o jucărie sau că este ceva dulce, cadoul creează aceeaşi bucurie în sufletul lor, pentru că este un dar. Ori de câte ori aveţi drum pe aici sau de fiecare dată când întâlniţi o persoană care ar putea şi ar vrea să ajute pe cineva, vă rugăm să-i orientaţi către noi”, spune Raluca Crainic, şefa centrului.
Nu îi vedem pe copii, pentru că aceştia se află la masă şi – ne spun profesoarele – micuţii n-ar mai mânca nimic, dacă ar afla că afară îi aşteaptă darurile adunate de REPLICA.
“Se bucură de orice primesc”
Le lăsăm, aşadar, cadourile şi plecăm spre Centrul de plasament din Hunedoara, care adăposteşte 27 de copii cu handicap, de la mediu până la grav. Sare în sus când vede pungile de cadouri şi se grăbeşte să ia una dintre ele din mâinile celor care le-au adus. Îi putem spune Maria, sau Mihaela sau Ana… Cum vreţi dumneavoastră… Trebuie s-o opreşti cu blândeţe să nu intre în punga cu daruri cu totul, pentru că, aşa firavă cum e ea, acest lucru nu ar fi imposibil. Colegii şi prietenii ei de la centru vin şi ei, repede, grăbindu-se să înşface darurile, tremurând de plăcerea surprizei şi de curiozitate. Dacă le iei plasa, ca să-i domoleşti şi să le arăţi ce e înăuntru, se uită miraţi, după aceea se fac stăpâni pe punga cu daruri ca pe-o comoară de mare preţ, iau toate dulciurile în mâini şi zâmbesc cu gura până la urechi, iar zâmbetul lor alungă norii întunecaţi care de dimineaţă anunţaseră ploaia şi o nouă zi mohorâtă.
Suntem la un centru pentru copii cu handicap, aşa că fiecare dintre cei de aici are o problemă de sănătate. De multe ori una gravă. Lui am putea să-i spunem Victor. Sau Remus. Sau Andrei. Are 9 ani şi o evidentă întârziere în dezvoltare. Astăzi e surpins de-atâta agitaţie şi foarte bucuros. Ia în mână paharul de vată de zahăr şi îi scoate capacul, apoi se uită lung. “Ciuguleşte” cu degetul un pic, de deasupra, lipăie cu limba ca să-i prindă gustul şi se amuză de culoarea galbenă a vatei de zahăr. Vorbeşte peltic şi ţi-o arată ca pe-o mare descoperire, iar dacă îl mângâi se lipeşte de tine şi începe să se alinte, bucuros că este în centrul atenţiei. Faptul că este cineva care se gândeşte la ei contează foarte mult; sunt copii şi se bucură de orice primesc. Pe de altă parte, este bine ca toată lumea să ştie că mai sunt şi altfel de copii, micuţi cu nevoi speciale, care au şi ei aşteptări, chiar dacă nu de la părinţi, mai ales în condiţiile în care astfel de momente speciale sunt destul de rare, doar câteva pe an, ne spun reprezentanţii Centrului.
Îi lăsăm, aşadar, pe micuţi să îşi vadă mai departe de “descoperirile” lor în plăsuţele cu cadouri (dulciuri, fructe, hăinuţe şi jucării) şi ne reamintim că gestul acesta ar fi fost imposibil fără munca dedicată a colegilor de la Serviciul Marketing, Monica Pană, Andreea Chiriac şi Cristi Iuhasz şi, desigur, fără contribuţia sponsorilor care au făcut posibil acest eveniment: Aqua Sara, Turnătoriile Hener, S.C. Succes Conf.ro, cabinetul dentar “Happy Smile”, magazinul “Mami”, societăţile Camardu şi Kolossa, grădiniţa Piticot (care a donat o parte dintre jucării), dar şi angajaţii Proserv şi firma cu acelaşi nume, precum şi societatea Micro Mega HD.
Back in 1990 was this place an orphanage ?
Yes, back in 1990 this place was an orphanage.